Sărbătorile creştine, bucuria credincioşilor

În calendarul bisericesc sunt anumite zile marcate cu roşu ce reprezintă anumite date de serbare. Aceste zile sunt închinate unor evenimente importante din istoria mântuirii noastre, fie legate de preamărirea lui Dumnezeu sau de cinstirea unor sfinţi care se bucură de o evlavie deosebită între credincioşi. Un exemplu este şi sărbătoarea din 14 octombrie închinată Sfintei Cuvioase Parascheva.

Zilele de sărbătoare se deosebesc de celelalte zile ale unui an bisericesc. Deosebirea constă în faptul că în aceste zile nu muncim şi dedicăm cântări de laudă şi cuviincioasă preţuire celui sărbătorit prin prezenţa noastră în Biserică la sfintele slujbe.

După cum ne spune Cartea de învăţătură creştină ortodoxă: „Sărbătorile au fost rânduite ca să dăm odihnă trupurilor şi în acelaşi timp să ne îngrijim, în chip deosebit, de cele ale sufletului”.

Principala zi de serbare săptămânală în Biserică este Duminica, când sărbătorim slăvita Înviere a lui Hristos. Apostolii şi creştinii din primul secol au numit Duminica Ziua Domnului şi-au cinstit-o prin săvărşirea Jertfei Euharistice în această zi. Despre această zi de serbare săptămânală Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful ne spune: „Duminica ne adunăm cu toţii la un loc, pentru că aceasta este ziua în care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despărţit lumina de întuneric şi în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat din morţi”.

În afara de Duminică, în cursul anului bisericesc Părinţii Bisericii au rânduit mai multe zile de sărbătoare. Aceste zile de sărbătoare sunt rânduite în plan bisericesc după importanţa lor. Cele mai importante sunt cele împărăteşti dedicate preamăririi lui Dumnezeu, în mod concret Persoanelor Prea­sfintei Treimi, în mod deosebit închinate lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Lor li se adaugă şi unele sărbători închinate Maicii Domnului, regăsind, de asemenea, între aceste zile domneşti serbarea din 14 septembrie a Înălţării Sfintei Cruci.

În afară de aceste sărbători împărăteşti avem şi alte zile de serbare însemnate cu roşu în calendar, între care regăsim celelalte zile închinate Maicii Domnului, cărora se adaugă zilele de serbare a sfinţilor consideraţi mai importanţi în evlavia populară sau în ierarhizarea bisericească datorită importanţei operei teologice sau a vieţii lor pilduitoare. Regăsim de asemenea în calendarele noastre sfinţii români marcaţi cu simbolul crucii albastre.

Cinstind aceste zile de serbare mărturisim credinţa noastră creştină şi arătăm că viaţa noastră se desfăşoară într-un timp al credinţei, pentru că scopul vieţii noastre este mântuirea.

Ziarul Lumina