Duminica a XXXII-a după Rusalii [a lui Zaheu] – Părintele Calistrat 31.01.2021

Colocviu al mântuirii în cetatea istorică Ierihon

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te ­degrabă, căci astăzi ­trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, ­jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc ­împătrit. Și a zis către el ­Iisus: Astăzi s-a făcut mân­tuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Luca 19, 1-10  (a lui Zaheu) 

31 ianuarie – Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-31

DUMINICA A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XIX, 1-10)

n vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s’a urcat într’un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă. Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“. Şi el s’a grăbit şi s’a coborât şi L-a primit bucurându-se. Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască. Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“. Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s’a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam. Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască“.

Apostolul Zilei: 2021-01-31

DUMINICA A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (IV, 9-15)

iule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale ci, fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.

Pilda lui Zaheu într-o lume a standardelor amăgitoare

În Duminica a 32-a după Rusalii, Biserica ne prezintă o preafrumoasă istorisire a întoarcerii unui om către Dumnezeu, un personaj desconsiderat în patria sa.

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur – Părintele Calistrat 30.01.2021

Treimea pământească de arhierei, drept-slăvitoare a Treimii cerești

În calendarul Bisericii noastre, la sfârșit de Gerar îi sărbătorim pe Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Ei sunt corifeii mileniului patristic, după cum am putea numi prima mie de ani din istoria creștină. Au fost oameni universali, care ar fi putut străluci în orice domeniu de activitate, însă ei au ales să slujească lui Hristos Domnul Vieții. De aceea, în ziua sărbătoririi lor comune, din data de 30 ianuarie, Biserica îi cinstește prin cuvinte ca acestea: „Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile ­cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur; toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; ­că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi”. 

Cel ce se smerește pe sine se va înălța

„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de Lege și către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Și luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul. Și către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Și n-au putut să-I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine și, venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, să-ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci cu rușine te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Luca 14, 1-11

30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-30

Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Evanghelia de la Matei (V, 14-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc. Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.“

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVII, 3-10)

is-a Domnul: „Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“. Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“. Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v’ar asculta. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!, şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“.

Apostolul Zilei: 2021-01-30

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: VASILE cel MARE, GRIGORIE TEOLOGUL şi IOAN GURĂ de AUR şi Sfântul Sfinţit IPOLIT, papă al Romei Ap. Efeseni (V, 1-8)

raților, fiți următori ai lui Dumnezeu, ca niște fii iubiți, și umblați întru iubire, precum și Hristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine pentru noi, prinos și jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrâu și orice necurăție și lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinților; nici vorbe de rușine, nici vorbe nebunești, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulțumire. Căci aceasta s-o știți bine, că niciun desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci, să nu vă faceți părtași cu ei. Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii.

Zaheu, taina inimii omului şi patima invidiei

Raportându-ne onest la mărinimia şi bunătatea lui Dumnezeu arătate nouă în fiecare clipă a vieţii şi la modul în care vieţuim zi de zi, ceas de ceas, în cadrul familiei, societăţii, la serviciu sau în alte locuri, vom realiza că ne asemănăm de multe ori cu Zaheu, înainte de a se fi pocăit, lacomi, pătimaşi, nedrepţi, nestăpâniţi, dornici de îmbogăţire cu orice preţ în cele materiale şi trecătoare şi mai puţin în cele spirituale. Atât atunci, în vremea în care Mântuitorul Iisus Hristos propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, care este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21), cât şi astăzi, într-o lume postmodernă consumistă, satisfacerea poftelor, de cele mai multe ori induse, reprezintă pentru mulţi oameni adevărata libertate. Din punct de vedere creştin însă, aceasta arată o stare de aservire sau de înrobire pătimaşă a omului rupt de sursa vieţii, care este singur Dumnezeu. În acest sens, sarcina teologiei (ortodoxe) este una extrem de dificilă, într-o lume care pune accentul doar pe relevanţă, pe anything goes şi nu pe căutarea Adevărului.

Ger

Doamne, ce cald mi se făcea în suflet când se făcea frig afară! Aproape că‑mi părea rău că nu pot lua gerul cu mine în casă. Poate c‑aș fi izbutit până la urmă, dar îmi dădeam de fiecare dată seama la timp că n‑ar fi avut loc înăuntru de gerul celălalt, coborât din iarna vieții bunicilor.

Semnul Crucii pe case

Cred că nu este nici o priveliște mai încântătoare și totodată dătătoare de speranță și bucurie decât aceea în care o bunică sau o mămică tânără își aduce copilașul sau nepoțelul, duminica, la biserică. Înaintează cu sfiiciune și evlavie până la iconostasul pe care este așezată icoana praznicală sau a Învierii. După cuvenitele închinăciuni ale mamei sau bunicii, mâna uneia dintre ele împreunează trei degețele de la mânuța copilului și îl însemnează pe trup cu semnul Sfintei Cruci. Apoi îl ridică și-l îndeamnă să sărute icoana. N-am văzut nici o situație în care copilașul, de 3-4 anișori, să refuze să facă acel gest. Dimpotrivă, îl face cu aceeași convingere și trăire cu care îl face pe obrazul mamei.

Smerenia înalță

„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.” Marcu 9, 33-41 (Exemplul copiilor)

29 ianuarie – Sfântul Mucenic Filotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-29

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 1-12)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?“ Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2021-01-29

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XI, 8-16)

raților, prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat și a plecat spre locul pe care urma să-l ia spre moștenire și a ieșit, neștiind încotro merge. Prin credință, a locuit vremelnic în pământul făgăduinței, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac și cu Iacov, cei dimpreună moștenitori ai aceleiași făgăduințe; pentru că aștepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu. Prin credință, și Sara însăși a primit putere să zămislească fiu, deși trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. Pentru aceea, dintr-un singur om, și acela ca și mort, s-au născut atâția urmași – mulți «ca stelele cerului și ca nisipul cel fără de număr de pe țărmul mării». Toți aceștia au murit întru credință, fără să primească făgăduințele, ci văzându-le de departe și iubindu-le cu dor și mărturisind că pe pământ ei sunt străini și călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei își caută lor patrie. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, de vreme ce le-a pregătit lor cetate.

Vorbește cu Dumnezeu ca un fiu cu părintele său

Dă săracilor ce-ți prisosește peste trebuințele de astăzi, și vino cu îndrăzneală de-ți fă rugăciunile. Vorbește cu Dumnezeu ca un fiu cu părintele său. Nimic nu poate să apropie în așa măsură inima de Dumnezeu ca milostenia. Și nimic nu aduce atâta liniște în minte, câtă aduce sărăcia cea de bună voie. Mai bine este pentru tine să fii numit de mulțime prost, din pricina simplității tale, decât să fii înțelept și desăvârșit cu mintea, pentru că te-ai lăudat.

Darurile sădite de Dumnezeu în noi

Monahul se aseamănă ostașului ce merge la război și își îmbracă trupul său peste tot cu armură, este cu grijă și se nevoiește până la biruință, ca nu pe neașteptate să vină asupra lui război și, fiind neapărat, să fie prins. Asemenea și monahul, dacă se moleșește, va deveni trândav și ușor este prins de vrăjmașul. Că aruncă în el gânduri întinate pe care le primește cu dulceață: pe cele ale înaltei cugetări și ale slavei deșarte, ale zavistiei și grăirii de rău, lăcomiei pântecelui și somnului fară de sațiu, și, pe lângă acestea, îl aduce în deznădăejde și în tăgăduirea răutăților. Iar dacă se va trezi totdeauna, atrage darul lui Dumnezeu spre ajutor, se sprijinește de dânsul cum îi va plăcea lui și se face în sine, și lăudat, și lăudător. Că precum cineva, privindu-se în oglindă, cel ce privește este chiar cel ce se privește, asemenea și darul, oriunde ar afla odihnă și se va sălășlui în om, îl slăvește pe dânsul și se slăvește de dânsul. Iar fară ajutorul lui nu poate inima sa să fie îndestulată, nici să se umple de umilință, ca să se mărturisească după cuviință Stăpânului, ci săracă și lipsită de bunătăți este și locuiesc în ea gândurile cele urâte și întinate, ca și corbul de noapte în loc nelocuit.

Cum putem ajunge la cunoașterea cea duhovnicească

Cunoașterea firească, adică deosebirea binelui de rău, care de Dumnezeu a fost sădită în firea noastră, ne convine că trebuie să credem în Dumnezeu, care Le-a zidit pe toate. Și credința ne dă teamă, și ne silește pe noi teama, să ne căim și să lucrăm.

Cititul ne îmbogățește la nivel cognitiv și emoțional

Conform statisticilor Eurostat, 6,2% din români citesc și implicit cumpără cărți, iar un calcul simplu ne arată că aproximativ 94% din români nu citesc și nu cumpără nici o carte pe an. Suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de cultură, de cărți în special, potrivit celor mai recente studii. Cauzele sunt multiple, începând de la faptul că supraviețuirea, nevoile urgente și imediate sunt prioritare în fața culturii și terminând cu faptul că audiovizualul câștigă tot mai mult teren în fața cărților.

Ce înseamnă a învia din morți ?

„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.” Marcu 9, 10-15 (Dilema apostolilor)

28 ianuarie – Sfântul Cuvios Efrem Sirul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 27-33)

n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2021-01-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (X, 35-39; XI, 1-7)

raților, nu lepădați încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. «Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce are să vină va veni și nu va întârzia; iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el». Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului. Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; și, prin credință grăiește și azi, deși a murit. Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, fiindcă, mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a pregătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credință, el a osândit lumea și s-a făcut moștenitor dreptății celei din credință.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 27.01.2021

Înrudirea omului cu Cerul și pământul

Omul este o ființă alcătuită din două componente: una duhovnicească (sufletul) și una materială (trupul). De aceea, omul se înrudește și cu Cerul și cu pământul. Prin suflet, comunicăm cu puterile cerești, în vreme ce prin simțurile trupului venim în contact cu cele pământești. În felul acesta se realizează legătura desăvârșită între cele două zidiri.

Fiecare patimă naște indispoziție pentru învățătura de folos

Folosește și tu cuțitul Duhului, ca să-ți faci o crestătură în inimă. Taie și aruncă tot ce este nefolositor și vătămător. Și deschide-ți urechile să auzi cuvântul lui Dumnezeu, căci patimile și dorințele păcătoase nu-l lasă să intre în noi și să rodească. Iubirea de arginți nu ne îngăduie să ascultăm vreun cuvânt despre milostenie. Invidia ne împiedică să ascultăm învățătura despre iubire. Și fiecare patimă, în general, naște indispoziție pentru învățătura de folos.

Scandalurile sunt tulburări pentru suflet

Dacă vezi cum un om stă într-o baltă cu murdărie și amestecă în ea, umplând astfel aerul cu duhoare, nu-i vei face observație? Ei, așa să faci și cu cei care îi osândesc sau bârfesc pe alții. Și să te gândești că mizeria din baltă nu lovește atât de mult în nas, cât lovesc în suflet povestirile murdare despre viața altora.

De la lăcomie la egoism și uitare de Dumnezeu

Omul lacom este într-o continuă stare de nemulțumire. Deși are de toate, nimic nu îl satisface, mereu își dorește mai mult și mai mult, nereușind niciodată să se bucure de cele ale sale. Viața lui devine un chin, întrucât este într-un permanent zbucium întreținut de goana nebună după agoniseală.

Viclenia diavolului

„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Marcu 8, 30-34 (Ispitirea lui Petru)

27 ianuarie – Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-27

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2021-01-27

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (VII, 26-28; VIII, 1-2)

raţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului. ucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.

Smerenia, hrana sufletului

Hrana care întreține viața duhovnicească sunt faptele săvârșite în numele lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, nu pentru a fi văzuți. Hrana sufletului este chiar smerenia. Ea înlocuiește și faptele, după învățătura Sfinților Părinți, cea ridicată pe cuvântul lui Dumnezeu. Spre zidirea noastră, Mântuitorul ne-a istorisit pilda plină de înaltă învățătură a Vameșului și a Fariseului, care ne învață smerenia. Vameșul nu avea fapte bune, dar se căia sincer înaintea lui Dumnezeu pentru multele sale păcate și a plinit lipsa de fapte bune cu smerenia. Astfel, el s-a mântuit (Luca 18, 10-14).

Credința care vede și simte nevăzutul

Dar există draci? – întreabă unii. Nu sunt oare aceștia numai întruchipări ale răului din lume?

Cum putem fi moștenitori ai Împărăției Cerești ?

Iubiții mei! Noi suntem chemați să moștenim împărăția păcii, care se numește Împărăția lui Dumnezeu, împărăția dreptății, împărăția bucuriei veșnice (Romani 14, 17). Această împărăție nu este de neatins. Sfinții, în viața lor, au câștigat-o, lucrând cu osteneală necurmată, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre biruirea păcatelor proprii.

Când suntem orbi ?

„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.” Marcu 8, 22–26 (Vindecarea orbului)

26 ianuarie – Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-26

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.“

Apostolul Zilei: 2021-01-26

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 1-10)

raţilor, nu vă faceţi voi mulţi învăţători, ştiind că (noi învăţătorii) mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri: dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc, şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea așa.

Doza de sănătate din bobițele de propolis

Propolisul a fost folosit de secole ca remediu natural pentru vindecarea rănilor și ameliorarea multor afecțiuni, de la prurit (mâncărime) și acnee la tuberculoză, osteoporoză și chiar cancer. Descoperirile recente au confirmat beneficiile sale multiple în vindecarea bolilor, datorită efectelor antiseptice şi antibiotice dovedite, alături de proprietățile puternic antiinflamatoare și antivirale.

Chemarea spre sfințenie

După cum se știe, întrucât s-a păstrat și ca o poruncă a Mântuitorului, creș­tinul este chemat spre sfințire: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” ­(1 Petru 1, 16). De altfel, acesta e motivul pentru care Cuvântul S-a Întrupat și a împlinit toată cutremurătoarea iconomie a mântuirii, până la moarte pe Cruce și Înviere, ca noi, văzând robirea lumii de către cei vicleni, să alegem, în chip liber, pocăința și sfințirea noastră. Iar imnografia Bisericii a sintetizat acest fapt, cu multă măiestrie, în unul dintre troparele Bobotezei: „Să cântăm credincioșii mărirea binefacerii lui Dumnezeu, cea pentru noi. Că făcându-Se om, pentru păcatul nostru, pentru curățirea noastră, Se curățește în Iordan, Cel ce este singurul curat și nestricăcios, sfin­țindu-mă pe mine și apele”.

Sfântul Grigorie Teologul despre grijile vieții

Intrarea în perioada maturității coincide cu asumarea responsa­bi­li­tăților. Unele dintre acestea ne plac, altele ne împovărează. Uneori, le resimțim ca fiind pe potriva calităților noastre, alteori ca potrivnice felului nostru de a fi. Și astfel iau naștere grijile, aceste poveri sufletești de care nici măcar sfinții nu sunt scutiți pe de-a-ntregul. Sfântul Grigorie Teologul ne oferă mărturia grijilor sale sufletești ca o mângâiere pe care o putem folosi și în micile noastre dificultăți cotidiene.

Ascunsa viclenie

„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod! Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?” Marcu 8, 11-21 (Aluatul fariseilor)

25 ianuarie – Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-25

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 46-52)

n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.

Apostolul Zilei: 2021-01-25

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Ap. Iacov (II, 14-26)

raţilor, ce folos dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiţi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: «Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate» şi «a fost numit prieten al lui Dumnezeu». Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este.

Duminica a XXXI-a după Rusalii [Vindecarea orbului din Ierihon] – Părintele Calistrat 20.01.2021

Să nu rămânem nevăzători faţă de cei care ne cer ajutorul

În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau îna­inte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui ­David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot ­poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu. Luca 18, 35-43 (Vindecarea orbului din Ierihon)

24 ianuarie – Sfântul Ierarh Filon, Episcopul Carpasiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-24

DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVIII, 35-43)

n vremea aceea, în timp ce Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“. Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit“. Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

Apostolul Zilei: 2021-01-24

DUMINICA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (I, 15-17)

raţilor, vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică. Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!

Privirea către cer și dobândirea luminii

Duminica a 31-a după Rusalii amin­tește una dintre nenumăratele minuni pe care Mântuitorul le-a săvârșit în ultima Sa călătorie din Galileea către Ierusalim, unde avea să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, care L-au răstignit și omorât.

Înainte de a intra într-o relație, analizează bine intențiile celuilalt

La ora actuală, totul se poate studia, chiar şi comportamentul celui care ne place. Este el cel cu care eu pot să-mi duc zilele? Pentru că în niciun caz nu doresc să întemeiez o prietenie cu un om care, după doi ani, doreşte să rupă relaţia noastră, căci şi-a planificat aşa. Îşi termină studiile şi apoi pleacă de aici, pentru că dă la master altundeva, sau pentru că merge cu o bursă în străinătate. Asta are în plan.

Comunicarea dintre soți – un ingredient esențial pentru o căsnicie trainică

Femeia trebuie să înţeleagă că perspectiva bărbatului şi cea a femeii cu privire la o problemă dată pot fi absolut diferite şi să nu aştepte de la bărbat o înţelegere absolută a sentimentelor ei. Pentru că femeia vrea foarte mult ca bărbatul să reprezinte un reazim trainic şi de nădejde al întregii familii, un om care rezolvă problemele şi îşi asumă răspunderea, şi totodată un interlocutor atent, care simte şi înţelege cu fineţe sufletul feminin – or, asemenea bărbaţi sunt păsări extrem de rare.

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii? Cum implică ascultarea libertatea persoanei?

Glasul meu dintâi a fost plânsul meu

lement Alexandrinul a scris că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie; bărbatul Îl reprezintă pe Hristos, femeia reprezintă Biserica. Ce înfricoşător obligo cuprinde această zicere! Cine gândeşte mai profund, cine reflectează cu seriozitate asupra conţinutului acestor rânduri se va cutremura. Să fii om şi să-L reprezinţi pe Dumnezeu! Să fii femeie şi să reprezinţi nu o instituţie, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor, pentru ca să se regăsească unii pe alţii, fiecare pe sine şi cu toţii în Iisus Hristos Domnul.

Când Dumnezeu te caută și tu-i răspunzi

Sunt atâția oameni minunați care trec pe lângă noi, romane vii cu vieți fascinante, pe care dacă am fi puțin curioși să le aflăm, am descoperi felul tainic în care Dumnezeu lucrează în și prin zidirea Sa. „Ferice de cei care sunt surzi la zgomotul lumii, dar aud șoapta dulce a Duhului Sfânt”, spunea poetul Traian Dorz. Un astfel de om, cu o poveste de viață demnă de un film, este și Maria Jose Lopez Barahona – sau Maria din Chile, așa cum o să-i spun în cele de mai jos.

Cine se mântuiește

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui. Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Și mergea El prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim. Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre, și nu vor putea. După ce se va ridica stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! – și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți! Atunci voi veți începe să ziceți: Am mâncat înaintea ta și am băut și în piețele noastre ai învățat. Și el vă va zice: Vă spun: Nu știu de unde sunteți. Depărtați-vă de la mine, toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară. Și vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.” Luca 13, 19-29

23 ianuarie – Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-23

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Evanghelia de la Luca (XVI, 10-15)

is-a Domnul: „Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept. Deci dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin n’aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“. Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.“

Apostolul Zilei: 2021-01-23

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Ap. Coloseni (I, 1-6)

avel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi sfinţii, pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 20.01.2021

Memoria numelor

În biserica în care slujesc, în Sfântul Altar ne sunt de ajutor câţiva copii de ispravă, de diferite vârste. Îmbrăcaţi în stihar, arată asemenea îngerilor zugrăviţi pe pereţii locaşului de cult în scenele Liturghiei cosmice. Copiii intră în Sfânta Sfintelor înainte de a merge la şcoală şi rămân acolo câţiva ani buni, până la liceu, când se retrag spre strană, lăsând locul altor şi altor generaţii. Sunt ipodiaconi fără hirotesie şi se acomodează cu atmosfera de rugăciune, purtători de lumină, contribuind la buna rânduială a slujbelor.

Rugăciunea, tratament duhovnicesc în vreme de boală

De un an, lumea în care trăim este marcată de pandemie. Milioane de oameni de pe mapamond și sute de mii de români au trecut prin această boală perfidă care ne marchează existența. Atunci când un creştin se îmbolnăvește, caută ajutor la Dumnezeu, pe Care Îl roagă pentru sănătate, pe care să o dobândească prin doctori buni, luminați și inspirați în găsirea celor mai bune tratamente.

Trădarea – un gest de lașitate

„În vremea aceea Iisus era ziua în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte. Iar atunci se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști. Dar arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Și a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani. Iar el a primit și căuta prilej să-L dea lor fără știrea mulțimii. Deci, a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau să se jertfească Paștile. Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.” Luca 21, 37-38; 22, 1-8 (Căderea lui Iuda)

22 ianuarie – Sfântul Apostol Timotei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 23-32)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…“. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“. Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie“. Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi“. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple:

Apostolul Zilei: 2021-01-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (II, 1-13)

raţilor, nu căutaţi la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi; iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege». Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: «Să nu săvârşeşti adulter», a zis şi: «Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi, prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

Întoarce-te spre tine însuți

Pe măsură ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din normalul existenței lor. Cele mai mari limitări, însă, nu sunt în exterior, ci în interior. Când acolo se produc transformări, începem să înţelegem că nu avem nici un motiv pentru a trăi altfel decât ne dorim. În fața morții rămân doar lucrurile importante, nu părerea lumii, nu fricile, orgoliul sau orice altceva care ne-ar împiedica să fim ceea ce vrem să fim.

Sfântul Maxim – mărturisirea ca mod de viaţă

Sărbătorirea de peste an a unuia dintre cei mai profunzi teologi ai Bisericii, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, ne așază în faţă alegerea pe care o face omul confruntat cu o problemă pe care o consideră de importanţă vitală. Cuviosul Maxim s-a evidențiat în istoria Bisericii Ortodoxe ca unul care a mărturisit dreapta credinţă, indiferent de prigoanele la care a fost supus din partea împăratului sau a patriarhului eretic din acea vreme. Sfântul Maxim s-a născut la finele veacului al 6-lea, atunci când Bizanţul era încă frământat de ecourile ereziei monofizite, ce a dus la numeroase schis­me şi apariţia altor diferite comunităţi care nu acceptau deja relaţiile lor cu creştinii din Constantinopol. Este vorba mai ales de creştinii din Africa şi Orientul Îndepărtat al Imperiului Bizantin.

Sărăcia nu ne împiedică să fim milostivi

„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” Marcu 12, 38-44 (Banii văduvei)

21 ianuarie – Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 17-27)

n vremea aceea, pe când ieşea Iisus în drum ca să plece, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“. Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“. Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie“. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…“. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“.

Apostolul Zilei: 2021-01-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (I, 19-27)

raţilor, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Mărturisitorul dreptei credinţe, Sfântul Cuvios Maxim

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol la anul 580 şi a trecut la viaţa veşnică în anul 662, în exil. Pentru apărarea dreptei credinţe, Biserica l-a numit „Mărturisitorul”. Este unul dintre cei mai mari teologi ai istoriei creştine, cu o operă de o profunzime dogmatică excepţională. Caracterizând ansamblul operei Sfântului Maxim, părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Scrisul lui este o sinteză grandioasă şi personală a marilor curente filosofice ale Antichităţii şi a principalelor idei patristice”.

Există o minte trupească, dar și o minte duhovnicească

Orațiune se deosebește de altă rațiune, iar un om e mai de cinste decât altul. Și mi se pare că toate realitățile văzute sunt opuse și străine față de cele raționale. Și, într-adevăr, există o minte care călătorește și aleargă până la Cer, înaintând pe calea gândurilor curate și prin acestea atinge cărările și drumurile pregătite sfinților în Ceruri. Și există o altă minte care înaintează târându-se pe pământ și tăvălindu-se pe căile mlăștinoase ale poftelor trupești. Există o minte trupească, dar și o minte duhovnicească. Diferă însă mult rațiunea duhovnicească de aceea trupească.

Sufletul e același la bărbat, ca și la femeie

Măicuța D. a venit la Părintele Lavrentie și i-a povestit cu frică acestuia că a visat că s-a lepădat de dreapta credință. Părintele i-a spus că așa ceva se întâmplă atunci când greșești cu ceva, te-ai certat cu cineva, ai supărat pe cineva sau n-ai primit pe cineva când era în necaz să doarmă la tine. La care ea i-a răspuns:

„Voi nu-i puteți vedea pe cei din iad, dar dacă i-ați vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”

Părintele tot timpul ne repeta că sufletele merg în iad, așa cum merg oamenii duminica de la biserică la chefuri, iar în Rai precum oamenii merg la biserică în zilele de lucru. Spunând aceste lucruri, Părintele plângea amarnic, gândindu-se la sufletele ce se pierd:

Nestatornicia – pecete a vieții pătimașe

„Nu sunt așa necredincioșii, nu sunt așa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului” (Psalmi 1, 4). Separarea ­dintre oamenii credincioși și cei ne­credincioși nu transpare foarte clar în viața pământească. Uneori, cei necredincioși dobândesc averi importante, dispun de multă putere, sunt apreciați de mulți, în timp ce oamenii credincioși zac în sărăcie, sunt trecuți cu ­vederea și disprețuiți. Însă există un lucru care lipsește cu certitudine din viața celor depărtați de Dumnezeu: statornicia.

Împrietenește-te cu asceții !

Lectura Patericului egiptean implică uneori și dificultăți filologice, cu implicații teologice. Acesta este și cazul unei apoftegme de la Avva Pimen, pe care o găsim în traducerile românești în două versiuni semnificativ diferite. În traducerea cu circulația cea mai largă, clasică aș numi-o, găsim următoarea apoftegmă: „Un frate, mergând la târg, l-a întrebat pe Avva Pimen: Ce voiești să fac? I-a răspuns lui bătrânul: Fă-te prieten celui ce se silește pe sine. Și cu odihnă îți vinzi vasele tale”. Pe de altă parte, traducerea lui Cristian Bădiliță propune varianta: „Un frate care mergea la târg l-a întrebat pe Avva Pimen: Ce să fac? Bătrânul îi zice: Fii prietenos cu cine nu-ți dă pace și vinde-ți marfa”.

Iubirea aproapelui

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” Marcu 12, 28-37 (Cea dintâi poruncă)

20 ianuarie – Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 11-16)

is-a Domnul: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte“. Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat.

Apostolul Zilei: 2021-01-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XIII, 7-16)

raţilor, aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.

Suportă orice necaz având nădejde

Dacă vrem să suportăm ușor tot necazul și toate ispitele, să dorim moartea pentru Hristos și s-o avem totdeauna înaintea ochilor.

Inima ta este o groapă și un mormânt

Inima ta este o groapă și un mormânt. Pentru că atunci când începătorul răutății și îngerii lui se cuibăresc în om, fac drumuri și cărări pe care puterile lui satan intră și se plimbă în mintea și în cugetele tale, care atunci nu este un iad, o groapă și un mormânt, iar tu nu ești mort pentru Dumnezeu? Acolo în suflet a ascuns satan argintul cel fără de preț. Pe acesta l-a dospit cu aluatul cel vechi și l-a făcut izvor de apă murdară.

Muntele

Muntele e coperișul lumii. Acolo, pe vârfurile lui, mai semețe sau mai joase, ni se pare, dacă am ajunge, că am putea atinge cerul cu mâna. Când am suit pe acele căpățâni din piatră, golașe sau învelite în macaturi de iarbă, bolta e sus și se îndepărtează ca o Fata Morgana. Orizontul gonește la rându-i și e intangibil. Dar pe țancuri și în preajma lor simțim un fel de înălțare a făpturii ce nu-i deloc trufie. Lumea nu-i la picioare, dar părți din ea se aștern sub vederea noastră și ne închipuim cuprinderea sa pe de-a întregul. De asta poate oamenii de la munte, care au mai des privilegiul unei asemenea priviri, sunt mai verticali. Pesemne se iau după brazi. Și firul de iarbă e mai drept aici. Nu-i vorba doar de statura omului, ci și de ținuta lui morală. Mai puțin plecată, îndeobște. De ce oare? Nu în ultimul rând pentru că în aceste ținuturi aerul, apele, pământul respiră curățenie. Omul iese din această plasmă și trăiește în ea.

Teologia primelor veacuri şi proclamarea credinţei

Sfinții Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, au fost mari teologi ai Bisericii în secolul al 4-lea și începutul secolului al 5-lea. Sfântul Atanasie este considerat de literatura patristică o făclie și un stâlp al Ortodoxiei în veacul al 4-lea, greu încercat de erezia ariană care submina învăţătura despre Sfânta Treime. El a fost ucenicul avvei Antonie și este autorul celei mai citite lucrări aghiografice dedicate vieții acestuia.

Privirea către înălțimi, frumusețea care va salva lumea

Biiserica îi cinstește pe cei care au iubit cuvintele Evangheliei și au slujit-o, revelând în viața lor iubirea fără margini față de învățătura Mântuitorului Hristos. Biserica Ortodoxă Română își cinstește eroii, iubitorii gliei strămoșești, creatorii de valori și frumuseți, între care poetul nepereche, omul deplin al culturii române, Mihai Eminescu.

Argumente pentru învierea de apoi

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” Marcu 12, 18-27 (Iisus și saducheii)

19 ianuarie – Sfinții Cuvioși Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-01-19

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 2-12)

n vremea aceea, apropiindu-se fariseii de Iisus, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?“ Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s’o lase“. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a scris el porunca aceasta; dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“. Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta. Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte“.

Apostolul Zilei: 2021-01-19

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XII, 25-29)

raţilor, luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe Cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: «Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul». Iar prin aceea că zice: «Încă o dată», arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci «Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor».

Hameiul, un ajutor natural al imunității

Conurile de flori de hamei de culoare verde pal, recoltate în lunile august-septembrie, sunt cele care se utilizează în medicina naturistă. Acestea pot fi folosite în stare proaspătă, dar și uscată, păstrate cel mai bine în pungi de hârtie, depozitate într-un loc uscat și ferit de lumina puternică a razelor de soare pentru a beneficia de ele timp de câțiva ani. Se folosesc în prepararea ceaiului, tincturii, extractului sau în capsule. Pentru aromaterapie se poate încerca ulei esențial de hamei.

Dragostea învinge moartea – sufletele care se iubesc vor fi veșnic împreună

Sfântul Atanasie cel Mare, în „Cuvântarea despre repausați”, zice: „Dumnezeu a dăruit celor ce sunt mântuiți să rămână împreună până la ziua învierii și să se bucure, așteptând să li se facă pentru totdeauna dreptatea dumnezeiască. Însă păcătoșii vor fi lipsiți chiar și de această bucurie, căci ei nu se vor mai cunoaște între ei. Deci, la acea judecată obștească, toate faptele lor vor fi descoperite în fața tuturor, după care va fi despărțirea din urmă și fiecare va merge în locul pregătit. Drepții vor merge toți împreună cu Dumnezeu, pe când păcătoșii, depărtați de Dumnezeu și de prietenii lor, se vor duce în muncile veșnice deopotrivă împreună, dar necunoscându-se unii pe alții, căci ei vor fi lipsiți chiar și de această mângâiere. Ce rușine pentru păcătoși, ale căror fapte vor fi cunoscute de toți, căci rușinea este mare pentru acela ce o poartă în fața altora. Este un adevăr neîndoielnic că noi ne vom recunoaște toți cu desăvârșire unii pe alții, și atunci vinovăția celor ce au trăit rău pe pământ va fi cunoscută de toți”.

De vei greși doar cu un picior

Cel ce nu face voile lui Dumnezeu este în cursa diavolului. Că, precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus lațul, așa și noi, prin viață și prin credința cea rea, cădem în stăpânirea diavolului.