La slujba Sfântului Maslu este o alcătuire, o rugăciune către Maica Domnului, cu următorul cuprins: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, ceea ce eşti mult-lăudată, te rog, curăţă-mi mintea mea cea întunecată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al dumnezeieştii Treimi, ca să laud şi să măresc puterea ta şi mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău”.
Citește în continuare ‘S-o îmbrățișăm pe Maica Domnului în rugăciune !’
Vorbind cu Maica Domnului, spunem: „Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte și de cuvânt”. Cum e Maica Domnului? Mai presus de minte și de cuvânt. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă: cuvântul nu o cuprinde, iar mintea nu o înțelege. Stăm copleșiți de măreția Maicii Domnului în fața Maicii Domnului: „Cea mai presus de minte și de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioșii cu un gând te mărim”.
Citește în continuare ‘Maica Domnului – atât de apropiată, dar mai presus de minte și cuvânt’
Nașterea Domnului este un fapt consemnat ca moment istoric și nu o ipoteză, cum ne încredințează Sfântul Evanghelist Luca: „În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Bethleem” (2, 1-4). Din această cauză, de la început trebuie subliniat faptul că Iisus nu este un personaj mitologic, precum zeii lumii păgâne. Acesta este și motivul pentru care ne sunt indicate în Evanghelii mai multe repere istorice privind contextul Nașterii Mântuitorului (Matei 2, 1; Luca 2, 1-2). Așa se face că evangheliștii nu ne spun că Iisus S-a născut „odată ca niciodată”, ci El S-a născut la o dată precisă în istoria omenirii. Și tot la o dată precisă a ieșit la propovăduire, după ce a fost botezat de către Ioan în Iordan, „în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii și ținutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei” (Luca 3, 1).
Citește în continuare ‘Nașterea Domnului este „unicul act nou sub soare”’
Viața spirituală a creștinului ortodox este relațională. Chiar dacă la prima vedere viața spiritului ține de zona imaterială, eterică, a duhului, de fapt, ea imprimă întreaga noastră existență. Nu putem vorbi despre o viață a spiritului deconectată de întregul set de relații în care suntem implicați (și aici e vorba atât despre relațiile pe care le cultivăm cu consecvență, cât și despre întâlnirile care pur și simplu ni se întâmplă).
Marile sărbători au zile speciale de pregătire, precum și zile de după prăznuire. Un praznic împărătesc durează opt zile, timp în care, prin cântările Utreniei și Vecerniei, ni se readuc înainte anumite fapte minunate, făcând să se reflecte astfel mesajul mântuitor.
Citește în continuare ‘Fermitatea cuvintelor mărturisind despre adevărata pocăinţă’
Evenimentele biblice legate de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos sunt cinstite de Biserică în primul rând în ziua de 25 decembrie, dar şi în zilele următoare, până la Odovania sărbătorii din data de 31 decembrie. Astfel, conform aghiografiei, în data de 26 decembrie a fost consemnată Fuga în Egipt, iar astăzi, în 29 decembrie, uciderea pruncilor din Betleem.
Citește în continuare ‘Naşterea lui Hristos şi jertfa pruncilor din Betleem’
„În vremea aceea, pe când Iisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit preoții și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat, zicând către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este. Atunci Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” Luca 20, 1-8 (Cărturarii și bătrânii în dialog cu Iisus Domnul)
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea, în timp ce Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii; şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?“ Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi: Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“ Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet“. Şi au răspuns că nu ştiu de unde era. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“. |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Timotei |
 iule Timotei, silește-te să vii curând la mine, că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat și s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmația; numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire. Pe Tihic l-am trimis la Efes. Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele. Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Păzește-te și tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre. La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit în ajutor, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală! Dar Domnul mi-a stat într-ajutor și m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită și s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui în Împărăția Sa cerească. Lui fie slava în vecii vecilor. Amin! Îmbrățișează pe Priscila și pe Acvila și casa lui Onisifor. Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. Silește-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrățișează Eubul și Pudențiu și Lin și Claudia și frații toți. Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente