Încă de mic am crezut întotdeauna că mersul la biserică e grozav. Îmi plăcea corul bisericii episcopale pe care o frecventam și să merg să-mi iau napolitane și suc. Dar citirea Sfintei Scripturi, rugăciunile și predicile mi se păreau mereu extrem de plictisitoare. Când am crescut mai mare am început să nu-L mai simt pe Dumnezeu unde mergeam. Apoi ca adolescent am fost nevoit să merg la cursuri pentru confirmare (recunoașterea oferită unui credincios de către Biserica protestantă), timp de un an. Preotul acela ciudat ținea niște cursuri atât de plictisitoare și obositoare, încât, după ziua confirmării, m-am declarat ateu și nu am mai mers niciodată la biserică. M-am exclus imediat după aceea din Biserica episcopală și m-am lepădat de creștinism. Credeam că a fi creștin este irelevant.
Citește în continuare ‘De ce e grozav să mergi din nou la biserică’
Cel mai important este să faci fapte de pocăință; să renunți la păcate. Nu putem să ne îndreptăm repede precum ne-am dori. Îndreptarea și vindecarea noastră se petrec treptat, frecventând 
Dumnezeu știe că trupul se smerește prin boală și nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; trupul deja este smerit, mai mult decât puterea lui de suferință. Și de aceea se cere osteneala duhului: rugăciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni, până la ultima suflare.
Multă vreme am crezut că evidența nu are nevoie de argument, că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Timpul avea să demonstreze, din păcate, altceva; așa ca mai întotdeauna, când constatăm că lucrurile stau altfel decât credeam și le credem noi; cu atât mai mult, cu cât unii oameni sunt ghidați de interese meschine, de rea intenție sau, pur și simplu, de superficialitate.
Fiecare om trăieşte evenimentele mai întâi în lumea lui interioară şi apoi în cea din afară. Percepţia noastră asupra lucrurilor din afară este transformată de concepţiile pe care le avem în minte, formate încă din fragedă copilărie sau poate chiar dinainte de naştere. Îmi amintesc paralela extraordinară făcută de un părinte la o conferinţă, între formatarea unităţilor electronice de stocare date şi „formatarea” gândirii oamenilor. La fel ca în domeniul calculatoarelor, în mintea „formatată” a persoanei nu poate încăpea o informaţie care nu se potriveşte cu formatul „corect”. Deschiderea la noutate şi capacitatea de schimbare sunt dovada unei autentice formări îndelungate şi a unui bun simţ înnăscut.
„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați, deci, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Mergeți! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia! Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Și în această casă rămâneți, mâncând și bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Și în orice cetate veți intra și vă vor primi, mâncați cele ce vă vor pune înainte. Și vindecați pe bolnavii din ea și ziceți-le: S-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu. Și în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, ieșind în piețele ei, ziceți: Și praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să știți, că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Zic vouă că mai ușor va fi Sodomei în ziua aceea decât cetății aceleia. Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată decât vouă. Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat oare până la cer? Până la iad vei fi coborât!” Luca 10, 1-15 (Trimiterea ucenicilor la propovăduire)
n vremea aceea Domnul a ales alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia! Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu! Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi: Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!
raților, vă îmbrățișează Aristarh, cel întemnițat împreună cu mine, și Marcu, vărul lui Barnaba – în privința căruia ați primit porunci; de va veni la voi, primiți-l – asemenea și Isus, cel ce se numește Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceștia au lucrat împreună cu mine pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere. Vă îmbrățișează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să stați desăvârșiți și plini de tot ce este după voința lui Dumnezeu. Martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi și pentru cei din Laodiceea și din Ierapole. Vă îmbrățișează Luca, doctorul cel iubit, și Dima. Îmbrățișați pe frații din Laodiceea și pe Nimfas și Biserica din casa lui. Și, după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceți să se citească și în Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiți și voi. Și spuneți lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplinești. Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceți-vă aminte de lanțurile mele! Harul fie cu voi. Amin!
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente