
Citește în continuare ‘Sensul mai adânc al mâncatului în comun cu frații’
Citește în continuare ‘Sensul mai adânc al mâncatului în comun cu frații’
Îmi scrieți că ginerele vostru este atât de bolnav încât este aproape de moarte. Dumnezeu Ziditorul le-a creat pe toate și acestea toate există sub stăpânirea Lui – El dă moarte și El înviază. Sunt convins că și voi credeți așa și că primiți cuvintele și învățătura luată din Sfânta Scriptură ca una insuflată de Dumnezeu.
Să luăm aminte la un lucru pe care îl accentuează sfântul Pavel în textele la care ne-am referit mai sus: După omul lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu, zice, lucru care înseamnă că puterea voinței și a liberei alegeri este înlăuntrul nostru și, prin urmare, constituie o avuție de neînlăturat a omului. Tocmai pentru această particularitate a firii omenești se desfășoară lupta neîmpăcată între bine și rău. Legea păcatului care se luptă împotriva legii minții noastre și ne vrea robi împotriva voinței noastre) și Legea Duhului vieții trag cu putere voința noastră de partea lor. Această dilemă vrea să o accentueze Pavel când scrie: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate, de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa stăpânit de ceva[1]. Ca individ adică, este îndreptățit cineva, în libertatea lui, să facă uz de preferința lui. Acest lucru însă nu este de folos cât privește scopul mai înalt al desăvârșirii noastre, fiindcă dumnezeiescul har desăvârșitor se opune legii poftei și folosirii ei fără discernământ. Totuși Sfântul Pavel nu se oprește la interesul individual, ci încă și mai mult la interesul mai general al Bisericii, al întregului trup al lui Hristos. Astfel, de pildă, recomandă celor tari în credință să se depărteze de cele jertfite idolilor pentru evitarea smintelii celorlalți creștini. Prin urmare, îndatorirea noastră morală nu se limitează numai la interesul nostru personal, ci se extinde și la întărirea și siguranța întregului. Astfel deci, deși, pe baza legii libertății noastre, toate ne sunt îngăduite, totuși trebuie să ne gândim și la legea neputinței noastre care ne robește relei folosiri a libertății. De aceea trebuie să-l înlăturăm pe acel toate ne sunt îngăduite prin nu ne sunt de folos.
Citește în continuare ‘Puterea voinței și a liberei alegeri – o avuție de neînlăturat a omului’
În Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii Mântuitorul Hristos întâlneşte în cetatea Nain o femeie marcată în viaţa ei de realitatea imediată a morţii. O femeie care îşi pierduse soţul îşi pierde şi fiul şi-l conduce spre mormânt. Mântuitorului Hristos I s-a făcut milă, nu de mort, ci de văduva îndurerată de singurătate şi de moarte. Un eveniment scurt, percutant, emoţionant, atunci şi acum. Pe toţi ne îndurerează moartea, indiferent când vine. De cele mai multe ori ceasul despărţirii de cei dragi nu soseşte la timpul potrivit, la vremea cuvenită. Fie pentru că ştim că ei nu sunt pregătiţi pentru ultima întâlnire cu Hristos, fie că în întâlnirea noastră personală cu ei încă mai era loc de dialog, de iertare, de mărturisire. Noi, creştinii, ştim că moartea nu este sfârşitul absolut, ştim că este o trecere, dar există durere şi nu ştim cum să primim moartea, astfel încât să nu intrăm în contradicţie cu mesajul creştin asumat.
Citește în continuare ‘Moartea – nefericirea cetăţii, atunci și acum’
„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului, și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.” Marcu 10, 46-52 (Vindecarea orbului Bartimeu)
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni |
![]() |
Comentarii recente