La 14 ani, elevii sunt puşi în faţa unor decizii importante, care le influenţează întreaga viaţă: parcursul educaţional şi orientarea în carieră. Profesia pe care ei o vor îmbrăţişa, spun specialiştii în consiliere şcolară, trebuie să fie compatibilă cu valorile, preferinţele şi capacităţile lor astfel încât să le ofere nu doar satisfacţie materială, ci şi o stare de bine şi confort psihic.
Citește în continuare ‘Cum pot elevii să-şi aleagă meseria potrivită’
Slava deșartă și părerea de sine iubesc a învăța și a povățui pe alții. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu cugetă că pot aduce aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat prostesc, care este primit de începătorul neîncercat cu o încredere iresponsabilă, întru aprinderea trupului și a sângelui! Ele au nevoie de succes, indiferent de calitatea acestui succes, oricare ar fi principiul pe care se întemeiază. Ele au nevoie să-l impresioneze pe începător și să și-l subordoneze moral! Ele au nevoie de lauda oamenilor! Ele au nevoie să treacă drept stareți și învățători sfinți, pricepuți, clarvăzători! Ele au nevoie să-și hrănească nesătula iubire de slavă deșartă și trufia.
Citește în continuare ‘Slava deșartă și părerea de sine iubesc a învăța pe alții’
Hristos declară fericiți pe cei ce vor crede fără să vadă, căci vor fi cu adevărat vrednici de admirație. Și pentru care pricină? Credința neîndoielnică se datorează celor pe care le vedem, căci atunci nimic nu ne îndeamnă la îndoială.
Este o mare nefericire să nu crezi în Dumnezeu, dar să știi că El este. Hristos i-a vorbit despre această nefericire lui Toma, după ce Toma și-a vârât degetele în rănile Lui. „Pentru că ai văzut, ai crezut, Tomo, dar fericiți cei ce nu vor vedea și vor crede” (Ioan 20, 29). Atunci când Hristos îi fericește pe cei care vor crede fără a vedea, lasă să se înțeleagă că cei care au văzut pe Dumnezeu sunt nefericiți. Mai târziu, apostolul Pavel va relua vorba despre credință și va zice că nu poți să crezi în ceea ce ai văzut, deoarece credința nu este din vedere, ci din nădejdea în lucrurile nevăzute (II Corinteni 5, 7).
Ne-am obișnuit atât de mult să asociem cuvântul înviere cu realitatea sărbătorii, încât adesea trecem cu vederea sensul cel mai profund al acestui termen, care definește Creștinismul prin excelență. Înlocuim chiar numele sărbătorii și preferăm să spunem Paști în loc de Înviere. La prima vedere, acestea sunt două noțiuni echivalente; totuși, Paștile nu acoperă întru totul sensul Învierii, aceasta pentru că termenul veterotestamentar Paști (trecere) nu presupunea și Învierea. De aceea, Sfântul Grigorie Teologul, în Cuvântarea la Paști, zice: „Paştile Legii, îndrăznesc s-o spun, a fost cel mai întunecat tip al tipului Învierii”. Învierea deschide epoca Bisericii lui Hristos și trimite direct la transfigurarea eshatologică a omului și a lumii.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite.” Ioan 3, 16-21 (Lumina a venit în lume)
Citește în continuare ‘Bucuria sufletului care a aflat Lumina’
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan |
 is-a Domnul: într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“. |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte |
 n zilele acelea, pe când apostolii vorbeau către popor, au venit asupra lor preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii, mâniindu-se că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți. Și, punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară. Totuși, mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s-a făcut ca la cinci mii. Și a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc și, punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume ați făcut voi aceasta? Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru facerea de bine față de un om bolnav și prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, și la tot poporul lui Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, întru el stă acesta sănătos înaintea voastră! |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente