Zaatar este un condiment originar regiunii est-mediteraneene, utilizat ca ingredient de bază în Liban, Grecia, Siria, Turcia şi este folosit, de asemenea, în diverse preparate culinare în Egipt, Armenia, Algeria, Israel, Iordania, Libia, Maroc, Arabia Saudită etc.
Citește în continuare ‘Amestecul de condimente zaatar – arome mediteraneene în bucătărie’
Datele statistice din ultimele decenii au demonstrat că alimentaţia actuală a început să facă tot mai multe victime, la toate vârstele. În prezent pâinea se consumă la toate mesele principale din zi. Dar tipurile de pâine puse astăzi la dispoziţia consumatorilor sunt goale de orice beneficiu, din cauza proceselor tot mai perfecţionate de măcinare şi cernere, care îndepărtează complet tărâţa existentă în embrionul şi coaja bobului de grâu.
Citește în continuare ‘Pâinea albă, cel mai popular și nesănătos aliment’
Sărbătoarea Înălțării este pentru noi totdeauna prezentă, deoarece noi nu putem să ne întâlnim cu Domnul Hristos altfel decât cu Cel care S-a înălțat la Cer. Nu putem să ne gândim la Domnul Hristos decât ca la Cel ce șade de-a dreapta Tatălui, nu putem să-L avem în vedere pe Domnul Hristos decât ca pe Cel ce este în Cer și pretutindeni, pretutindeni cu Dumnezeirea și în Cer cu firea omenească. De câte ori stăm în fața Domnului nostru Iisus Hristos, noi stăm în fața Domnului Hristos Celui ce S-a înălțat la Cer.
Citește în continuare ‘Înălțarea Domnului și înălțarea noastră’
S-a înălțat Domnul în slavă la Ceruri. Cum S-a înălțat Acela care, Dumnezeu fiind, este pretutindeni și pe toate le plinește?! Și-a înălțat natura omenească. Este omul din El, cel pe care l-a înălțat la Ceruri.
Citește în continuare ‘În numele Înălțării Domnului, trebuie să ne recunoaștem măsura cerească’
Sfântul Evanghelist Marcu scrie referitor la Înălțarea Domnului: „Deci Domnul Iisus după ce a vorbit cu ei S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (16, 19). Sfântul Luca, tămăduitorul, ne oferă o relatare mai detaliată asupra acestui eveniment măreț, spunând: „Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei îmbrăcați în haine albe, care au zis: Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer astfel va și veni precum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1, 9-11; Luca 24, 51).
Citește în continuare ‘„Domnul Iisus S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu”’
Suntem făpturi cuvântătoare și, prin urmare, comunicăm.
Citește în continuare ‘Cuvintele negrăite la Sfântul Simeon Noul Teolog’
Bisericile ortodoxe dețin, cel puțin în România, cel mai bogat, vast și vechi patrimoniu. De la arhitectură la sculptură, de la pictură la mobilier, de la candelabre la clopote și de la racle la recuzita liturgică – totul ne arată varietatea și complexitatea acestui domeniu de excelență care aparține Bisericii. Istoria românilor se suprapune peste cea mai veche instituție a Țării, Biserica sa. De aceea, vreme de secole totul a fost îngemănat, în simfonie vizibilă (cu mai multă sau mai puțină armonie în culise), între Stat și Biserică. Modelul bizantin – domnitorul și arhiereul – a funcționat în toată perioada Evului Mediu, până la modernitatea adusă de furtunoasa domnie a lui Al.I. Cuza. Atunci Biserica a fost despărțită de Stat la modul abrupt, dar și benefic, pe alocuri. Nu este momentul să reiau acum toată această pagină complicată a istoriei care a produs senzație până și în cancelariile europene ale epocii, agitate de lobby-ul fanariot. Grecii nu s-au mulțumit cu cele 51 de milioane de lei net drept compensații pentru mănăstirile „închinate”, trecute de-acum în patrimoniul tânărului stat român unificat. Și asta în condițiile în care veniturile anuale totale ale țării erau puțin sub această sumă „compensatorie”, iar datoria publică atinsese pragul de peste 10 milioane de lei. Așadar, o ofertă generoasă financiar, pe care clerul superior grec a refuzat-o acum aproape 160 de ani, în urma Legii secularizării, lege care a avut și victime colaterale: Biserica națională, rămasă pe loc (cler și popor) în urma plecării fanarioților. Căci toate averile, resursele și bunuri bisericești au fost secularizate, la „pachet”, și aici apare partea dureroasă a acestei povești tulburi…
Citește în continuare ‘Demnitate estetică, normă vizuală, profunzimi liturgice’
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze. Ați auzit că v-am spus: Mă duc și voi veni la voi. Dacă M-ați iubi, v-ați bucura că v-am spus că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Și acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine; dar, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și precum Tatăl Mi-a poruncit, așa fac. Ridicați-vă, să mergem de aici. Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița neroditoare, care se usucă și e adunată și aruncată în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.” Ioan 14, 27–31; 15, 1–7 (Hristos e vița, noi suntem mlădițele)
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan |
 is-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v’am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M’aţi iubi, v’aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi pe acestea vi le-am spus acum, mai înainte ca ele să fie, pentru ca să credeţi atunci când vor fi. Multe nu voi mai grăi cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi; şi el întru Mine n’are nimic, ci pentru ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că Eu fac aşa cum Tatăl Mi-a poruncit… Sculaţi-vă, să mergem de aici! Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. Fiece mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Voi sunteţi de-acum curaţi prin cuvântul pe care vi l-am grăit. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte |
 n zilele acelea, ieșind din Ptolemaida, noi, cei ce eram cu Pavel, am venit la Cezareea. Și, intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte (diaconi), am rămas la el. Iar acesta avea patru fiice fecioare, care proroceau. Și, rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un proroc cu numele Agav; și, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel și, legându-și picioarele și mâinile, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor. Și când am auzit acestea, îl rugam și noi și localnicii să nu se suie la Ierusalim. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceți de plângeți și-mi sfâșiați inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să și mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. Și, neînduplecându-se el, ne-am liniștit, zicând: Facă-se voia Domnului! |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente