Există oameni care au primit de la Dumnezeu o răspundere pentru alții ca pentru ei înșiși. E starețul unei mănăstiri, sunt părinții, e duhovnicul, e preotul. Dar aceasta înseamnă că ei trebuie să se și pregătească pentru a conduce pe calea dreaptă pe cei încredințați conducerii lor. Dacă dau sfaturi rele, vor suferi pentru greșelile acelora, ca pentru ale lor. Cel încredințat de Dumnezeu unui îndrumător sufletesc trebuie să-și facă însă și el din voia aceluia voia sa. Prin el se împlinește atunci voia aceluia. Dar, în acest caz, acela va plăti pentru greșelile făcute prin împlinirea voii lui.
Citește în continuare ‘„Omul mai trebuie și învățat să știe ce să facă cu libertatea”’
Activitatea din iubirea față de alții și de Dumnezeu produce în suflet o stare de negrijă lumească și-l duce la desăvârșire veșnică, pe când cea din grija egoistă de trup îl duce la pieire. 
Cine se obișnuiește cu amânarea, greu mai scapă de această obișnuință. Cine se oprește din urcuș a căzut în aceeași clipă mai jos de unde este. Nu stă decât cel ce urcă neîncetat. E o idee pe care a dezvoltat-o Sfântul Grigorie de Nisa. Oprirea prin lenevie produce o anumită paralizie în puterile sufletului. Cel care cedează lenei devine robul ei, își slăbește libertatea sau stăpânirea sa asupra lui însuși. Ești tu însuți când ești stăpân pe tine. De aceea, în grecește libertatea se numește și starea de a-ți fi propriul stăpân.
Martirii neamului românesc au murit din propria lor voință ori mărturisindu-L pe Hristos, ori din dragoste pentru neamul și Biserica lor, cum au făcut mai târziu Mihai Viteazul ori Horea, Cloșca și Crișan și ulterior Tudor Vladimirescu, Domn al Țării Românești, „viitorul rege al românilor”, cum apreciază academicianul Dan Berindei.
În urmă cu mai bine de jumătate de mileniu, în 10 noiembrie 1508, la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, se tipărea primul Liturghier din lumea ortodoxă și tot în secolul al XVI-lea, la 1570, avea să se tipărească prima ediție a Liturghierului, tradus în limba română de către Diaconul Coresi. Vă închipuiți cum ar fi să participăm la o Sfântă Liturghie fără a înțelege cele rostite de preot în dumnezeiescul Altar ori de cântăreț la strană? Dar chiar de am cunoaște limba în care sacerdotul săvârșește slujba, oare am fi pe deplin mulțumiți să nu-L auzim pe Hristos „vorbind” în românește? Cu greu ne putem imagina astfel de lucruri astăzi, dar în trecutul îndepărtat al Bisericii strămoșești au existat și astfel de timpuri: evlavioșii noștri înaintași asistau la slujbă fără a pricepe prea multe din cele rostite ori cântate.
Sfântul Apostol Matei, autorul primei Evanghelii a Noului Testament şi ucenic direct al Mântuitorului Hristos, era originar din Capernaum, orăşelul aşezat pe malul Mării Tiberiadei, în circumscripţia iudaică Galileea. Se mai numea şi Levi şi fusese, înainte de chemarea la apostolat, vameş.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei era evreu de neam şi a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, Se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Luca 9, 23-27 (Urmarea lui Hristos)
is-a Domnul către ucenicii Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!“
raților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente