Arhivă pentru 18 noiembrie 2020
Părinte, cum se întâmplă că unii oameni credincioși ajung la ateism?
Citește în continuare ‘Cum se întâmplă că unii oameni credincioși ajung la ateism ?’
Mai demult, oamenii erau într-o stare primitivă, nu aveau nici case, nimic. Intrau în peșterile fără ferestre, închideau și intrarea cu pietre și crăci, așa încât să nu pătrundă aerul. Nu înțelegeau că afară este viața, oxigenul. În peșteră, omul se strică, se îmbolnăvește, se nimicește, în vreme ce afară prinde viață. Poți să înțelegi adevărul? – atunci ești în soare, în lumină, vezi toate mărețiile; altfel, ești în peșteră întunecoasă. Lumină și întuneric. Ce este cel mai bine? Să fii blând, smerit, liniștit, să ai înlăuntrul tău iubire sau să fii nervos, necăjit, certat cu toți? Fără îndoială, cea mai înaltă este iubirea. Religia noastră are toate aceste bunătăți și este adevărul. Însă mulți se călăuzesc după altceva.
Citește în continuare ‘„Păcatul îl face pe om foarte încurcat sufletește”’
„Să se facă lumină !”
Privirea îndreptată către celălalt
Părinții deșertului au dus o lungă și acerbă luptă împotriva egoismului și a centrării pe sine. Efortul acesta presupune o schimbare a minții, intrarea într-un alt tip de logică decât cel curent. Prima dificultate, așadar, nu este aceea a făptuirii, ci a așezării minții într-un cadru diferit. De la avva Pimen s-a păstrat următoarea apoftegmă: „Un frate i-a zis avvei Pimen: Am găsit un loc foarte liniștit din partea fraților, vrei să merg să stau acolo? Bătrânul îi zice: Stai unde nu-l tulburi deloc pe fratele tău”. Judecata fratelui este previzibilă și firească. Își caută un loc în care să își poată duce viața în liniște și netulburat, fără să își pună problema dacă nu cumva el însuși ar putea să fie o sursă de îngrijorare pentru ceilalți. Avva Pimen nu face altceva decât să îi schimbe perspectiva și să pună aceeași întrebare de pe o poziție diametral opusă. Acest tip de prevedere, grija pentru celălalt și atenția îndreptată spre aproapele reprezintă manifestări ale unei smerenii sănătoase.
În fiecare zi vorbim cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. A ne ruga este modul nostru natural de a intra în comuniune cu Persoanele Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ea este darul nostru primit de la Dumnezeu pentru a putea intra în comuniune cu El.
Citește în continuare ‘Rugăciunea, urcuşul minţii spre Dumnezeu’
Necesitatea mustrării
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.” Luca 11, 42-46 (Mustrarea fariseilor)
Comentarii recente