În fiecare an, la 25 decembrie sărbătorim Crăciunul, adică Naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cel Născut din veci din Tatăl, Fiul Cel Unul Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu Se naşte în timp, în peştera Betleemului, din Maica Fecioară Preacurată. Fiul lui Dumnezeu Cel prin care toate au fost aduse din nefiinţă la fiinţă vine în lume ca pe noi să ne mântuiască. De aceea, în ziua Crăciunului cântăm: „Cerul şi pământul s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut”. Iar Stihoavna Crăciunului teologhiseşte prin slovele ei: „Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astăzi: Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică. Cuvântul Se întrupează şi de Tatăl nu Se desparte”.
Arhivă pentru 24 decembrie 2021
Taină străină şi neobişnuită
Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Nașterea este urmată de toate celelalte sărbători împărătești, adică de Bobotează, de Schimbarea la Față a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Învierea și Înălțarea Domnului. Fără Naștere, nu ar fi fost Învierea, iar fără Înviere nu s-ar mai fi împlinit scopul Sfintei Întrupări.
Citește în continuare ‘„Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor”’
Sărbătoarea Crăciunului e sărbătoare a întregii lumi creștine, a fiecărei familii în parte. De aceea, dacă Paștile – Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare creștină –, înseamnă victoria triumfală a vieții asupra morții, biruința solemnă a luminii asupra întunericului, Crăciunul are un caracter familial, de duioșie, în intimitate, de poezie, de drăgălășenie pentru Pruncul de curând născut în ieslea oilor.
Citește în continuare ‘Colindul românesc – cel mai gingaș dar adus Pruncului Iisus’
Omul este o splendidă, magnifică, preaiscusită operă a unui Artist desăvârșit: Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Prin întruparea Sa, Hristos a restaurat opera mâinilor Sale’
Într-un articol anterior am avut în vedere credința israeliților Vechiului Legământ în existența lui Dumnezeu ca pluralitate de ipostasuri sau Persoane. Exemplul oferit a fost acela al Îngerului Domnului care, pe baza interacțiunilor Sale cu diverse personaje vechi-testamentare, este identificat cu Iahve, Dumnezeul lui Israel, fiind în același timp o Persoană diferită de Acesta. Atât autorii Noului Testament, cât și Părinții Bisericii au mărturisit că Această a doua Persoană dumnezeiască a devenit întrupată în Iisus Hristos. După cum vom vedea, într-o cheie similară poate fi văzută și Persoana Cuvântului lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Hristofanii în Vechiul Testament: Cuvântul Domnului’
Avem nevoie de înțelepciune
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și ia domnie și să se întoarcă. Și, chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Și, când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. Și i-a zis stăpânul: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar, că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. De ce nu ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă. Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea. Și, zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.” Luca 19, 12-28 (Pilda minelor)
Comentarii recente