Păcatul, lipsa comorii harului

Nu bolile sunt cel mai mare rău pentru om, căci bolile trupești, îndurate cu smerenie, cu credință și cu răbdare, pot tămădui sufletul bolnav de păcat și-l pot aduce mai aproape de Dumnezeu – de bunul cel mai de preț al omului.

Dumnezeu îi acoperă cu har pe cei smeriți

Dacă mândria poate fi asemuită cu stâncile înalte de munte, goale și neroditoare, smerenia este ca o grădină înflorită sau o întinsă țarină roditoare, care se întinde în depărtare, printre vâlcele. Pe înălțimi nu crește nimic. Acolo domnește veșnic frigul. În văi se coc fructele dulci și grânele pentru hrană.

Doar Dumnezeu ne poate face sufletul fericit !

Iubiți cititori, noi am fost făcuți pentru Dumnezeu și numai într-Însul aflăm desăvârșita fericire după care neîncetat tânjește inima noastră. Nimeni altcineva, în afară de Dumnezeu, nu ne poate face sufletul fericit! Dați-i omului tot ce-și dorește. Se va bucura pentru o vreme, însă mai apoi va ajunge nepăsător față de toate, simțind că îi lipsește altceva, mult mai adânc.

Rugăciunea de laudă

„În vremea aceea fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El. Și erau niște elini, din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat zicând: Stăpâne, vrem să-L vedem pe Iisus. Filip a venit și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică. Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze și, unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat; și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit: pentru ceasul acesta. Părinte, preaslăvește-Ți numele! Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi. Iar mulțimea, care stătea și auzea, zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi aduce pe toți la Mine. Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns, deci, mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veac; și cum zici Tu că trebuie să fie înălțat Fiul Omului? Cine este Acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.” Ioan 12, 19–36 (Preaslăvirea numelui lui Dumnezeu)

31 mai – Sfântul Mucenic Ermie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XII, 19-36)

n vremea aceea, fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că’ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s’a dus după el!…“. Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se’nchine. Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“. Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?? Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Părinte, preamăreşte-Ţi numele!…“. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!“ Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!“ Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!“ Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine“. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?“ Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns de ei.

Apostolul Zilei: 2022-05-31

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XVII, 19-28)

n zilele acelea, atenienii au luat cu ei pe Pavel, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem şi noi ce este această învăţătură nouă, grăită de tine? Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: «Dumnezeului necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate, şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi, căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam suntem şi noi.

Piperul roşu, cel mai vechi condiment utilizat în bucătăriile lumii

Piperul roșu, unul din cele mai vechi condimente, este originar din America Centrală și de Sud, fiind folosit în bucătăriile lumii la prepararea diverselor mâncăruri, băuturi și chiar deserturi.

Cireșele, un „rezervor” de sănătate

Sunt puţin cunoscute efectele miraculoase ale cireșelor şi codiţele lor pentru sănătatea noastră. Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate panaceu în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită). De asemenea, combat anemia, demineralizările organismului şi creşterea întârziată la copii. 

Smerenia, o virtute ce stă ascunsă

Într-o încăpere întunecată, aerul nu pare plin de praf, ci întotdeauna proaspăt și curat. Dar de îndată ce pătrunde în încăpere o rază de soare, vedem dintr-odată cât praf plutește prin ea. La fel, smerenia îl face pe om să-și vadă starea vrednică de plâns în care se află și îl împinge să pornească la îndreptarea sa.

Atotputernicul Doctor Ceresc ne vindecă sufletul !

Pentru bolile pământești se găsesc doctorii pământești. Pentru cea mai cumplită dintre boli, păcatul, există Atotputernicul Doctor Ceresc și leacuri cerești. Acest Doctor este Hristos. Pentru că fiecare păcat este o călcare a sfintei legi a lui Dumnezeu, numai acesta, în minunata sa Atotputernicie poate ierta păcatele. El poate face ca toate păcatele să se șteargă ca și cum nici n-ar fi fost.

Lumina de care avem nevoie

Lumina harului nu se aseamănă cu lumina înțelepciunii pământești care, ca lumina lămpilor de stradă, luminează în vremea nopții, dar nu încălzește deloc, nefiind în stare a da viață nici măcar unui firicel de iarbă.

Ortodoxia în Europa contemporană

În nici un caz Ortodoxia nu este şi nu se va încadra vreodată în grupul aşa-ziselor religii exotice, străine de identitatea europeană. Şi pentru că nu este nici o rămăşită a trecutului, nu este deci străină de Europa culturii şi civilizaţiei, ci este chiar parte integrantă din identitatea spirituală a bătrânului continent, Ortodoxia trebuie respectată şi în acelaşi timp „studiată”, analizată cu seriozitate de cei ce doresc să aibă o viziune cât mai clară asupra identităţii europene. În mod cert, în vederea menţinerii unui dialog paşnic şi coerent cu creştinii de rit occidental, este necesară renunţarea la acele sentimente antioccidentale, care s-au strecurat de-a lungul timpului în gândirea multor creştini ortodocşi, fenomen ce s-a acutizat în special în secolul al 19-lea, cu celebra opoziţie Orient- Occident propusă de slavofilii ruşi.

Ura și urmările ei

„În vremea aceea arhiereii și fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus și ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârșește multe minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. Și erau aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. Deci, căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.” Ioan 11, 47–57 (Sfatul fariseilor)

30 mai – Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XI, 47-57)

n vremea aceea arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul…“. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: „Nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam – şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ţinut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?…“. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă.

Apostolul Zilei: 2022-05-30

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XVII, 1-9)

n zilele acelea, Pavel şi Sila, după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila şi mare mulţime de elini închinători la Dumnezeu şi dintre femeile de frunte nu puţine. Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului. Dar negăsindu-i, târau pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici; pe aceştia i-a găzduit Iason; şi toţi aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Iisus. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care auzeau acestea. Şi, luând chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

Duminica a VI-a după Paști [a Orbului din naștere] – Părintele Calistrat 29.05.2022

„Cred, Doamne !”

Duminica a 6-a după Paşti este numită a orbului, deoarece la Sfânta Liturghie se citeşte pericopa evanghelică în care ni se prezintă vindecarea unui orb din naştere de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Din finalul acestei Evanghelii aflăm că Mântuitorul Se descoperă în faţa acestui om vindecat de orbire ca Fiul lui Dumnezeu, iar el mărturiseşte credinţa lui în Hristos rostind cuvintele „Cred, Doamne!”. Această mărturisire de credinţă a orbului din Evanghelia acestei duminici pascale este un exemplu de exprimare simplă şi directă a credinţei noastre în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Paradoxul vederii: diferența dintre „a privi” și „a vedea”

În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveți pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbește cu tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui. Ioan 9, 1-38 Duminica a 6-a după Paşti (Vindecarea orbului din naştere)

29 mai – Sfânta Muceniță Teodosia Fecioara [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-29

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI Evanghelia de la Ioan (IX, 1-38)

n vremea aceea, Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“ Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis –. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?…“. Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“ Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“. Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“. Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“. Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?…“. Şi dezbinare era între ei. Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“. Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea. Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“ Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb; dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“. Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“. Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos“. A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“. Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“ Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“ Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“. A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii. Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“. Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?…“. Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“ Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“. Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.

Apostolul Zilei: 2022-05-29

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI Ap. Fapte (XIV, 16-34)

n zilele acelea, când ne duceam noi, apostolii, la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în piaţă înaintea dregătorilor. Şi, ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă suntem romani. Atunci s-a ridicat şi mulţimea împotriva lor. Iar judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci; iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. Iar temnicerul, deşteptându-se şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci niciun rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui? Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. Atunci i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu, lui şi tuturor celor din casa lui. Iar el, luându-i la sine în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Şi, ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.

Mergând împreună cu orbii pe calea Luminii

Sfintele Evanghelii relatează multe vindecări săvâr­șite de către Domnul nostru Iisus Hristos, între acestea aflându-se și redarea vederii unor orbi care gustaseră tristețea și adâncul întunericului.

Femeia nu trebuie să poarte singură greutățile familiei

Unele soţii îşi asumă singure povara peste puteri a tuturor grijilor domestice, trag „carul” familiei singure, irosindu-şi forţele şi sănătatea. Din păcate, soţii se deprind repede cu starea aceasta de lucruri şi încetează să aprecieze ceea ce fac pentru ei soţiile. Ei iau ca pe ceva ce li se cuvine faptul că femeia îndeplineşte o muncă mai presus de forţele ei fizice, întrucât în exterior liniştea e deplină: soţia tot trage în jug şi nu se plânge de viaţă.

Cât de compatibile sunt studenția și căsătoria ?

Decât să ajungem la lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu, mai bine ne căsătorim de tineri. Ştim că se face facultatea greu, foarte greu, căsătorit fiind, dar decât să punem o temelie proastă, mai bine ne căsătorim din timp. Iar părinţii au datoria să avertizeze copiii asupra a ceea ce urmează să fie căsnicia, şi doar după aceea au datoria să zică „da”.

Cele cinci etape ale unei relaţii de iubire

Oricât de mult durează logodna şi indiferent cum se desfăşoară, este probabil ca relaţia să treacă prin anumite etape normale. Există cinci astfel de trepte şi tind să fie evidente în aproape toate relaţiile. Cuplurile trec prin etape distincte cu viteze diferite şi se vor deplasa înainte şi înapoi, de la o fază la alta, însă ambii parteneri vor fi în general în aceeaşi etapă în acelaşi timp. Aceste stadii nu sunt un proces liniar – sunt mai mult ca un arc elicoidal sau un izvor, un cerc spiralat în sus. Stagnaţi în anumite etape şi vă maturizaţi în acest proces – în orice moment, vă aflaţi într-o etapă sau alta având frânturi din ceilalţi. Cunoaşterea acestor trepte vă ajută să treceţi printre ele.

„Tatăl este întru Mine”

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, iar din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu și Tatăl Meu Una suntem. Iarăși au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele aruncați cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: dumnezei sunteți»? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate să fie desființată –, despre Cel pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi ziceți: Tu hulești, căci am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl esteîn Mine și Eu în Tatăl.” Ioan 10, 27–38

28 mai – Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 27-38)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. Eu şi Tatăl Meu una suntem“. Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v’am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?“ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei? Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl“.

Apostolul Zilei: 2022-05-28

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XV, 35-41)

n zilele acelea, Pavel şi Barnaba erau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului. Şi, după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: Întorcându-ne, să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care am vestit cuvântul Domnului. Barnaba voia să ia împreună cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu; dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărţise de ei din Pamfilia şi nu venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimişi. Deci, s-a iscat neînţelegere între ei, încât s-au despărţit unul de altul, şi Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredinţat de către fraţi harului Domnului. Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

Biserica sfântă sfințește pe cel ce sălășluiește în ea

Soarele care își aruncă razele într-o groapă cu noroi nu se întinează, la fel și monahul, care lucrează dreptatea și se întoarce de la păcătoși, rămâne nevătămat cu nepătimirea. Jertfelnicul sfințește darurile puse pe el, la fel și monahul, cugetând cele ale Duhului, sfințește trupul. Lucrătorul cu experiență are simbria din destul pe măsura ostenelii, așa și monahul sârguitor are de la Hristos bunătățile, ca dovadă a celor făptuite. Neguțătorul înțelept își sporește bogăția, la fel și monahul care pururea luptă spre cele bune își sporește slava în ceruri, neguțătorind comori neprădate.

Cum putem să ne rugăm pentru toată lumea ca și cum ne-am ruga pentru noi înșine ?

A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, a viețui după poruncile lui Hristos ne va duce în grădina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreagă.

Milostenia se face în ascuns

Dar ce spune bogatul la toate acestea? „Voi face milostenii prin care voi fi mântuit.” Bine zici, dacă măcar le-ai face în ascuns, pentru ca în ziua judecății să dobândești la vedere bunătățile, împotriva acestuia stă cuvântul Domnului, care zice: „Nu faceți milosteniile voastre înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, că unii ca aceștia și-au luat plata lor”.

O minte rugătoare este o minte sănătoasă

În societatea contemporană se pune foarte mult accentul pe programe care să asigure omului sănătatea trupului și a minții. Problema acestor rețete din punct de vedere teologic este că procedeul propus este în esență autonom. Persoana umană este îndemnată ca în mod autonom și izolat să obțină rezultatele dorite. Or, în spiritualitatea ortodoxă sănătatea minții și a trupului sunt daruri ale Creatorului față de făptura Sa. În Vechiul Testament avem nenumărate porunci prin care cel care le îndeplinea avea asigurată integritatea vieții pământești. Spre exemplu, cinstirea părinților avea dept consecință dobândirea unei vieți prospere: „ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieșire 20, 12).

Adevărații robi ai Domnului

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.” Ioan 10, 17–28 (Iisus este Mesia)

27 mai – Sf. Mc. Iuliu Veteranul, Sf. Ioan Rusul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 17-28)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Apostolul Zilei: 2022-05-27

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XV, 5-12)

n zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Iar apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Şi, făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă. Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.

Așa cum monahii sunt prea ispitiți, așa și noi ducem un război

Amintindu-ne, așadar, fraților, răutatea diavolului cea de multe feluri, luați aminte la voi înșivă. Căci nu este să nu cunoaștem amăgirile lui. Prima lui arvună este desfătarea de mâncări, ca să-l arunce apoi pe monah în curvie. De aici și luptă împotriva lui, întreținând aprinderea, care este duh pierzător, luând multe chipuri și înșelând mintea. Aceasta este cea dintâi materie care cheltuiește rău osteneala monahului, și tind spre întinăciunea trupului și a duhului.

Aproape este Domnul de cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr

Aproape este Domnul de cei ce Îl cheamă pe El întru adevăr, căci unii obișnuiesc să ispitească pe Domnul apropiindu-se de cuvintele Lui, fără să fie uniți cu credința, cum se spune la profet că „dreptul din credință va fi viu, dacă va șovăi, nu va binevoi sufletul Meu întru el”. Așadar, șovăiala ne înstrăinează de cele cerute. Iar credința care are părtășie cu faptele arată că Domnul va face voia celor ce se tem de El și va asculta rugăciunile lor și îi va mântui pe ei.

Înlănțuirea păcatelor ‒ vremelnice bucurii înșelătoare

Dar cum ne va fi nouă frică [de Dumnezeu], dacă nu cugetăm la moarte și nu ne cutremurăm de judecată, pentru că sufletul care își amintește de moarte își ancorează corabia trupului la țărmul cel liniștit al poruncilor și rămâne neclintit de valurile poftelor și se bucură de seninătate. Sunt patru vrăjmași care merg înaintea oricărei întinăciuni a demonului: înșelarea, uitarea, trândăvia și pofta cea rea.

Alegeri sănătoase

Sfântul Apostol Pavel compară viața spirituală cu atletismul de performan­ță: creștinul este un alergător în are­nă. Și tot Apostolul Pavel folo­sește metafore care fac trimitere la război (Efeseni cap. 6, 11 ș.u.). Metaforele acestea nu sunt deloc întâmplătoare; ele spun ceva despre nivelul de solicitare al vieții duhov­nicești. În cazul vocațiilor speciale, viața spirituală te absoarbe fără rest. La fel cum se întâmplă cu un soldat de elită ori cu un sportiv profesionist. În același timp, imaginile acestea ne arată că cele mai mari șanse de a face performanţă le au cei sănătoși. Cineva cu un picior rupt nu și-l poate vindeca încercând să alerge la maraton. Omul, trup și suflet, trebuie să și le mențină într-un bun echilibru, deoarece viața creștină este viața însăși și nu exclude nici unul dintre aspectele ei. Nu există nimic din ceea ce faci care să nu aibă atingere, fie ea și cât de limitată, cu întregul ansamblu al vieții spirituale.

Calitățile păstorului

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea, păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Portarul deschide acestuia și oile ascultă de glasul lui, iar păstorul cheamă oile sale pe nume și le mână afară. Și, când scoate oile, merge înaintea lor și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. Deci, iarăși a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa. Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” Ioan 9, 39–41; 10, 1–9 (Păstorul și oile sale)

26 mai – Sfinții Apostoli Carp și Alfeu [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IX, 39-41; X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n’aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem…, păcatul vostru rămâne. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

Apostolul Zilei: 2022-05-26

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XIV, 20-28; XV, 1-4)

n zilele acelea, înconjurându-l ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu Barnaba către Derbe. Şi, binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi arătându-le că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. Apoi, străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. Iar, după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit. Apoi, venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis neamurilor uşa credinţei. Şi au petrecut acolo cu ucenicii nu puţină vreme. Iar unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Deci, făcându-se pentru ei ceartă și împotrivire nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să meargă la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre venirea neamurilor la credință şi făceau tuturor fraţilor mare bucurie. Şi, sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 25.05.2022

Rugăciune pentru găsirea unui duhovnic

Doamne, Tu care nu voiești moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă și să fie viu, Tu care Te-ai pogorât pe pământ tocmai spre a învia pe cei ce suspină și care sunt morți prin păcat și spre a-i face vrednici să Te vadă pe Tine, Lumina cea adevarată, pe cât este cu putință omului, trimite-mi un om care să Te cunoască, pentru ca slujindu-l și supunându-mă lui din toate puterile mele, ca și Ție, și făcând voia Ta în a lui, să-Ți plac Ție, singurului Dumnezeu, și să mă învrednicesc și eu, pacatosul, de Împărăția Ta.

În viața duhovnicească este nevoie de povățuitor

Astăzi lucrul cel mai de nevoie este ca oamenii să afle un duhovnic, să se spovedească, să aibă încredere în el și să se sfătuiască cu el. Dacă au duhovnic și își fac un program de rugăciune, dacă fac puțină lectură duhovnicească și merg la biserică și se împărtășesc, atunci nu au de ce să se teamă în această viață.

Inimile fiilor oamenilor sunt descoperite înaintea Domnului

„Iadul și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor” (Pilde 15, 11). Iar păcătosul se tot gândește că nimeni nu îl vede și, ascunzându-se de ochii oamenilor prin întunericul nopții sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni.

„Înțeleptul merge pe cărarea vieții, care duce în sus”

„Înțeleptul merge pe cărarea vieții care duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos” (Pilde 15, 24). Toți știu ce este iadul și că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toți își amintesc asta si nu toți trăiesc cum se cuvine, așa încât să se vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc așa, în voia sorții: „poate avem noroc și nu nimerim în iad”. Dar unde ne este rațiunea? Și în treburile lumești „norocul” poate să ne scape din mâini, însă într-un lucru atât de însemnat, care o dată săvârșit rămâne neschimbat în vecii vecilor, folosirea cuvântului „noroc” vădește cea mai mare lipsă de rațiune. Deci nu te făli, rațiune, cu puterea ta de înțelegere, dacă nu-ți aduci aminte de aceste lucruri și nu ne îmbii cu cugetări ale vieții, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.

Rugăciunea în viaţa creştinului

Un loc fundamental în viețuirea noastră creştină îl ocupă rugăciunea. Ea este modul în care dialogăm cu Dumnezeu. În acest sens Tomáš Špidlík precizează: „Rugăciunea este o înălţare a minţii spre Dumnezeu, o cerere adresată lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu”.

Fericiți cei ce flămânzesc și însetează …

„În vremea aceea, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime mare vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.” Ioan 6, 5-14 (Înmulțirea celor cinci pâini și doi pești)

25 mai – A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-25

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 5-14)

n vremea aceea, ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?“ Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…“. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…“. Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze“. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia. Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!..

Apostolul Zilei: 2022-05-25

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XIII, 13-24)

n zilele acelea, Pavel şi cei ce erau împreună cu el s-au urcat în corabie şi au venit de la Pafos la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut. Şi, după citirea Legii şi a Prorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi! Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo, şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Şi, nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire. Şi, după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel prorocul. Atunci ei au cerut rege, iar Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Apoi, înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

Sfânta Cruce, semnul mântuirii noastre

Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază și silă, după moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma și semnul mântuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfărâmat pe diavol, de pe ea S-a coborât la iad și, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus în Împărăția Cerească. Imaginea Crucii este înfricoșătoare pentru demoni și, ca semn al lui Hristos, este cinstită de creștini. Domnul i-a arătat-o pe cer împăratului Constantin, aflat în drum spre Roma, să se lupte cu tiranul care pusese mâna pe putere; făurindu-și un stindard în formă de cruce, împăratul Constantin a repurtat o victorie deplină.

Dragostea desăvârșită scoate afară frica !

Frica de Dumnezeu se transformă în iubire de Dumnezeu, mai ales după ce Îl cunoaștem cât de cât și îi simțim inima cea mare și încăpătoare de Părinte. Sfântul Dorotei ne arată că sunt două frici. Una începătoare și una desăvârșită… De pildă: cineva face voia lui Dumnezeu din frică de chinuri. Acesta, cum am spus, este încă începător. El nu face încă binele pentru el însuși, ci de frica bătăilor.

Minunile dumnezeiești nu ne constrâng libertatea de a crede sau nu

Un lucru pe care nu vrem să-l înțelegem, pe care nu-l înțelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce așteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înțelege ei, ce nu putem înțelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roșu.

Rugăciunea – luptă duhovnicească

Războiul duhovnicesc nu are început sau sfârșit. Și, de aceea, nici folosirea rugăciunii, cea mai importantă armă în această luptă sufletească, nu trebuie să înceteze până când nu suntem izbăviți de ispitirile celui viclean. Însă nici o încercare spirituală, oricât ar fi de dificilă, nu este lipsită de sens, ci, din contră, ne este oferită spre povățuirea și curățirea inimii noastre, așa cum observăm din viața Dreptului Iacov.

Deosebirea binelui de rău

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Însă iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și prorocii; și Tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac? Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și, dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci, au luat pietre ca să arunce asupra Lui, dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” Ioan 8, 51–59 (Hristos și Avraam)

24 mai – Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 51-59)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat“. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…“. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.

Apostolul Zilei: 2022-05-24

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 25; XIII, 1-12)

n zilele acelea, Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. Şi erau în Biserica din Antiohia proroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi, pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat! Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi, ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor. Şi, străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, proroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă. Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme! Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.

Deserturi cu mangostan, un puternic antioxidant

Planta de mangostan este un copac originar din Asia de Sud-Est, ale cărui fructe seamănă la gust cu litchi. Proprietățile curative ale fructului de mangostan sunt cunoscute din vremuri vechi, iar coaja lui este folosită și azi în medicina tradițională pentru efectele ei binefăcătoare.

Beneficiile pentru sănătate ale alimentelor crude

Dieta cu alimente crude are o varietate de beneficii pentru sănătate, iar regulile sale includ consumul numai de alimente necongelate, neprocesate, în general vegetale, care nu au fost niciodată expuse la temperaturi peste 115 grade.

Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile

Cel ce se iuțește asupra aproapelui pentru bani, sau pentru slavă, sau pentru dulceață, încă n-a cunoscut că Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile.

Nevoințele credincioșilor sunt poruncile

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor și grăiesc: „Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”. Pentru aceasta se cuvine mai întâi să ne nevoim a șterge păcatul, ca așa să putem săvârși poruncile slobozeniei. Însă aceia nu înțeleg nici cele ce le grăiesc, nici cum pot fi adeverite; pentru că, dacă întru totul nu ai slobozenie, și de aici nu poți săvârși poruncile, apoi prin care lucruri și nevoințe zici că vrei să ștergi păcatul?

Să-ți aduci aminte mereu de Dumnezeu

Pomenirea lui Dumnezeu se face prin durerea inimii pentru buna-cinstire. Iar tot cel care-L uită pe Dumnezeu se împătimește de cele dulci și nesimțitor (învârtoșat) se face. Dacă voiești totdeauna a-ți aduce aminte de Dumnezeu, nu lepăda asuprelile ca pe niște nedrepte, ci ca pe cele ce cu dreptate vin să le rabzi.

Devotamentul faţă de Hristos şi curajul mărturisirii Învierii Sale

Biserica Ortodoxă o prăznuieşte astăzi pe Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa, una dintre Femeile Mironosiţe care au mărturisit cu mult curaj Învierea lui Hristos. Purtătoarele de mir au fost cele dintâi care au văzut Învierea Mântuitorului şi au binevestit-o Ucenicilor. Numele de Mironosiţe dat acestor femei evlavioase, care adeseori se aflau în apropierea Domnului Iisus Hristos slujindu-L cu credinţă, nu este unul întâmplător: întrucât Iosif din Arimateea şi Nicodim îngropaseră vineri, în mare grabă, trupul lui Hristos, ungându-L cu aloe şi smirnă, după obiceiul iudeilor, fără a folosi însă şi miruri de mare preţ, pentru aceasta, Femeile Mironosiţe, având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos-Domnul, cumpărând miruri scumpe, au venit dis-de-dimineaţă la mormânt ca să ungă ele însele trupul Domnului şi ca să împlinească, deci, ceea ce nu se putuse realiza din pricina grabei la îngropare.

Necunoscutul care oferă tot

Femeia din Sihar a devenit pe bună dreptate un exemplu pentru creştini. A primit şi un nume legat de lumina lui Hristos. Chiar dacă din Evanghelie nu reiese că ar fi făcut ceva ieşit din comun. Dimpotrivă, ea L-a contrazis pe Hristos şi a stat de vorbă cu El ca şi cu un om obişnuit. Numai la auzul trecutului ei tumultuos a stat pe gânduri şi a început să întrebe despre locul de închinare. Răspunsul Mântuitorului ne dă peste cap aproape orice credem noi despre biserici, aşa cum a dat peste cap credinţa contemporanilor despre rugăciune şi relaţia omului cu Dumnezeu. Templul din Ierusalim era pentru poporul evreu atunci un loc de pelerinaj fără care nu se putea concepe credinţa mozaică. Samarinenii îşi formaseră, din motive istorice, un alt loc înalt de închinare. Se certau despre locul acesta şi femeia ţine neapărat să întrebe un om al lui Dumnezeu, un proroc, cine are dreptate? Mântuitorul nu dă dreptate nimănui în acest caz. El doar spune că abordarea este greşită. Acest discurs al lui Hristos a fost interpretat literal mai ales de tradiţia protestantă, atunci când aceasta a înţeles că ar putea renunţa la ideea de lăcaş sfânt sau simbol religios şi să considere întreaga lume loc de închinare. Mântuitorul însă nu desfiinţează templul, ci spune că atitudinea omului este mai importantă decât locul unde se roagă şi Persoana Căreia omul se roagă face ca rugăciunea să aibă sens şi finalitate.

Păzirea poruncilor și viețuirea în Dumnezeu

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” Ioan 8, 42-51 (Cuvintele lui Hristos)

23 mai – Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 42-21)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.

Apostolul Zilei: 2022-05-23

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 12-17)

n zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. Şi, bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Şi, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi, deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor! Şi, ieşind, s-a dus în alt loc.

Necunoscutul care oferă tot

Femeia din Sihar a devenit pe bună dreptate un exemplu pentru creştini. A primit şi un nume legat de lumina lui Hristos. Chiar dacă din Evanghelie nu reiese că ar fi făcut ceva ieşit din comun. Dimpotrivă, ea L-a contrazis pe Hristos şi a stat de vorbă cu El ca şi cu un om obişnuit. Numai la auzul trecutului ei tumultuos a stat pe gânduri şi a început să întrebe despre locul de închinare. Răspunsul Mântuitorului ne dă peste cap aproape orice credem noi despre biserici, aşa cum a dat peste cap credinţa contemporanilor despre rugăciune şi relaţia omului cu Dumnezeu. Templul din Ierusalim era pentru poporul evreu atunci un loc de pelerinaj fără care nu se putea concepe credinţa mozaică. Samarinenii îşi formaseră, din motive istorice, un alt loc înalt de închinare. Se certau despre locul acesta şi femeia ţine neapărat să întrebe un om al lui Dumnezeu, un proroc, cine are dreptate? Mântuitorul nu dă dreptate nimănui în acest caz. El doar spune că abordarea este greşită. Acest discurs al lui Hristos a fost interpretat literal mai ales de tradiţia protestantă, atunci când aceasta a înţeles că ar putea renunţa la ideea de lăcaş sfânt sau simbol religios şi să considere întreaga lume loc de închinare. Mântuitorul însă nu desfiinţează templul, ci spune că atitudinea omului este mai importantă decât locul unde se roagă şi Persoana Căreia omul se roagă face ca rugăciunea să aibă sens şi finalitate.

Duminica a V-a după Paști [a Samarinencei] – Părintele Calistrat 22.05.2022

Hristos este fântâna cea nesecată cu apă vie

În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti Proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţă veşnică, pentru ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii. Ioan 4, 5-42 Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei)

22 mai – Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-22

DUMINICA A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCII Evanghelia de la Ioan (IV, 5-42)

n vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S’a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?…“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“. Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“ Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“. Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. Femeia I-a răspuns, zicând: „N’am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat, că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“. Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“. Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine“. I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“. Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“. Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“ Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s’a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“ Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?…“. Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v’am trimis să seceraţi unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“. Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“. Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“.

Apostolul Zilei: 2022-05-22

DUMINICA A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCII Ap. Fapte (XI, 19-30)

n zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul şi, aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. Şi, sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena

Sfântul Constantin cel Mare (306-337) a fost fiul lui Constanţiu Chlor şi al cinstitei Elena.

Adevărul te face liber

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem seminția lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi? Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul, însă, rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți seminția lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, întrucât cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru. Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar voi, acum, căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit.” Ioan 8, 31-42

21 mai – Sfinții Mari Împărați și Întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 31-42)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.

Apostolul Zilei: 2022-05-21

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Ap. Fapte (XII, 1-11)

n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, spre a-i pierde. Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Și, văzând că este pe placul iudeilor, când au venit zilele Azimelor, a mai luat și pe Petru, pe care și prinzându-l, l-a pus în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști. Deci, Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod urma să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița. Și, iată, un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și, lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini. Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele! Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine. Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Și, trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și, ieșind, îngerul s-a depărtat de la el. Deci, Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor.

Constantin cel Mare, împăratul creștin al Romei

Biserica Ortodoxă îl sărbătorește la 21 mai pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Chiar dacă s-a botezat abia la finalul vieții sale, Constantin cel Mare este primul împărat creștin al Romei. El a inaugurat, prin domnia sa, mileniul creștin al imperialității romane.

„Pocăinţa ne cere în primul rând să nu ne mai atingem de cele oprite”

Cuvintele Sfântului Apostol Pavel „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt” (1 Cor. 13, 2) au inspirat nenumărate poeme și cugetări de-a lungul istoriei, astfel încât chiar și cei care sunt indiferenți față de Evanghelie ajung să considere spusele Apostolului ca fiind inspirate și adevărate. Mântuitorul Iisus Hristos lasă ca testament ucenicilor Săi următoarea poruncă: „Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34). Dragostea este prețuită de oameni, dar este considerată în accepțiunea modernă doar ca un sentiment. Or, virtutea dragostei de care vorbește Biserica este mult mai cuprinzătoare și ajunge să însemne uneori chiar opusul sentimentului uman: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă, şi pe femeie şi pe copii, şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26).

Moartea și înțelesurile ei

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus, deci, că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. Deci, Îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și le-a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel Care M-a trimis pe Mine adevărat este și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci, le-a zis Iisus: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci, precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel Care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulți au crezut în El.” Ioan 8, 21-30 (Hristos Se află în cele de sus)

20 mai – Sfânta Lidia din Filipi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-20

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 21-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

Apostolul Zilei: 2022-05-20

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 44-48; XI, 1-10)

n zilele acelea, pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu are capăt ?

„Iată, se lasă casa voastră pustie”, a grăit Domnul despre Ierusalim. Asta înseamnă că îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu are și ea un capăt. Milostivirea lui Dumnezeu ar fi în stare să rabde o veșnicie așteptând întoarcerea păcătosului; dar ce e de făcut când ajungem la o asemenea stare de ticăloșie, încât nu mai e nimic de așteptat de la noi? De aceea și suntem aruncați la gunoi. Așa va fi și în veșnicie.

Purtând în doi povara suferinței, ea devine de două ori mai ușoară

Noi suntem chemați să fim ai lui Hristos. Fiecare dintre noi trebuie, astfel, să înfrunte teama în fața suferinței, a noastră și a celuilalt. E teama de a ne spune că durerea ne va străpunge sufletul dacă ne vom abandona ei, dacă ne vom deschide ochii și urechile, dacă ne vom asculta glasul conștiinței. Participarea noastră la viața lumii, la viața oamenilor și la viața lui Hristos, începe din ceasul când vom spune: „Da! Așa să fie”. Căci, fie că e vorba de lume, de un om izolat sau de un grup de persoane greu încercate, a-l asuma pe celălalt înseamnă a-i purta suferința pe umeri, după chipul lui Hristos, purtându-l pe acest om până la casa Tatălui.

Stresul în viața tinerilor

Mai de mult, stresul nu era cunoscut între tineri. Aceștia trăiau firesc, fără presiuni deosebite. Stresul era prezent numai la adulții prinși de grijile vieții. În prezent, sunteți stresați și voi. Stresul a devenit a doua voastră natură. Viteza cu care se desfășoară toate, societatea de consum, lipsa credinței precum și o anumită predispoziție genetică ne conduc spre boala contemporană care ne afectează pe toți, numită stres. Acum viața s-a schimbat. A devenit îngrozitoare… Stresantă. Și pe voi vă trage spre vâltoarea stresului. Vă stresați zi și noapte din cauza serviciului, a relațiilor de dragoste, a banilor, a nereușitei familiale. Deși sunteți tineri, vă stresați foarte tare. Vă este frică de viitor, de ceea ce veți face și de atâtea probleme pe care abia începeți să le conștientizați. Mulți dintre voi vă întrebați ce o să îndurați atunci când problemele se vor înmulți, iar stresul odată cu ele. Consider că în asemenea situație, puteți face trei lucruri:

Mărturia lui Hristos despre Sine

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” Ioan 8, 12-20 (Hristos – Lumina lumii)

19 mai – Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie, Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-19

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI   Evanghelia de la Ioan (VIII, 12-20)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis“. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.

Apostolul Zilei: 2022-05-19

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 34-43)

n zilele acelea, Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El. Şi El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, (adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta, Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn; dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă, martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii şi al celor morţi. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii că, tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.