Toată viața noastră pe pământ este alcătuită din drepturi și datorii. Acela care, cu o cinstită conștiință a dreptății, nu cere niciodată mai mult decât dă și nu dă niciodată mai puțin decât cere, acela este un om drept. Acela care dă totdeauna, fără să ceară niciodată sau întoarce înapoi mult mai mult decât a primit, din dragoste pentru Hristos, acela este un om sfânt. Dar acela care cere mai mult și dă mai puțin sau poate nu dă deloc, acela este un om nelegiuit.
Citește în continuare ‘Cât prețuim răbdarea lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi ?’
Dragostea și smerenia sunt calea cea mai ușoară pentru a ne mântui; pentru acestea vom fi judecați. Aceste două virtuți Îl înduioșează și-L înduplecă pe Dumnezeu, iar pe om, făptura mâinilor Sale, îl urcă la Cer. După aceste însușiri, smerenia și dragostea, îi deosebesc sfinții îngeri pe copiii lui Dumnezeu, îi iau cu dragoste, îi trec fără frică prin vămile văzduhului și îi urcă la Dumnezeu, Părintele Cel iubitor.
Expresia „om mort” mi se pare nepotrivită. Mai corect ar fi să spunem, cred, „cel plecat”, adică cel plecat într-o altă lume, în existența căreia noi credem, bazându-ne pe Cuvântul lui Iisus care spune: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existență mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului și trăim celălalt mod de existență, viața sufletului. Aceasta este tragedia omului care trăiește voluntar în păcat, dar și fericirea lui, dacă ascultă de poruncile Domnului arătate în Biblie și propovăduite de Sfânta Biserică.
„Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.” Luca 11, 23-26 (Duhurile necurate)
is-a Domnul: „Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi“.
raților, voi v-ați făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că ați suferit și voi aceleași, de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei, care și pe Domnul Iisus L-au omorât ca și pe prorocii lor; și pe noi ne-au prigonit și sunt neplăcuți lui Dumnezeu și tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor ca să se mântuiască; spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Iar noi, fraților, fiind despărțiți de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem fața voastră. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu, Pavel – o dată și încă altă dată – dar ne-a împiedicat satana. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire? Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente