Rugăciunea e un leac, și de nu vom ști când și cum să-l luăm, nu vom culege nicio roadă.
Arhivă pentru 13 mai 2022
Hristos este pacea noastră
Hristos este pacea noastră, El Care a făcut cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțirii, desființând vrăjmășia în trupul Său (Efeseni 2, 14-15). Ni s-a părut potrivit să începem cu acest cuvânt apostolic scrisoarea pe care o trimitem evlaviei voastre, fiindcă sufletul nostru, ca și cuprinsul acestei scrisori, năzuiește spre agonisirea păcii.
Ce simbolizează candela ?
Candelele de veghe simbolizează mica ofrandă jertfită Domnului Dumnezeu pentru marile binecuvântări primite de la El, direct sau prin mijlocirea celor bineplăcuți Lui, sfinții. Dar ele mai simbolizează și lumina adevărului și dragostei care strălucește asupra noastră din chipul strălucitor al Domnului nostru și al sfinților Săi. În același timp, ele ne amintesc faptul că pe cât de adesea putem, noi trebuie să veghem asupra inimii noastre de parcă aceasta ar fi candela de veghe a adevărului și iubirii lui Hristos, ca nu cumva să se stingă și să se răcească. Fiindcă Domnul nostru ne-a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii”. Și încă le-a mai spus și adevăraților Săi ucenici și celor ce Îl vor urma cu adevărat: „Voi sunteți lumina lumii”.
În experiența Bisericii, lumina necreată este semnul prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în lumina Sa, care este diferită de lumina creată, din ordinea noastră. Când vorbim de lumina necreată avem în vedere minunea Schimbării la Față a Domnului de pe Muntele Taborului. Atunci, după cum ne spune Evanghelistul Marcu, „a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor, și veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 2-3). Scopul direct al minunii este dovedirea ucenicilor că El este Dumnezeu – „Prin aceasta le-a arătat că El este Dumnezeu, Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină (Ps. 103, 2)” (Sfântul Grigorie Palama, „Despre Sfânta Lumină”, Filocalia, volumul 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 342.) De la această experiență taborică, Părinții Bisericii au încercat ca prin rugăciune și alte lucrări duhovnicești să dobândească în mod individual vederea acestei lumini dumnezeiești care înseamnă sfințirea omului, umplerea lui de energiile dumnezeiești.
Citește în continuare ‘Nu numai să vedem lumina, ci și să auzim ce ne spune Dumnezeu !’
În timpul celor 40 de zile de serbare pascală, creştinii se salută mărturisind adevărul fundamental al credinţei noastre ortodoxe că Hristos a înviat! Rostind aceste cuvinte, ortodoxul exprimă credinţa lui în minunea Învierii Domnului, prin care El a învins moartea. Astfel, noi vedem dincolo de suferinţa Crucii aducătoare de moarte pe Hristos Cel înviat, Care ne dăruieşte Viaţă, dar nu una trecătoare, ci veşnică, din Împărăţia lui Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Hristos a înviat, iertarea a răsărit din mormânt’
Înțelesul „pâinii”
„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” Ioan 6, 48–54 (Pâinea care dă viață lumii)
Comentarii recente