Cătina albă (Hippophae rhamnoides) este una din cele mai valoroase plante pe care ni le dăruieşte natura. Rezistă la îngheț și congelare, iar fructele sale își păstrează proprietățile și la minus 40 de grade Celsius. Cătina concentrează în câteva grame, cât are greutatea fructului, aproape toți micronutrienții esențiali: vitamine, minerale esențiale, antioxidanți, licopen, flavonoide, carotenoide, taninuri, steroli, lecitine, inozitol, acid cafeic, acid clorogenic, acizi grași polinesaturați.
Citește în continuare ‘Cătina în diverse preparate: efect nutritiv, energizant și vitalizant’
Pentru tratarea varicelor, fitoterapia recomandă speciile de plante bogate în taninuri, flavonoide și vitamina K, cu proprietăți antiinflamatoare și astringente, cu rol de ameliorare sau vindecare a afecțiunilor și de a înlătura blocajele apărute în circulația venoasă a sângelui.
După cum am menționat deja, avva Evagrie scrie ca monah pentru monahi, prin urmare ca ascet cu un program de viață foarte sever (și în privința mâncării), adresându-se unor oameni de același format. De aceea, într-un fel sau altul cele ce urmează au în vedere „asceza”, cu alte cuvinte „exersarea” în lupta duhovnicească. Cu toate acestea ispitele corespunzătoare nu sunt decât în aparență „tipic monahale”. În spatele fiecăreia devin vizibile probleme care nu sunt legate de nicio stare de viață anume. Foarte elocvente în acest sens sunt replicile împotriva sugestiilor demonice privind stilul de viață ales, pentru că aici este vorba de monotonia și limitarea mâncărurilor:
Colindele deschid ciclul sărbătorilor de iarnă. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt colindele de Crăciun. Dacă icoanele sunt numite „Biblia neștiutorului de carte”, colindele pot fi numite „Biblia populară”. Sub forma idilică a versului popular, ele prezintă dogma ortodoxă. În principal, colindele religioase povestesc evenimentul Nașterii Fiului lui Dumnezeu, de o deosebită importanță pentru noi.
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este cinstită de întreaga creştinătate. În popor această sărbătoare este numită Crăciunul. Pentru noi creştinii ortodocşi este una dintre cele mai importante sărbători din cursul anului bisericesc, fiind socotită între praznicile împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe. Lucru subliniat şi de troparul sărbătorii: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne, slavă Ţie!” 
„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. Și vor zice vouă: Iată, este acolo; iată, este aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.” Luca 17, 20–25 (Împărăția cerurilor)
n vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“. Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n’o veţi vedea. Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei. Că după cum fulgerul, fulgerând dintr’o parte de sub cer luminează pân’la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta.“
iule Timotei, pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe frați. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe niște mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăția. Pe văduve cinstește-le, dar pe cele cu adevărat văduve. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se învețe să cinstească mai întâi casa lor și să dea răsplătire părinților, pentru că lucrul acesta este bun și primit înaintea lui Dumnezeu. Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în cereri și în rugăciuni, noaptea și ziua. Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, este moartă. Și acestea poruncește-le, ca ele să fie fără de prihană. Dacă, însă, cineva nu poartă grijă de ai săi, și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios. Să fie înscrisă între văduve cea care nu are mai puțin de șaizeci de ani și a fost femeia unui singur bărbat; dacă are mărturie de fapte bune: dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă a venit în ajutorul celor strâmtorați, dacă s-a ținut stăruitor de tot ce este lucru bun.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente