Pentru marea masă a oamenilor, Maica Domnului e maica mereu gata să ne ierte, să se roage, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu temeritatea ei de mamă și să-L roage pentru sărmanii muritori. Căci – zice textul – mult poate rugăciunea mamei pentru îmblânzirea Stăpânului. Maica Domnului e izvorul lacrimilor, e neobosita apărătoare (avocată), nerușinata (fără de rușine, de sfială) și stăruitoarea noastră solitoare împotriva dreptății stricte. Reprezintă în Cer dulceața feminină și nemărginita dragoste maternă.
Citește în continuare ‘Maica Domnului e maica mereu gata să ierte !’
Asosit ceasul pe care omenirea Îl aștepta de veacuri, a venit vremea să se împlinească profețiile rostite de neamuri, nu doar de Israel, ci de întreaga lume, așa cum am văzut. A sosit timpul să răsară lumina lumii, ca să alunge bezna pricinuită de întunericul păcatului. A venit vremea, anunțată de clopotele Sărbătorii Crăciunului, să se vestească la marginile lumii că celor care ședeau în locul și în umbra morții, li s-a arătat lumină mare (Matei 4, 16). A sosit ceasul harului, ca să fie izbăvită lumea de legătura morții, să se deschidă cerurile și să fie una cu pământul, să se restabilească calea întreruptă a omului spre dumnezeire. A venit ora ca oamenii să-I întoarcă lui Dumnezeu darurile oferite de El: voința, cugetarea, libertatea, ca și magii care făcuseră acea călătorie dumnezeiască, istorică, pentru ca să-I dăruiască ceea ce aveau mai de preț, mai întâi inima lor. Aceasta, inima lor a mers înainte, și au urmat-o toate celelalte. Așadar, a venit plinirea vremii pentru toate acestea (Galateni 4, 4).
Lucrarea săvârșită de Domnul, Care Se naște astăzi, îl privește pe fiecare dintre noi. Cei ce intră în împărtășire cu El primesc de la El libertatea, vindecarea, pacea, au toate acestea și gustă dulceața lor. Celor care au experiența lor lăuntrică n-ai de ce să le spui „bucurați-vă”, fiindcă n-au cum să nu se bucure – iar cei ce nu o au nu se pot bucura, oricât le-ai spune: „bucurați-vă”. Cel legat de mâini și de picioare, oricât i-ai zice: „bucură-te de izbăvire”, nu se va bucura: cel acoperit de rănile păcatelor de unde va primi bucuria tămăduirii? Cum va ofta fără împiedicare cel speriat de amenințarea mâniei lui Dumnezeu? Unora ca aceștia li se poate spune doar: „Mergeți la Pruncul Cel Înfășat, Care zace în iesle, și căutați la El izbăvire de toate relele ce vă împresoară, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”.
După ce împăratul Maximian (304-311) i-a biruit pe etiopieni, a vrut să aducă jertfe de biruinţă idolilor.
Simplitatea colindelor, exprimată fie prin textul lor plin de căldură sfântă, fie prin muzica suavă, adaptată, adesea, ritualului rugăciunii, ni-L aduce în casă pe Pruncul Iisus, în toată puritatea şi splendoarea Sa, de Prunc ceresc. Refrenul majorităţii colindelor vechi este alcătuit din epitete şi metafore prin care se invocă lumina, puritatea, candoarea, toate cuprinse în imaginea fluorescenţelor albe ale venirii primăverii, ale renaşterii, când toţi copacii sunt îmbrăcaţi în floare albă, dalbă de măr.
„În vremea aceea, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau și cumpărau în el, zicându-le: Scris este: Casa Mea este casă de rugăciune; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și era în fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ținea după El, ascultându-L.” Luca 19, 45-48 (Alungarea schimbătorilor de bani)
n vremea aceea, intrând în templu, Iisus a început să-i scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el, zicându-le: „Scris este: Şi va fi casa Mea casă de rugăciune; iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi era zilnic învăţând în templu, dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă; şi nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot poporul se ţinea de El, ascultându-L.
iule Timotei, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun. Eu te îndemn, deci, stăruitor, în fața lui Dumnezeu și a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii și morții, la arătarea Lui și în împărăția Lui: Propovăduiește cuvântul, stăruie cu timp și fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare și învățătura. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente