‒ Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?
Citește în continuare ‘„Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului ?”’
‒ Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?
Citește în continuare ‘„Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului ?”’
În scrisorile sale trimise cu diferite prilejuri, Sfântul Iosif Isihastul vorbește în multe rânduri despre cunoașterea de sine. Într-o lume în care părerea de sine a majorității oamenilor hrănește tot mai mult mândria, slava deșartă și iluzia cu privire la propriul sine, creștinii urmează un parcurs invers: se cunosc pe ei înșiși așa cum sunt și învață să se smerească, atrăgând asupra lor lucrarea harului dumnezeiesc.
Citește în continuare ‘Cunoașterea de sine – început al smereniei’
În această zi pomenim punerea în sfânta raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă’
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.” Matei 23, 23-28 (Iisus îi ceartă pe farisei)
Tapioca mai este cunoscută și sub denumirea de yucca, un amidon delicios extras dintr-o plantă, numită manioc (cassava), originară din America de Sud. În România, sau în alte ţări care au importat de curând acest aliment, tapioca și-a câștigat repede popularitatea, pe fondul schimbării unor obiceiuri alimentare, mai ales că nu conține gluten.
Citește în continuare ‘Tapioca, un înlocuitor delicios al făinii clasice’
Reducerea inflamației cronice din organism este importantă pentru că orice proces inflamatoriu poate provoca anumite boli, cum ar fi cancerul, boala Alzheimer, afecțiuni cardiovasculare, depresie, artrită, acnee, psoriazis. Chiar dacă nu există nici un fel de inflamație, o dietă antiinflamatoare ajută mult în menținerea sănătății.
Citește în continuare ‘Alimentația recomandată pentru reducerea inflamației din corp’
Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu știu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să îți înșiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îți va răspunde: „Coș de gunoi? Nu, n-am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să îți înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria, în timp ce albina știe unde se găsesc irișii sau zambilele.
Citește în continuare ‘„Părintele Paisie Aghioritul e plecat să cumpere țigări !”’
În Evanghelie suntem chemaţi în permanenţă de Mântuitorul Hristos să priveghem, pentru că nu se ştie când ne vom întâlni cu Împăratul şi trebuie să fim pregătiţi. În contextul unei societăţi care admitea sclavia, îndemnurile la a primi stăpânul sau a ne obişnui cu atitudinea robului faţă de stăpân erau ceva pe înţelesul ascultătorilor. Astăzi, când cel puţin la nivel declarativ şi legal nu există sclavi, cum putem privi însă aceste îndemnuri şi poveţe din Evanghelie?
Citește în continuare ‘Privegherea, starea firească a creştinului’
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.” Matei 23, 23-28 (Iisus îi ceartă pe farisei)
În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind, zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat. Marcu 6, 14-30 (Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul)
Citește în continuare ‘Adevărul, cea mai mare putere. Mărturisirea lui costă uneori viața’
Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN
Evanghelia de la Marcu |
![]() |
DUMINICA ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
DUMINICA ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Ap. I Corinteni |
![]() |
Botezătorul Ioan, proroc al Legii Vechi și sfânt marcant al creștinismului, este cinstit de Biserică în mai multe zile din cursul anului. Duminică, 29 august, pomenim prin post și meditație moartea sa violentă. El este cunoscut în rândul credincioșilor mai mult pentru felul său de viață auster, îmbrăcat în păr de cămilă și mâncând lăcuste sălbatice, încât a primit denumirea de „înger în trup”. Dar îl putem vedea pe Ioan și cu alți ochi, ca un teolog și învățător al Bisericii, cel puțin în egală măsură cu Petru sau cu Ioan Evanghelistul?
Citește în continuare ‘Poate fi considerat Ioan Botezătorul teolog al Bisericii ?’
Duminica a 10-a după Rusalii vorbește despre o întâmplare minunată săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos cu un tânăr lunatic, care pătimea rău. Încă o dovadă a bunăvoinței lui Hristos față de cei care suferă, dragostea Lui manifestată prin vindecare, transformă suferința tânărului în bucurie.
Citește în continuare ‘Rugăciunea, puterea credinței și risipirea suferinței’
Așadar, dragii mei tineri și tinere, purcedeți spre căsătorie abia după ce sunteți cu adevărat pregătiți. Căsnicia reușită este semnul unui om care a reușit în viață. Iar cine vrea să reușească, trebuie să pătrundă și dincolo de ceea ce înseamnă simțuri, convenții sociale și norme. Repet, deoarece este un lucru foarte important: căsătoria reușită înseamnă unirea a două jumătăți care alcătuiesc o unitate dinamică, ce evoluează așadar în permanență spre Creatorul Care le-a unit.
Important, în viaţa aceasta, este ca omul să poată, sădit întru Hristos împreună cu ceilalţi oameni, să se dezvolte ca personalitate distinctă şi să nu se confunde cu celelalte personalităţi. Vă aduceţi aminte, spuneam că în teologia ortodoxă Dumnezeu este Treime. Biserica Ortodoxă a dat o mare luptă în chestiunea aceasta. Tatăl este Tatăl, Fiul este Fiul. Niciodată Tatăl nu este Fiul, niciodată Fiul nu este Tatăl. Sfântul Duh este Sfântul Duh; niciodată nu este nici Tatăl, nici Fiul. Dumnezeirea este una, însă Persoanele sunt distincte; niciodată nu se confundă.
Citește în continuare ‘Fiecare copil trebuie încurajat să se dezvolte ca persoană distinctă’
„În vremea aceea s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea pentru templu și i-au zis: Învățătorul vostru nu plătește darea? Ba da! – a zis el. Dar intrând în casă, mai înainte ca el să vorbească, Iisus i-a zis: Ce ți se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Așadar, fiii sunt scutiți. Ci, ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undița și peștele care va ieși întâi ia-l și, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l și dă-l lor pentru Mine și pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor.” Matei 17, 24–27; 18, 1–4 9 (Darea pentru Templu)
Citește în continuare ‘Cine este mai mare în Împărăția cerurilor’
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani |
![]() |
Preacuviosul Pimen cel Mare povestea că un oarecare monah, fiind mânat de această râvnă, s-a supus următoarei ispite: l-a văzut pe un alt monah culcat cu o femeie. Îndelung s-a luptat monahul cu gândul care-l silea să-i oprească pe cei ce păcătuiau și, fiind în cele din urmă biruit, i-a împins cu piciorul zicând: Încetați! Atunci s-a arătat că era vorba de doi snopi (Pateric).
Citește în continuare ‘Credința stă într-aceea ca să petreci în smerenie și să faci milostenie’
Citește în continuare ‘Taina cuvântului primit și taina persoanei’
Împrăștierea la vremea rugăciunii se poate preveni numai prin silința de a fi neîmprăștiat și când nu-i rugăciune. În Pateric se zice: „Călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă”. Omul nu trebuie să aștepte rugăciunea ca să nu se-mprăștie, ar trebui să nu se împrăștie nici când nu-i rugăciune. Împrăștierea este o chestiune care ține, în general, de viața omului. Mintea omului este în așa fel făcută, încât să nu stea la un singur lucru, statornică numai la un singur lucru. În același timp poți să te gândești și la altceva, să ai și altă impresie decât cea principală și, în cazul acesta, important este să te concentrezi pe cuvintele pe care le spui și să nu te sperii dacă se întâmplă și altceva (faptul, de exemplu, că-ți vin gânduri care te împrăștie nu trebuie să te preocupe decât în înțelesul acesta – ca să fii mai silitor, pentru a se împuțina gândurile).
Citește în continuare ‘Cum putem preveni împrăștierea gândurilor în timpul rugăciunii ?’
Titlul acestui articol este inspirat din gândirea şi rostirea duhovnicească a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Rugăciunea lucrează ca apa asupra focului, este ca o ancoră de mântuire pentru sufletul amenințat să se înece”. Aceste comparații ale Sfântului Ioan Hrisostom sunt extrem de sugestive în înțelegerea rolului rugăciunii în procesul de mântuire a sufletului. Din aceste cuvinte ni se descoperă locul și puterea rugăciunii în urcușul nostru duhovnicesc spre dobândirea vieții veșnice.
Citește în continuare ‘Rugăciunea, ancoră de mântuire pentru suflet’
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.” Matei 22, 23-33 (Iisus și saducheii)
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni |
![]() |
Nu se găsește niciun loc, nici cât ochiul unui purice, de unde să lipsească Dumnezeu. Se cade ca și noi, atunci când facem un păcat, să ne gândim că Dumnezeu e de față pretutindeni. Să ne rușinăm și de îngeri când facem păcatul, mai cu seamă de îngerul păzitor, dar și de sfinți, ba să ne rușinăm și de noi înșine, cum ne rușinăm de oameni și de un copilaș mic.
Citește în continuare ‘Dumnezeu este pretutindeni și ne vede’
Cum am putea răpune păcatul, care a pus stăpânire pe noi? E trebuință de silă (în sensul de sârguință, efort, osteneală). Căci bărbatul, zice, ostenește întru nevoințe și alungă cu sila pierzania de la el, râvnind totdeauna să se înalțe spre sfințenia gândurilor sale. Iar a depărta sila prin silă, nu-i oprit de legi.
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.” Matei 21, 43-46 (Cine va primi Împărăția cerurilor)
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni |
![]() |
Multe persoane resimt acut efectele pandemiei de COVID-19, care a venit la pachet cu o serie de anxietăți. Se vorbește mai puțin, însă, despre singurătatea născută în izolare și modalitățile în care oamenii au gestionat-o, mai bine sau mai puțin bine.
Multă destoinicie și mult folos câștigă sufletul dacă rabdă cu tărie orice necaz, fie că vine de la oameni, fie de la diavoli, și dacă știe că suntem datori să purtăm ostenelile și să nu învinuim pe nimeni, decât pe noi înșine.
Presupune că Domnul zice către tine:
Citește în continuare ‘„Am luat pentru o vreme de la tine darul”’
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Și, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea. El însă, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar apoi, părându-i rău, s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzând, a zis: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus. Care dintre aceștia doi a făcut voia tatălui? Zis-au Lui: Cel dintâi. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptății și n-ați crezut în el, dar vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi ați văzut și nu v-ați căit nici după aceea, ca să credeți în el.” Matei 21, 28-32 (Pilda fiilor chemați de tată)
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni |
![]() |
Când cineva, tare nevoindu-se, s-ar birui, nicidecum să nu se necăjească, nici să obosească cu năravul, ci prin graiurile prorocului Isaia să se îndrepteze și să fie cu bun suflet, unele ca acestea cântând: „Cei puternici, plecați-vă. De vă veți întări, iarăși veți fi biruiți. Și orice sfat veți sfătui, îl va risipi Domnul, și cuvântul pe care îl veți grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!” (Isaia 8, 9-10).
Părinții deșertului nu au niciodată accese de optimism gratuit. Atât de la modă în vremea noastră, optimismul cu orice preț, dublat de credințe fantasmagorice de tipul: e de ajuns să vrei, că întregul univers contribuie la realizarea dorinței tale, era tot ce putea fi mai străin pentru asceți.
Câteodată, cuvintele ascund, incomplet, tăceri profunde și stânjenitoare. Iar uneori nevorbirea comunică, discret, idei adânci. Căci gândul este continuu, într-o necontenită mișcare.
„În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” Matei 21, 23-27 (Botezul lui Ioan – dilema fariseilor)
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni |
![]() |
Pe mine Dumnezeu m-a răsplătit mult mai mult pentru rugăciune sau pentru vreo altă nevoinţă duhovnicească decât pentru munca fizică. Simt acest adevăr în sufletul meu, ca pustnic şi ca om duhovnicesc.
Citește în continuare ‘Omul este fericit doar în dragoste. Şi Dumnezeu Dragoste este …’
Când matematica este definită drept o „știință a minții”, te aștepți ca toți cei care o iubesc să fie scorțoși, cerebrali, străini de orice noțiune de sentiment sau emoție. Și totuși… Când te gândești la oameni precum Pitagora, Euclid, Arhimede, Blaise Pascal, Isaac Newton, nu prea poți fi sigur că afirmația de mai sus poate fi confirmată indubitabil. Dar ce ar mai fi de spus despre Isidor din Milet sau Anthemios din Tralles, mari matematicieni și arhitecți care au dezvoltat extraordinara Sfânta Sofia – catedrala monument a Imperiului Bizantin? Nu sunt toți acești oameni și operele lor mărturii vii ale faptului că până și cea mai „cerebrală” știință din univers nu s-ar fi dezvoltat în lipsa existenței unei inimi mari care s-o ghideze din umbră? Și dacă geometria nu se potrivește plânsului, așa cum afirma Sfântul Grigorie Teologul în prima dintre cele cinci Cuvântări teologice, atunci cu siguranță se potrivește iubirii.
„În vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul de îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi.” Matei 21, 18-22 (Puterea credinței)
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni |
![]() |
În vremea aceea, Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat. Matei 14, 22-34 (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)
Citește în continuare ‘Credinţa şi încrederea în Hristos Domnul’
DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni |
![]() |
Lacul Ghenizaretului (Marea Tiberidadei) este o întindere nu foarte cuprinzătoare de apă, însă, având în vedere lipsa acesteia în Țara Sfântă, locuitorii l-au considerat a fi o mare binecuvântare pentru ei.
Citește în continuare ‘Valurile mării ascultă doar de Stăpânul universului’
Savanţii biologi au căzut pe gânduri în anii ’60 ai secolului trecut: „De ce natura a ales pentru om un mod de reproducere atât de incomod şi neproductiv? De ce există două sexe diferite?”. Ei n-au găsit răspunsul, însă acesta e unul singur: „Dumnezeu a făcut bărbatul şi femeia pentru dragoste” – ca oamenii să se completeze şi să se iubească unul pe celălalt. Fără dragoste, omul nu poate fi fericit.
Citește în continuare ‘Iată fericirea adevărată: să iubeşti şi să fii iubit !’
Maică, cum pot scăpa de frica de a fi dezamăgită de prietenul meu și să devin iubitoare fără temeri? Cum să scăpăm de frica de dezamăgire?
Citește în continuare ‘Cum scăpăm de frica de a fi dezamăgiți în iubire ?’
„În vremea aceea Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că, iată, sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale. Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini încât să se sature atâta mulțime? Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori. Și, poruncind mulțimii să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. Iar cei ce mâncaseră erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.” Matei 15, 32–39 (Minunea înmulțirii pâinilor)
Sunt nopți în care încep dintr-odată să cresc. Și, pe măsură ce cresc, devin mai ușor, atât de ușor încât aș putea să mă ridic în aer, asemenea păsărilor. Doar că nu pot să mă desprind de pământ, fiindcă el îmi dă această putere. N-aș mai crește, fără contribuția lui, deloc, și mi s-ar întoarce în trup greutatea de mai înainte.
Cinstirea deosebită de care se bucură Maica Domnului în lumea creştină s-a concretizat nu doar în numărul mare de ctitorii şi sărbători închinate ei, ci şi sub forma unor cântări sau rugăciuni speciale, ce se alătură celor prezente mereu în cadrul slujbelor Bisericii. Dintre acestea, menționăm Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, Acatistul Bunei-Vestiri și Paraclisele, la care vom medita puţin.
Citește în continuare ‘Paraclisele Maicii Domnului, rugăciuni vindecătoare’
Paraclisele închinate Născătoarei de Dumnezeu sunt rânduieli alcătuite pe schema slujbei Utreniei, în care partea predominantă o constituie cele două canoane care pot fi cântate, în cadrul liturgic, și citite de fiecare creștin ortodox în pravila particulară de rugăciune. În afara canoanelor, cele două rânduieli de slujbă cuprind rugăciunile începătoare cu Psalmul 142, Dumnezeu este Domnul, și două tropare, Psalmul 50, câte o pericopă evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, fiecare dintre cele două făcând trimitere la persoana Maicii Domnului, stihiri, ectenii și rugăciuni.
Citește în continuare ‘Paraclisele Maicii Domnului, rugăciuni vindecătoare’
„În vremea aceea a intrat Iisus în templu și i-a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: «Casa Mea, casă de rugăciune se va chema», iar voi o faceți peșteră de tâlhari! Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum de s-a uscat smochinul îndată?” Matei 21, 12-14; 17-20 (Smochinul cel neroditor) Citește în continuare ‘Roadele vrednice de pocăință’
Încep prin a afirma că potențialul vindecării interioare se află în fiecare dintre noi. Oricât de grea este durerea pe care ai traversat-o, la fel cum o rană fizică se închide și se acoperă de la zi la zi, la fel și o rană emoțională se vindecă, dacă este înțeleasă și tratată adecvat.
Altădată erau oameni nu cu multă școală și educație, dar cu o adevărată prostime sfântă (simplitate sfântă). Unul spunea: „Sfinte Gheorghe, ajută-mă degrab! Tu ești tinerel și subțire și ești și călare, ajută-mă repede!”. Altul zicea: „Măi, părinte, fă închinăciunile la canon până la pământ, că am citit undeva că dacă le faci mai sus picioarele rămân neputrezite”.
Citește în continuare ‘Răbdarea este cea mai mare forță, iar răbdătorul este cel mai puternic om’
„În vremea aceea, suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici și le-a spus lor pe cale: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte; și Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru Împărăția Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem. Și El a zis lor: Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și, auzind, cei zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii păgânilor domnesc peste ei și cei mari îi stăpânesc. Nu tot așa va fi între voi, ci acela care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru; și cel care între voi va vrea să fie cel dintâi să vă fie vouă slugă, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Matei 20, 17–28 (Fiii tunetului)
La Facerea 3, 20, Septuaginta traduce numele ebraic „Eva” literal prin „viață” (ζωή): „Și a pus Adam femeii sale numele, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”. Clement Alexandrinul (secolul al II-lea) tâlcuiește astfel acest pasaj: Femeia care a început fărădelegea a fost numită „Viață” pentru că este responsabilă pentru șirul celor care s-au născut și au păcătuit. Astfel, ea a devenit mama și a celor drepți, și a celor nedrepți. Fiecare dintre noi se dovedește a fi drept sau de bunăvoie se arată neascultător. Cu alte cuvinte, precum ne spun Scriptura și Părinții, Eva a devenit mama biologică a neamului omenesc. Chiar dacă acceptăm sau nu acest termen literal, putem înțelege implicațiile lui în ceea ce privește o moștenire comună. Această moștenire include o origine nobilă, de vreme ce Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa (Facerea 1, 26) și ne-a dat, prin urmare, voință neîngrădită [liber arbitru]. Însă fiecare dintre noi are capacitatea de a săvârși fapte bune sau rele. Povestea tragică a neamului omenesc, așa cum o citim în Vechiul Testament, dă mărturie neîncetat despre eșecul lui Israel de a-și ține făgăduința sa inițială sau de a păzi legământul său cu Dumnezeu.
Citește în continuare ‘De ce o numim „Maica Vieții” pe Fecioara Maria’
Chilia călugărului este foarte importantă; să ai puricii tăi acolo…
Citește în continuare ‘Părinții vechi aveau simplitate și bunătate multă’
Unul dintre aspectele importante ale spiritualității creștine este responsabilitatea: pentru tine, pentru aproapele și pentru întreaga creație. Între toate acestea este foarte greu de obținut o dreaptă măsură, un echilibru funcțional, practic.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie, și veți lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceștia de pe urmă au lucrat un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.” Matei 20, 1-16 (Pilda lucrătorilor viei)
Citește în continuare ‘Bunătatea este imitarea lui Dumnezeu’
Comentarii recente