Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 10.11.2021

Ce este mărturisirea ?

Mărturisirea este recunoașterea voluntară și sinceră a faptelor păcătoase, fără teamă sau rușine și sfială, dar cu osândire de sine și cu zdrobire de inimă înaintea persoanei rânduite de Biserică pentru dezlegarea păcatelor.

Cuvintele pot fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului

„Binecuvântați pe cei ce vă blestemă!” (Luca 6, 28). Să nu iasă din inima voastră blesteme, să nu credeți în ele! Împliniți porunca Domnului și dăruiți binecuvântări celor care vă blestemă (nu este fățărnicie, ci luptă, smerenie). Și nu doar atât, ci spuneți-i vrăjmașului vostru cuvinte frumoase! Nu-l osândiți, nu vorbiți despre el disprețuindu-l, jignindu-l, căci acest lucru nu este bun pentru sufletul vostru.

Regula de viață să-ți fie: „Biruiește răul prin bine !”

„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele!”, ne învață Sfântul Apostol Pavel (Romani 12, 21). Apostolul neamurilor nu s-a oprit la cuvinte, ci a concretizat prin fapte învățătura lui. (A spune că înveți pe cineva ceva, spunea Sfântul Serafim de Sarov, este ca și cum ai arunca o piatră din clopotniță pe pământ. A pune însă în practică ceea ce tu însuți înveți este ca și cum ai lua piatra de pe grumajii tăi și ai arunca-o din nou în clopotniță. Și lumea își dă seama de acest lucru și nu-l prețuiește pe cel care dă cu pietre din clopotniță, ci pe cel care le aruncă din nou în clopotniță.)

Biserica

Biserica este o instituţie divino-uma­nă întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos prin Jertfa Sa de pe Cruce, care a apărut în istorie la Cincizecime, când după predica Apostolilor s-a constituit prima comunitate creştină în Ierusalim.

Rugăciunea minții

Părintele Thomas Hopko recomandă să repetăm o rugăciune scurtă a­tunci când nu ne este ocupată mintea. Iar asta pentru că mintea noastră niciodată nu este „no man’s land”. Dacă linia care desparte binele de rău, într-un mare război cosmic, trece prin inima fiecărui om, atunci, cu siguranță, gândurile bune și rele se găsesc într-o permanentă încleștare sălbatică. Răul încearcă mereu să se încuibeze în minte și în inimă și de acolo să se extindă în întreaga lume. Când nu îți umpli mintea cu ceva bun, gândurile rele câștigă teren.

Natura ni-L descoperă pe Dumnezeu

„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Deci, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim! Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și ascultă de El?” Luca 8, 22-25 (Potolirea furtunii)

10 noiembrie – Sfântul Mucenic Orest [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2021-11-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VIII, 22-25)

n vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“

Apostolul Zilei: 2021-11-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 18-23)

raților, Hristos este capul trupului, adică al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate, că în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinătatea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Și pe voi, care oarecând erați înstrăinați și vrăjmași, având mintea voastră la fapte rele, de acum v-a împăcat, prin moartea (Fiului Său), în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinți, fără de prihană și nevinovați, dacă, într-adevăr, rămâneți întemeiați în credință, întăriți și neclintiți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer și al cărei slujitor, eu, Pavel, m-am făcut.