Arhivă pentru 26 ianuarie 2022
Dumnezeu îl iubește pe cel smerit
Harul se dă după măsura smereniei. Cu cât e mai adânc vasul smereniei, cu atât mai mult har adună. La smerenia desăvârșită se ajunge prin coborârea în adâncurile umilinței. Acest fapt ni-l dezvăluie Însuși Mântuitorul prin cuvintele: „care dintre voi va vrea să fie întâi, să fie vouă rob” (Matei 20, 27). Dumnezeu îl iubește pe cel ce se străduiește să ajungă măcar la întâia treaptă a smereniei.
Într-adevăr, unii credincioși, cei încă prunci la minte și de curând întăriți, după cum se spune, au nevoie să fie hrăniți cu lapte, cu învățături mai simple și mai elementare, pentru că nu pot suporta hrana tare a învățăturii. Dacă le dai o hrană mai presus de puterea lor, se simt strâmtorări și îngreunați, pentru că mintea lor, ca și trupurile copiilor, nu-i în stare să primească și să asimileze învățătura ce li se dă, ba poate că-și mai și vatămă puțina înțelegere ce-o aveau mai înainte.
Să nu se laude cel îngâmfat cu slava sa, nici cel vânjos cu sănătatea sa, nici cel frumos cu frumusețea sa, nici cel tânăr cu tinerețile lui, pe scurt, cu nimic din toate câte sunt de laudă în lumea aceasta și provoacă mândrie.
Citește în continuare ‘Luptăm pentru lucrurile trecătoare sau pentru cele veșnice ?’
Rugăciunea adusă lui Dumnezeu cu inima curată este bine primită, iar un exemplu semnificativ în acest sens este jertfa dreptului Abel. Din paginile primei cărți din Sfânta Scriptură, Facerea (capitolul 4), știm că al doilea fiu al protopărinților Adam și Eva este Abel. El era fratele mai mic al lui Cain, primul născut al primilor oameni. Alături de acesta aduc jertfă lui Dumnezeu ca rugăciune de mulțumire. Abel oferă ceea ce avea mai bun și rugăciunea lui este primită de Dumnezeu, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui Cain. În urma acestui episod biblic, din invidie, Cain face prima crimă din istoria umanității omorându-l pe fratele său, Abel.
Citește în continuare ‘Jertfa lui Abel, rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu’
Comuniunea cu sfinții
Nu suntem niciodată cu desăvârșire singuri. Lumea noastră lăuntrică este populată de prezențele tuturor celor pe care i-am întâlnit vreodată. Fiecare contact uman își va lăsa urma sa invizibilă asupra sufletului nostru. Și asta nu este tot. Veacul în care trăim, oricare ar fi acesta, ne cucerește neștiut. De multe ori când ni se pare că noi suntem cei care vorbim, că ne auzim cu claritate vocea, în realitate, ea nu este decât un ecou puternic al timpului în care trăim. Suntem cu toții copii ai secolului nostru, fie că ne place sau nu, fie că o conștientizăm au ba.
Păcatul privirii
„Zis-a Domnul: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. Atunci aduceau la Iisus copii ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.” Marcu 10, 11–16 (Adulterul – păcatul săvârșit în trup)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-01-26
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-01-26
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Iacov |
![]() |
Comentarii recente