Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 10.02.2021

Nu piere ceea ce e clădit pe credință, pe valoare, pe tradiție

Cum mai simțiți fiorul patriotismului în oamenii care vă vizitează? Mai sunt românii patrioți? Mai vibrează ei ca pe vremuri? Ar mai fi gata de sacrificiu? Nu cumva nu prea mai au pentru ce și pentru cine?

Omul ignorant ‒ cel mai ușor câștig pentru diavol

Părinte, sunt mai deștepți oamenii de azi decât cei de acum 50 sau 60 de ani? Mai înțelepți? Încercările istoriei i-au înțelepțit sau i-au buimăcit? Librăriile sunt pline de cărți, dar cumpărătorii sunt rari. În schimb cârciumile sunt pline…

Care este timpul cel mai potrivit pentru rugăciune ?

Tot timpul este potrivit pentru a lăuda pe Dumnezeu, căci și îngerii Îl laudă neîncetat. Dar timpul cel mai de preț pentru sfânta rugăciune, este la miezul nopții, cum spune psalmistul: „În miezul nopții m-am sculat să mă mărturisesc Ție, pentru judecățile dreptății Tale” (Psalmul 118, 62). Și aceasta, pentru că noaptea mintea și inima sunt eliberate de grijile trecătoare, iar creștinii se pot ruga mai în liniște.

Blocaje personale și generaționale

Avva Pimen a lăsat o observație, care ni s-a transmis fără nici o lămurire. Bătrânul a zis: „La Sketis, de la a treia generație, adică de la avva Moise încoace, frații n-au mai făcut un pas înainte”. Fără alte completări este imposibil să știm ce anume a vizat avva Pimen, de ce nu au mai progresat frații și nici ce consecințe are un asemenea blocaj. La prima vedere, istorisirea ar putea fi luată drept o notă contextuală, lipsită de relevanță, peste care se poate trece rapid. Totuși, nu este de ignorat faptul că gândul avvei Pimen a fost transmis neîntrerupt câteva generații, până când, în cele din urmă, a fost fixat în scris. Memoria călugărilor s-a dovedit sensibilă la avertismentul ascetului: există blocaje, unele din ele pot prinde o generație întreagă, dacă nu cumva chiar mai multe. Avantajul nostru, al modernilor, este că, privind retrospectiv, putem observa dinamica spirituală în istorie și avem o hartă care se desfășoară în spate. Nu mereu sunt clare însemnările de pe această hartă, sunt multe zone confuze și încețoșate, dar, totuși, putem vedea că intensitatea trăirii creștine a fluctuat mult de-a lungul secolelor. După combustia extraordinară a primelor generații de creștini au urmat perioade de decadență, întrerupte de izbucniri imprevizibile de viață spirituală. O asemenea explozie a fost cea petrecută în deșertul egiptean, dar, după cum bine știm acum, efervescența spirituală de acolo nu a fost eternă, s-a stins. Deși încă la apogeu, avva Pimen vede cu luciditate profetică decăderea iminentă. Se pare că natura umană, fragilă și fracturată, nu poate suporta ascensiunea permanentă.

Viața între două bătăi de aripă

Omul credinței, creștinul în special, este profund ancorat în realitățile concrete ale vieții, contrar anumitor judecăți eronate, rău inten­ționate, lipsite de obiectivitate și, ca atare, neavenite. Credința este darul lui Dumnezeu pentru om, odată cu toate cele ce țin de exis­tența sa. Cine crede în Dumnezeu Îl mărturisește prin viața sa, pe care și-o apreciază la adevărata ei valoare, indiferent de obstacolele care pot apărea, și apar.

Iertarea aduce împlinire

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” Marcu 11, 22-26 (Îndemn la credință și iertare)

10 februarie – Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-02-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 23-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2021-02-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov (III, 11-18; IV, 1-6)

raților, oare izvorul aruncă, din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară? Nu cumva se poate schimba smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înțelept și priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândețea înțelepciunii. Iar dacă aveți râvnire amară și zavistie în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și orice lucru rău. Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea. De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți, și nu puteți să dobândiți ce doriți; vă sfădiți și vă războiți, și nu aveți, pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine, deci, va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăiește în deșert? Duhul, Care sălășluiește în noi, ne poftește spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har».