Împărțirea de grâu, hambarele și amăgirile

În Duminica a 26-a după Rusalii, Biserica prezintă o parabolă plină de învățăminte. Mântuitorul ne-a vorbit adeseori despre oameni cu preocupări și avuții multe. Ne amintim de un dregător bogat care s-a apropiat de Mântuitorul și L-a întrebat ce să facă pentru ca să moștenească viața veșnică. Omul a plecat întristat întrucât avea multe bogății și nu s-a putut despărți de ele. Mântuitorul ne-a vorbit și despre un om care petrecea în toate zilele vieții lui și nu s-a îndurat niciodată, cel puțin în chip formal, de un sărac cu numele Lazăr care stătea la porțile casei lui, neoferindu-i măcar firimiturile care cădeau de la masa sa îmbelșugată. Am aflat apoi că bogatul înconjurat altădată de slavă se chinuia în iad, iar săracul Lazăr se odihnea în sânul lui Avraam.

Iertăm sau facem dreptate ?

Această întrebare și-au pus-o de-a lungul timpului nenumărați creștini. Unii dintre ei, asemenea Mitropolitului Antonie Plămădeală, mărturisitor (între anii 1949 şi 1956) al dreptei credințe în temnițele comuniste, au scris chiar și cuvântări cu acest titlu.

Mărturia unui avort: o greşeală şi patru copii pierduţi

Avortul lasă părinţilor semne adânci şi consecinţe dureroase pe toată durata vieţii. Uneori e vorba doar de remuşcări ocazionale, alteori sunt ani de zile de zbucium sufletesc sau depresii. În foarte multe cazuri, oricât ar încerca medicii să evite efectele secundare, urmările negative asupra fizicului mamei sunt inevitabile, iar neputinţa de a mai avea copii este una dintre cele mai chinuitoare.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului – Părintele Calistrat 21.11.2020

Iminenţa morţii şi confortul fragil al prezentului

Omul zilelor noastre este omul traiului imediat și al vitezei. Se mărginește uneori la a trăi doar pentru buna lui viețuire și pentru plăcerea sa, într-un secol al bucuriei de a nu avea nevoie de celălalt.

Din nou în drum spre Betleem !

Sărbătoarea Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos ne regăsește pe toți anul acesta într-o stare de excepție. Nedumerire, îngrijorare, teamă sau șansa regăsirii autenticului? Cuvintele pe care le putem formula, dincolo de polemicile nesfârșite în jurul crizei bine cunoscute, generate de pandemia în care ne aflăm, ne pot da ocazia să medităm la adevărurile fundamentale ale credinței referitoare la chemarea spre autentic, specifică vocației creștine a firii omenești. Crăciunul, pe care îl vom sărbători anul acesta complet diferit față de alți ani, ne prilejuiește filtrarea sau, mai degrabă, privirea cu acuratețe a vieții interioare și așezarea noastră duhovnicească de unde izvorăsc atitudinile și comportamentul exterior. Plecăm în călătoria spre înnoirea Crăciunului cu gândul la Betleem, locul în care Domnul Iisus Hristos își face sălaș omenesc, în peștera strâmtă și rece a unei lumi derutate, în care Dumnezeu dorește însă, cu dinadinsul, să Se Întrupeze pentru a-I da viață.

Astăzi intră în Templu cea care va fi Biserică Dumnezeirii

Cinstirea Preasfintei ­Născătoare de Dumnezeu s-a manifestat, încă de la începuturile Bisericii, printr-un cult public care a dus şi la stabilirea unor sărbători în cinstea ei, pe parcursul anului bisericesc, mai ales după ­fixarea teologiei ortodoxe a prea­cinstirii Maicii Domnului la Sinodul ­al 4-lea ecumenic desfăşurat la Efes în anul 431. Între sărbătorile de peste an în cinstea Prea­sfintei Fecioare Maria este şi cea din 21 noiembrie, care aminteşte de aducerea ei la Templul din ­Ierusalim la vârsta de 3 ani.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Dezlegare la peşte)

Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului amintește de aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana.

Fericirea se împlinește prin Cuvântul lui Dumnezeu

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești şi pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2020-11-21

Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28)

n vremea aceea, a intrat Iisus într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“. Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“ Iar El a zis: „Într’adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.

Apostolul Zilei: 2020-11-21

Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Evrei (IX, 1-7)

raților, adevărat este că și cel dintâi (Așezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască și un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte; partea aceasta se numește Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur și chivotul așezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise și tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoții intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârșind slujbele dumnezeiești; în cel de-al doilea însă, numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuși și pentru greșelile poporului.