Arhivă pentru ianuarie 2021
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Luca 19, 1-10 (a lui Zaheu)
Citește în continuare ‘Colocviu al mântuirii în cetatea istorică Ierihon’
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-31
Apostolul Zilei: 2021-01-31
În Duminica a 32-a după Rusalii, Biserica ne prezintă o preafrumoasă istorisire a întoarcerii unui om către Dumnezeu, un personaj desconsiderat în patria sa.
Citește în continuare ‘Pilda lui Zaheu într-o lume a standardelor amăgitoare’
În calendarul Bisericii noastre, la sfârșit de Gerar îi sărbătorim pe Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Ei sunt corifeii mileniului patristic, după cum am putea numi prima mie de ani din istoria creștină. Au fost oameni universali, care ar fi putut străluci în orice domeniu de activitate, însă ei au ales să slujească lui Hristos Domnul Vieții. De aceea, în ziua sărbătoririi lor comune, din data de 30 ianuarie, Biserica îi cinstește prin cuvinte ca acestea: „Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur; toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi”.
Citește în continuare ‘Treimea pământească de arhierei, drept-slăvitoare a Treimii cerești’
„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de Lege și către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Și luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul. Și către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Și n-au putut să-I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine și, venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, să-ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci cu rușine te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Luca 14, 1-11
Citește în continuare ‘Cel ce se smerește pe sine se va înălța’
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-30
Apostolul Zilei: 2021-01-30
Raportându-ne onest la mărinimia şi bunătatea lui Dumnezeu arătate nouă în fiecare clipă a vieţii şi la modul în care vieţuim zi de zi, ceas de ceas, în cadrul familiei, societăţii, la serviciu sau în alte locuri, vom realiza că ne asemănăm de multe ori cu Zaheu, înainte de a se fi pocăit, lacomi, pătimaşi, nedrepţi, nestăpâniţi, dornici de îmbogăţire cu orice preţ în cele materiale şi trecătoare şi mai puţin în cele spirituale. Atât atunci, în vremea în care Mântuitorul Iisus Hristos propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, care este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21), cât şi astăzi, într-o lume postmodernă consumistă, satisfacerea poftelor, de cele mai multe ori induse, reprezintă pentru mulţi oameni adevărata libertate. Din punct de vedere creştin însă, aceasta arată o stare de aservire sau de înrobire pătimaşă a omului rupt de sursa vieţii, care este singur Dumnezeu. În acest sens, sarcina teologiei (ortodoxe) este una extrem de dificilă, într-o lume care pune accentul doar pe relevanţă, pe anything goes şi nu pe căutarea Adevărului. Citește în continuare ‘Zaheu, taina inimii omului şi patima invidiei’
Ger
Doamne, ce cald mi se făcea în suflet când se făcea frig afară! Aproape că‑mi părea rău că nu pot lua gerul cu mine în casă. Poate c‑aș fi izbutit până la urmă, dar îmi dădeam de fiecare dată seama la timp că n‑ar fi avut loc înăuntru de gerul celălalt, coborât din iarna vieții bunicilor.
Semnul Crucii pe case
Cred că nu este nici o priveliște mai încântătoare și totodată dătătoare de speranță și bucurie decât aceea în care o bunică sau o mămică tânără își aduce copilașul sau nepoțelul, duminica, la biserică. Înaintează cu sfiiciune și evlavie până la iconostasul pe care este așezată icoana praznicală sau a Învierii. După cuvenitele închinăciuni ale mamei sau bunicii, mâna uneia dintre ele împreunează trei degețele de la mânuța copilului și îl însemnează pe trup cu semnul Sfintei Cruci. Apoi îl ridică și-l îndeamnă să sărute icoana. N-am văzut nici o situație în care copilașul, de 3-4 anișori, să refuze să facă acel gest. Dimpotrivă, îl face cu aceeași convingere și trăire cu care îl face pe obrazul mamei.
Smerenia înalță
„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.” Marcu 9, 33-41 (Exemplul copiilor)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-29
Apostolul Zilei: 2021-01-29
Dă săracilor ce-ți prisosește peste trebuințele de astăzi, și vino cu îndrăzneală de-ți fă rugăciunile. Vorbește cu Dumnezeu ca un fiu cu părintele său. Nimic nu poate să apropie în așa măsură inima de Dumnezeu ca milostenia. Și nimic nu aduce atâta liniște în minte, câtă aduce sărăcia cea de bună voie. Mai bine este pentru tine să fii numit de mulțime prost, din pricina simplității tale, decât să fii înțelept și desăvârșit cu mintea, pentru că te-ai lăudat.
Citește în continuare ‘Vorbește cu Dumnezeu ca un fiu cu părintele său’
Darurile sădite de Dumnezeu în noi
Monahul se aseamănă ostașului ce merge la război și își îmbracă trupul său peste tot cu armură, este cu grijă și se nevoiește până la biruință, ca nu pe neașteptate să vină asupra lui război și, fiind neapărat, să fie prins. Asemenea și monahul, dacă se moleșește, va deveni trândav și ușor este prins de vrăjmașul. Că aruncă în el gânduri întinate pe care le primește cu dulceață: pe cele ale înaltei cugetări și ale slavei deșarte, ale zavistiei și grăirii de rău, lăcomiei pântecelui și somnului fară de sațiu, și, pe lângă acestea, îl aduce în deznădăejde și în tăgăduirea răutăților. Iar dacă se va trezi totdeauna, atrage darul lui Dumnezeu spre ajutor, se sprijinește de dânsul cum îi va plăcea lui și se face în sine, și lăudat, și lăudător. Că precum cineva, privindu-se în oglindă, cel ce privește este chiar cel ce se privește, asemenea și darul, oriunde ar afla odihnă și se va sălășlui în om, îl slăvește pe dânsul și se slăvește de dânsul. Iar fară ajutorul lui nu poate inima sa să fie îndestulată, nici să se umple de umilință, ca să se mărturisească după cuviință Stăpânului, ci săracă și lipsită de bunătăți este și locuiesc în ea gândurile cele urâte și întinate, ca și corbul de noapte în loc nelocuit.
Cunoașterea firească, adică deosebirea binelui de rău, care de Dumnezeu a fost sădită în firea noastră, ne convine că trebuie să credem în Dumnezeu, care Le-a zidit pe toate. Și credința ne dă teamă, și ne silește pe noi teama, să ne căim și să lucrăm.
Citește în continuare ‘Cum putem ajunge la cunoașterea cea duhovnicească’
Conform statisticilor Eurostat, 6,2% din români citesc și implicit cumpără cărți, iar un calcul simplu ne arată că aproximativ 94% din români nu citesc și nu cumpără nici o carte pe an. Suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de cultură, de cărți în special, potrivit celor mai recente studii. Cauzele sunt multiple, începând de la faptul că supraviețuirea, nevoile urgente și imediate sunt prioritare în fața culturii și terminând cu faptul că audiovizualul câștigă tot mai mult teren în fața cărților.
Citește în continuare ‘Cititul ne îmbogățește la nivel cognitiv și emoțional’
Ce înseamnă a învia din morți ?
„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.” Marcu 9, 10-15 (Dilema apostolilor)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-28
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-28
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei |
![]() |
Omul este o ființă alcătuită din două componente: una duhovnicească (sufletul) și una materială (trupul). De aceea, omul se înrudește și cu Cerul și cu pământul. Prin suflet, comunicăm cu puterile cerești, în vreme ce prin simțurile trupului venim în contact cu cele pământești. În felul acesta se realizează legătura desăvârșită între cele două zidiri.
Citește în continuare ‘Înrudirea omului cu Cerul și pământul’
Folosește și tu cuțitul Duhului, ca să-ți faci o crestătură în inimă. Taie și aruncă tot ce este nefolositor și vătămător. Și deschide-ți urechile să auzi cuvântul lui Dumnezeu, căci patimile și dorințele păcătoase nu-l lasă să intre în noi și să rodească. Iubirea de arginți nu ne îngăduie să ascultăm vreun cuvânt despre milostenie. Invidia ne împiedică să ascultăm învățătura despre iubire. Și fiecare patimă, în general, naște indispoziție pentru învățătura de folos.
Citește în continuare ‘Fiecare patimă naște indispoziție pentru învățătura de folos’
Dacă vezi cum un om stă într-o baltă cu murdărie și amestecă în ea, umplând astfel aerul cu duhoare, nu-i vei face observație? Ei, așa să faci și cu cei care îi osândesc sau bârfesc pe alții. Și să te gândești că mizeria din baltă nu lovește atât de mult în nas, cât lovesc în suflet povestirile murdare despre viața altora.
Citește în continuare ‘Scandalurile sunt tulburări pentru suflet’
Omul lacom este într-o continuă stare de nemulțumire. Deși are de toate, nimic nu îl satisface, mereu își dorește mai mult și mai mult, nereușind niciodată să se bucure de cele ale sale. Viața lui devine un chin, întrucât este într-un permanent zbucium întreținut de goana nebună după agoniseală.
Citește în continuare ‘De la lăcomie la egoism și uitare de Dumnezeu’
Viclenia diavolului
„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Marcu 8, 30-34 (Ispitirea lui Petru)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-27
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-27
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei |
![]()
|
Smerenia, hrana sufletului
Hrana care întreține viața duhovnicească sunt faptele săvârșite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuți. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuiește și faptele, după învățătura Sfinților Părinți, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu. Spre zidirea noastră, Mântuitorul ne-a istorisit pilda plină de înaltă învățătură a Vameșului și a Fariseului, care ne învață smerenia. Vameșul nu avea fapte bune, dar se căia sincer înaintea lui Dumnezeu pentru multele sale păcate și a plinit lipsa de fapte bune cu smerenia. Astfel, el s-a mântuit (Luca 18, 10-14).
Dar există draci? – întreabă unii. Nu sunt oare aceștia numai întruchipări ale răului din lume?
Citește în continuare ‘Credința care vede și simte nevăzutul’
Iubiții mei! Noi suntem chemați să moștenim împărăția păcii, care se numește Împărăția lui Dumnezeu, împărăția dreptății, împărăția bucuriei veșnice (Romani 14, 17). Această împărăție nu este de neatins. Sfinții, în viața lor, au câștigat-o, lucrând cu osteneală necurmată, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre biruirea păcatelor proprii.
Citește în continuare ‘Cum putem fi moștenitori ai Împărăției Cerești ?’
Când suntem orbi ?
„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.” Marcu 8, 22–26 (Vindecarea orbului)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-26
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-26
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov |
![]() |
Propolisul a fost folosit de secole ca remediu natural pentru vindecarea rănilor și ameliorarea multor afecțiuni, de la prurit (mâncărime) și acnee la tuberculoză, osteoporoză și chiar cancer. Descoperirile recente au confirmat beneficiile sale multiple în vindecarea bolilor, datorită efectelor antiseptice şi antibiotice dovedite, alături de proprietățile puternic antiinflamatoare și antivirale.
Citește în continuare ‘Doza de sănătate din bobițele de propolis’
Chemarea spre sfințenie
După cum se știe, întrucât s-a păstrat și ca o poruncă a Mântuitorului, creștinul este chemat spre sfințire: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16). De altfel, acesta e motivul pentru care Cuvântul S-a Întrupat și a împlinit toată cutremurătoarea iconomie a mântuirii, până la moarte pe Cruce și Înviere, ca noi, văzând robirea lumii de către cei vicleni, să alegem, în chip liber, pocăința și sfințirea noastră. Iar imnografia Bisericii a sintetizat acest fapt, cu multă măiestrie, în unul dintre troparele Bobotezei: „Să cântăm credincioșii mărirea binefacerii lui Dumnezeu, cea pentru noi. Că făcându-Se om, pentru păcatul nostru, pentru curățirea noastră, Se curățește în Iordan, Cel ce este singurul curat și nestricăcios, sfințindu-mă pe mine și apele”.
Intrarea în perioada maturității coincide cu asumarea responsabilităților. Unele dintre acestea ne plac, altele ne împovărează. Uneori, le resimțim ca fiind pe potriva calităților noastre, alteori ca potrivnice felului nostru de a fi. Și astfel iau naștere grijile, aceste poveri sufletești de care nici măcar sfinții nu sunt scutiți pe de-a-ntregul. Sfântul Grigorie Teologul ne oferă mărturia grijilor sale sufletești ca o mângâiere pe care o putem folosi și în micile noastre dificultăți cotidiene.
Citește în continuare ‘Sfântul Grigorie Teologul despre grijile vieții’
Ascunsa viclenie
„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod! Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?” Marcu 8, 11-21 (Aluatul fariseilor)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-25
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-25
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ap. Iacov |
![]() |
Duminica a XXXI-a după Rusalii [Vindecarea orbului din Ierihon] – Părintele Calistrat 20.01.2021
În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu. Luca 18, 35-43 (Vindecarea orbului din Ierihon)
Citește în continuare ‘Să nu rămânem nevăzători faţă de cei care ne cer ajutorul’
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-24
DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-24
DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei |
![]() |
Duminica a 31-a după Rusalii amintește una dintre nenumăratele minuni pe care Mântuitorul le-a săvârșit în ultima Sa călătorie din Galileea către Ierusalim, unde avea să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, care L-au răstignit și omorât.
Citește în continuare ‘Privirea către cer și dobândirea luminii’

Citește în continuare ‘Înainte de a intra într-o relație, analizează bine intențiile celuilalt’
Femeia trebuie să înţeleagă că perspectiva bărbatului şi cea a femeii cu privire la o problemă dată pot fi absolut diferite şi să nu aştepte de la bărbat o înţelegere absolută a sentimentelor ei. Pentru că femeia vrea foarte mult ca bărbatul să reprezinte un reazim trainic şi de nădejde al întregii familii, un om care rezolvă problemele şi îşi asumă răspunderea, şi totodată un interlocutor atent, care simte şi înţelege cu fineţe sufletul feminin – or, asemenea bărbaţi sunt păsări extrem de rare.
Citește în continuare ‘Comunicarea dintre soți – un ingredient esențial pentru o căsnicie trainică’
Glasul meu dintâi a fost plânsul meu
lement Alexandrinul a scris că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie; bărbatul Îl reprezintă pe Hristos, femeia reprezintă Biserica. Ce înfricoşător obligo cuprinde această zicere! Cine gândeşte mai profund, cine reflectează cu seriozitate asupra conţinutului acestor rânduri se va cutremura. Să fii om şi să-L reprezinţi pe Dumnezeu! Să fii femeie şi să reprezinţi nu o instituţie, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor, pentru ca să se regăsească unii pe alţii, fiecare pe sine şi cu toţii în Iisus Hristos Domnul.
Citește în continuare ‘Glasul meu dintâi a fost plânsul meu’
Sunt atâția oameni minunați care trec pe lângă noi, romane vii cu vieți fascinante, pe care dacă am fi puțin curioși să le aflăm, am descoperi felul tainic în care Dumnezeu lucrează în și prin zidirea Sa. „Ferice de cei care sunt surzi la zgomotul lumii, dar aud șoapta dulce a Duhului Sfânt”, spunea poetul Traian Dorz. Un astfel de om, cu o poveste de viață demnă de un film, este și Maria Jose Lopez Barahona – sau Maria din Chile, așa cum o să-i spun în cele de mai jos.
Citește în continuare ‘Când Dumnezeu te caută și tu-i răspunzi’
Cine se mântuiește
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui. Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Și mergea El prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim. Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre, și nu vor putea. După ce se va ridica stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! – și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți! Atunci voi veți începe să ziceți: Am mâncat înaintea ta și am băut și în piețele noastre ai învățat. Și el vă va zice: Vă spun: Nu știu de unde sunteți. Depărtați-vă de la mine, toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară. Și vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.” Luca 13, 19-29
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-23
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-23
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ap. Coloseni |
![]() |
Memoria numelor
În biserica în care slujesc, în Sfântul Altar ne sunt de ajutor câţiva copii de ispravă, de diferite vârste. Îmbrăcaţi în stihar, arată asemenea îngerilor zugrăviţi pe pereţii locaşului de cult în scenele Liturghiei cosmice. Copiii intră în Sfânta Sfintelor înainte de a merge la şcoală şi rămân acolo câţiva ani buni, până la liceu, când se retrag spre strană, lăsând locul altor şi altor generaţii. Sunt ipodiaconi fără hirotesie şi se acomodează cu atmosfera de rugăciune, purtători de lumină, contribuind la buna rânduială a slujbelor.
De un an, lumea în care trăim este marcată de pandemie. Milioane de oameni de pe mapamond și sute de mii de români au trecut prin această boală perfidă care ne marchează existența. Atunci când un creştin se îmbolnăvește, caută ajutor la Dumnezeu, pe Care Îl roagă pentru sănătate, pe care să o dobândească prin doctori buni, luminați și inspirați în găsirea celor mai bune tratamente.
Citește în continuare ‘Rugăciunea, tratament duhovnicesc în vreme de boală’
Trădarea – un gest de lașitate
„În vremea aceea Iisus era ziua în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte. Iar atunci se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști. Dar arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Și a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani. Iar el a primit și căuta prilej să-L dea lor fără știrea mulțimii. Deci, a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau să se jertfească Paștile. Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.” Luca 21, 37-38; 22, 1-8 (Căderea lui Iuda)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-22
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-22
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov |
|
Întoarce-te spre tine însuți
Pe măsură ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din normalul existenței lor. Cele mai mari limitări, însă, nu sunt în exterior, ci în interior. Când acolo se produc transformări, începem să înţelegem că nu avem nici un motiv pentru a trăi altfel decât ne dorim. În fața morții rămân doar lucrurile importante, nu părerea lumii, nu fricile, orgoliul sau orice altceva care ne-ar împiedica să fim ceea ce vrem să fim.
Sărbătorirea de peste an a unuia dintre cei mai profunzi teologi ai Bisericii, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, ne așază în faţă alegerea pe care o face omul confruntat cu o problemă pe care o consideră de importanţă vitală. Cuviosul Maxim s-a evidențiat în istoria Bisericii Ortodoxe ca unul care a mărturisit dreapta credinţă, indiferent de prigoanele la care a fost supus din partea împăratului sau a patriarhului eretic din acea vreme. Sfântul Maxim s-a născut la finele veacului al 6-lea, atunci când Bizanţul era încă frământat de ecourile ereziei monofizite, ce a dus la numeroase schisme şi apariţia altor diferite comunităţi care nu acceptau deja relaţiile lor cu creştinii din Constantinopol. Este vorba mai ales de creştinii din Africa şi Orientul Îndepărtat al Imperiului Bizantin.
Citește în continuare ‘Sfântul Maxim – mărturisirea ca mod de viaţă’
„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” Marcu 12, 38-44 (Banii văduvei)
Citește în continuare ‘Sărăcia nu ne împiedică să fim milostivi’
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-21
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-21
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov |
![]() |
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol la anul 580 şi a trecut la viaţa veşnică în anul 662, în exil. Pentru apărarea dreptei credinţe, Biserica l-a numit „Mărturisitorul”. Este unul dintre cei mai mari teologi ai istoriei creştine, cu o operă de o profunzime dogmatică excepţională. Caracterizând ansamblul operei Sfântului Maxim, părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Scrisul lui este o sinteză grandioasă şi personală a marilor curente filosofice ale Antichităţii şi a principalelor idei patristice”.
Citește în continuare ‘Mărturisitorul dreptei credinţe, Sfântul Cuvios Maxim’
Orațiune se deosebește de altă rațiune, iar un om e mai de cinste decât altul. Și mi se pare că toate realitățile văzute sunt opuse și străine față de cele raționale. Și, într-adevăr, există o minte care călătorește și aleargă până la Cer, înaintând pe calea gândurilor curate și prin acestea atinge cărările și drumurile pregătite sfinților în Ceruri. Și există o altă minte care înaintează târându-se pe pământ și tăvălindu-se pe căile mlăștinoase ale poftelor trupești. Există o minte trupească, dar și o minte duhovnicească. Diferă însă mult rațiunea duhovnicească de aceea trupească.
Citește în continuare ‘Există o minte trupească, dar și o minte duhovnicească’
„Voi nu-i puteți vedea pe cei din iad, dar dacă i-ați vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”
Părintele tot timpul ne repeta că sufletele merg în iad, așa cum merg oamenii duminica de la biserică la chefuri, iar în Rai precum oamenii merg la biserică în zilele de lucru. Spunând aceste lucruri, Părintele plângea amarnic, gândindu-se la sufletele ce se pierd:
„Nu sunt așa necredincioșii, nu sunt așa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului” (Psalmi 1, 4). Separarea dintre oamenii credincioși și cei necredincioși nu transpare foarte clar în viața pământească. Uneori, cei necredincioși dobândesc averi importante, dispun de multă putere, sunt apreciați de mulți, în timp ce oamenii credincioși zac în sărăcie, sunt trecuți cu vederea și disprețuiți. Însă există un lucru care lipsește cu certitudine din viața celor depărtați de Dumnezeu: statornicia.
Citește în continuare ‘Nestatornicia – pecete a vieții pătimașe’
Împrietenește-te cu asceții !
Lectura Patericului egiptean implică uneori și dificultăți filologice, cu implicații teologice. Acesta este și cazul unei apoftegme de la Avva Pimen, pe care o găsim în traducerile românești în două versiuni semnificativ diferite. În traducerea cu circulația cea mai largă, clasică aș numi-o, găsim următoarea apoftegmă: „Un frate, mergând la târg, l-a întrebat pe Avva Pimen: Ce voiești să fac? I-a răspuns lui bătrânul: Fă-te prieten celui ce se silește pe sine. Și cu odihnă îți vinzi vasele tale”. Pe de altă parte, traducerea lui Cristian Bădiliță propune varianta: „Un frate care mergea la târg l-a întrebat pe Avva Pimen: Ce să fac? Bătrânul îi zice: Fii prietenos cu cine nu-ți dă pace și vinde-ți marfa”.
Iubirea aproapelui
„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” Marcu 12, 28-37 (Cea dintâi poruncă)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-20
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-20
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei |
![]() |
Suportă orice necaz având nădejde
Inima ta este o groapă și un mormânt
Inima ta este o groapă și un mormânt. Pentru că atunci când începătorul răutății și îngerii lui se cuibăresc în om, fac drumuri și cărări pe care puterile lui satan intră și se plimbă în mintea și în cugetele tale, care atunci nu este un iad, o groapă și un mormânt, iar tu nu ești mort pentru Dumnezeu? Acolo în suflet a ascuns satan argintul cel fără de preț. Pe acesta l-a dospit cu aluatul cel vechi și l-a făcut izvor de apă murdară.
Citește în continuare ‘Inima ta este o groapă și un mormânt’
Muntele
Muntele e coperișul lumii. Acolo, pe vârfurile lui, mai semețe sau mai joase, ni se pare, dacă am ajunge, că am putea atinge cerul cu mâna. Când am suit pe acele căpățâni din piatră, golașe sau învelite în macaturi de iarbă, bolta e sus și se îndepărtează ca o Fata Morgana. Orizontul gonește la rându-i și e intangibil. Dar pe țancuri și în preajma lor simțim un fel de înălțare a făpturii ce nu-i deloc trufie. Lumea nu-i la picioare, dar părți din ea se aștern sub vederea noastră și ne închipuim cuprinderea sa pe de-a întregul. De asta poate oamenii de la munte, care au mai des privilegiul unei asemenea priviri, sunt mai verticali. Pesemne se iau după brazi. Și firul de iarbă e mai drept aici. Nu-i vorba doar de statura omului, ci și de ținuta lui morală. Mai puțin plecată, îndeobște. De ce oare? Nu în ultimul rând pentru că în aceste ținuturi aerul, apele, pământul respiră curățenie. Omul iese din această plasmă și trăiește în ea.
Sfinții Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, au fost mari teologi ai Bisericii în secolul al 4-lea și începutul secolului al 5-lea. Sfântul Atanasie este considerat de literatura patristică o făclie și un stâlp al Ortodoxiei în veacul al 4-lea, greu încercat de erezia ariană care submina învăţătura despre Sfânta Treime. El a fost ucenicul avvei Antonie și este autorul celei mai citite lucrări aghiografice dedicate vieții acestuia.
Citește în continuare ‘Teologia primelor veacuri şi proclamarea credinţei’
Biiserica îi cinstește pe cei care au iubit cuvintele Evangheliei și au slujit-o, revelând în viața lor iubirea fără margini față de învățătura Mântuitorului Hristos. Biserica Ortodoxă Română își cinstește eroii, iubitorii gliei strămoșești, creatorii de valori și frumuseți, între care poetul nepereche, omul deplin al culturii române, Mihai Eminescu.
Citește în continuare ‘Privirea către înălțimi, frumusețea care va salva lumea’
Argumente pentru învierea de apoi
„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” Marcu 12, 18-27 (Iisus și saducheii)
EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-19
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2021-01-19
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei |
![]() |
Conurile de flori de hamei de culoare verde pal, recoltate în lunile august-septembrie, sunt cele care se utilizează în medicina naturistă. Acestea pot fi folosite în stare proaspătă, dar și uscată, păstrate cel mai bine în pungi de hârtie, depozitate într-un loc uscat și ferit de lumina puternică a razelor de soare pentru a beneficia de ele timp de câțiva ani. Se folosesc în prepararea ceaiului, tincturii, extractului sau în capsule. Pentru aromaterapie se poate încerca ulei esențial de hamei.
Citește în continuare ‘Hameiul, un ajutor natural al imunității’
Sfântul Atanasie cel Mare, în „Cuvântarea despre repausați”, zice: „Dumnezeu a dăruit celor ce sunt mântuiți să rămână împreună până la ziua învierii și să se bucure, așteptând să li se facă pentru totdeauna dreptatea dumnezeiască. Însă păcătoșii vor fi lipsiți chiar și de această bucurie, căci ei nu se vor mai cunoaște între ei. Deci, la acea judecată obștească, toate faptele lor vor fi descoperite în fața tuturor, după care va fi despărțirea din urmă și fiecare va merge în locul pregătit. Drepții vor merge toți împreună cu Dumnezeu, pe când păcătoșii, depărtați de Dumnezeu și de prietenii lor, se vor duce în muncile veșnice deopotrivă împreună, dar necunoscându-se unii pe alții, căci ei vor fi lipsiți chiar și de această mângâiere. Ce rușine pentru păcătoși, ale căror fapte vor fi cunoscute de toți, căci rușinea este mare pentru acela ce o poartă în fața altora. Este un adevăr neîndoielnic că noi ne vom recunoaște toți cu desăvârșire unii pe alții, și atunci vinovăția celor ce au trăit rău pe pământ va fi cunoscută de toți”.
Citește în continuare ‘Dragostea învinge moartea – sufletele care se iubesc vor fi veșnic împreună’
De vei greși doar cu un picior
Cel ce nu face voile lui Dumnezeu este în cursa diavolului. Că, precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus lațul, așa și noi, prin viață și prin credința cea rea, cădem în stăpânirea diavolului.
Comentarii recente