De ce vorbea Mântuitorul în pilde ?

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.” Matei 13, 31-36 (Pilda grăuntelui de muștar)

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. 6, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (2000), vol. 41, pp. 364-365

„Era obiceiul Mântuitorului Hristos, când vorbește despre tainele dumnezeiești și vestite mai înainte, să le expună prin ghicituri și nu să le prezinte în mod foarte străveziu. Căci nu dă­ru­ieș­te neacoperit cuvântul atât de sfânt celor întinați și lipsiți de evla­vie ca să-l calce fără sfială; dar, ascunzându-l în vălul ghiciturilor, nu-l face nestrăveziu celor înțelegători. Însă când vede pe unii dintre ascultători lipsiți de învățătură și neînțelegând nimic din cele grăite, înălbește clar ceea ce voiește să arate și, înlăturând toată ceața din cuvânt, înfățișează goa­lă și ușor de văzut toată cunoș­tința tainei, făcân­du-le nejustificată și prin aceasta necre­dința. Iar că Îi era obișnuit, precum am spus, să acopere cuvântul în oarecare umbră și ascunzime, ne arată El Însuși, spunând în Cartea Psalmilor: Deschide-voi în pilde gura Mea (Psalmi 77, 2). Dar va întări nu mai puțin această afirmație a noastră și ne va dovedi că nu e greșită și fericitul proroc Isaia, zicând: Că iată împărat drept va împărăți și căpeteniile cu judecată vor stăpâni. Și va fi omul ascunzând cuvintele sale (Isaia 32, 1). Iar Împărat care va îm­părăți peste noi spune că este Acela care zice: Eu am fost pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, ca să vestesc porunca Domnului  (Psalmi 2, 6). Iar cu judecată, adică cu drep­ta­te în toate, zice că vor stăpâni căpeteniile sau sfinții ucenici, care au cerut Mântuitorului Hristos de multe ori să le explice cuvintele Lui ascunse, zicând: Lămu­rește-ne pilda (Matei 13, 36). Iar când L-au întrebat: Pentru ce vorbești mulțimii în pilde?, arată, spunând clar: Pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud, nici nu înțeleg (Luca 8, 10). Căci nu erau vrednici de Dumnezeu, Care judecă drept și Care a hotărât aceasta pentru ei.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVII, I, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 23, p. 545

„(…) Evanghelistul ne-a arătat care era gândul lui Hristos, anu­me că le grăia în pilde, nu pentru ca ascultătorii Săi să nu pricea­pă nimic, ci ca să-i facă să-L întrebe.”

Pr. Narcis Stupcanu

Ziarul Lumina