Clocotul duhului și curăția inimii

Rugăciunea e un leac, și de nu vom ști când și cum să-l luăm, nu vom culege nicio roadă.

Hristos este pacea noastră

Hristos este pacea noastră, El Care a făcut cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțirii, desființând vrăjmășia în trupul Său (Efeseni 2, 14-15). Ni s-a părut potrivit să începem cu acest cuvânt apostolic scrisoarea pe care o trimitem evlaviei voastre, fiindcă sufletul nostru, ca și cuprinsul acestei scrisori, năzuiește spre agonisirea păcii.

Ce simbolizează candela ?

Candelele de veghe simbolizează mica ofrandă jertfită Domnului Dumnezeu pentru marile binecuvântări primite de la El, direct sau prin mijlocirea celor bineplăcuți Lui, sfinții. Dar ele mai simbolizează și lumina adevărului și dragostei care strălucește asupra noastră din chipul strălucitor al Domnului nostru și al sfinților Săi. În același timp, ele ne amintesc faptul că pe cât de adesea putem, noi trebuie să veghem asupra inimii noastre de parcă aceasta ar fi candela de veghe a adevărului și iubirii lui Hristos, ca nu cumva să se stingă și să se răcească. Fiindcă Domnul nostru ne-a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii”. Și încă le-a mai spus și adevăraților Săi ucenici și celor ce Îl vor urma cu adevărat: „Voi sunteți lumina lumii”.

Nu numai să vedem lumina, ci și să auzim ce ne spune Dumnezeu !

În experiența Bisericii, lumina necreată este semnul prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în lumina Sa, care este diferită de lumina creată, din ordinea noastră. Când vorbim de lumina necreată avem în vedere minunea Schimbării la Față a Domnului de pe Muntele Taborului. Atunci, după cum ne spune Evanghelistul Marcu, „a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor, și veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înăl­bitorul” (Marcu 9, 2-3). Scopul direct al minunii este dovedirea ucenicilor că El este Dumnezeu – „Prin aceasta le-a arătat că El este Dumnezeu, Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină (Ps. 103, 2)” (Sfântul Grigorie Palama, „Despre Sfânta Lumină”, Filocalia, volumul 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bu­curești, 2013, p. 342.) De la această experiență taborică, Părinții Bisericii au încercat ca prin rugăciune și alte lucrări duhovnicești să dobândească în mod individual vederea acestei lumini dumne­zeiești care înseamnă sfințirea omului, umplerea lui de energiile dumnezeiești.

Hristos a înviat, iertarea a răsărit din mormânt

În timpul celor 40 de zile de serbare pascală, creştinii se salută mărturisind adevărul fundamental al credinţei noastre ortodoxe că Hristos a înviat! Rostind aceste cuvinte, ortodoxul exprimă credinţa lui în minunea Învierii Domnului, prin care El a învins moartea. Astfel, noi vedem dincolo de suferinţa Crucii aducătoare de moarte pe Hristos Cel înviat, Care ne dăruieşte Viaţă, dar nu una trecătoare, ci veşnică, din Împărăţia lui Dumnezeu.

Înțelesul „pâinii”

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” Ioan 6, 48–54 (Pâinea care dă viață lumii)

13 mai – Sfânta Muceniță Glicheria [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-05-13

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 48-54)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“. Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…“. Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apostolul Zilei: 2022-05-13

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 40; IX, 1-19)

n zilele acelea, Filip s-a aflat în Aşot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea. Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar, pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă. Atunci el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar ne-văzând pe nimeni. Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi, luându-l de mână, l-au dus în Damasc. Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut. Iar în Damasc era un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne! Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul, că, iată, se roagă şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să vadă iarăşi. Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău. Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculându-se, a fost botezat. Şi, luând mâncare, s-a întărit.