Dovleacul sau bostanul este o plantă erbacee de toamnă al cărei fruct nu ar trebui să lipsească din alimentaţia acestei perioade, inclusiv seminţele, care sunt adevărate surse de sănătate. Cu sute de ani în urmă, populațiile din America de Nord și de Sud foloseau semințele de dovleac pentru efectul lor diuretic, iar pulberea obținută prin măcinarea lor o amestecau cu apă, lapte sau miere și o consumau pentru eliminarea viermilor intestinali. Semințele de dovleac conțin o mulțime de nutrienți. Sunt o sursă excelentă de proteine și grăsimi nesaturate, inclusiv Omega 3, conțin o gamă largă de minerale, inclusiv fier, seleniu, fosfor, mangan, cupru, magneziu, zinc, calciu, dar şi vitaminele A, C, E, K, cele din grupul B și beta-caroten, pe care organismul le transformă în vitamina A. Seminţele de dovleac pot fi consumate crude, prăjite sau adăugate în diverse preparate, inclusiv deserturi.
Citește în continuare ‘Seminţele de dovleac, indispensabile în alimentaţia de toamnă’
Oxiuriaza este o boală parazitară provocată de oxiuri, viermi foarte mici, care infestează intestinele și apendicele. Boala este foarte contagioasă, iar transmiterea se realizează prin contactul cu persoane infestate, prin lenjerie, îmbrăcăminte sau prin consumul de legume și fructe nespălate. Din rândul preparatelor medicinale naturale avem câteva remedii foarte bune pentru eliminarea din corp a oxiurilor.
Omul trăiește în răbdare dacă Îl pomenește neîncetat pe Dumnezeu, aerul cel mai curat pentru suflet, și dacă își hrănește inima cu harul faptelor bune și cu simțământul dulce al smereniei.
Iubirea care-L are ca pricină și temelie pe Hristos, este statornică și nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar amenințările cu moartea. Cel ce are dragoste creștină, oricâte neplăceri ar suferi de la un om, nu încetează să-l iubească; căci nu este influențat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos.
Rezultatele unui studiu realizat la Universitatea Davis din California arată că oamenii recunoscători au niveluri mai ridicate de emoţii pozitive, satisfacţie de viaţă, vitalitate, optimism şi niveluri mai scăzute de depresie şi stres. Ei nu neagă ori ignoră aspectele negative din viaţa lor, dar acordă o importanţă mai mică bunurilor materiale şi sunt mai puţin înclinaţi să se judece pe ei înşişi ori pe ceilalţi în termenii succesului material, ai posesiunilor acumulate, sunt mai puţin invidioşi pe ceilalţi şi mai predispuşi la a face milostenie. Tot acest studiu arată că credincioşii practicanţi sunt mai predispuşi către recunoştinţă şi cred în importanţa şi interconectivitatea lor cu ceilalţi oameni, sunt mai empatici şi deschişi faţă de aproapele, mai implicaţi în comunităţile din care fac parte.
Gândul la iad ne înfricoșează. Uneori, judecăm ca fiind nedreaptă hotărârea lui Dumnezeu de a îngădui ca iadul să existe. Alteori, îl privim cu ură pe aproapele nostru ca vrednic de pierzania veșnică. Arareori ne considerăm vrednici de pedeapsa iadului, fiind preocupați de propria perfecțiune. Însă iadul există și fundamentează, de fapt, refuzul omului de a iubi.
„În vremea aceea, ieșind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ținutul Ghenizaretului. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în sate sau în cetăți sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și, văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor.” Marcu 6, 54-56; 7, 1-8 (Porunca lui Dumnezeu și datina oamenilor)
n vremea aceea, ieşind Iisus din corabie, de’ndată L-au recunoscut cei ce erau din ţinutul Gadarenilor. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi s’au pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra, în târguri sau în oraşe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau. Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile; şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“ Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora“.
raților, noi suntem după Isaac, fii ai făgăduinței. Ci, precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot așa și acum. Dar ce zice Scriptura? «Izgonește pe roabă și fiul ei, căci nu va moșteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere». Deci, fraților, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere. Stați, deci, tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că, de vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc, iarăși, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege v-ați îndepărtat de Hristos, ați căzut din har; căci noi așteptăm în Duh nădejdea dreptății din credință. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credința care este lucrătoare prin iubire. Voi alergați bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneți adevărului? Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă. Puțin aluat dospește toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veți cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi își va purta osânda, oricine ar fi el.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente