Arhivă pentru 22 iunie 2022
Lupta cu sine, cu propria păcătoșenie, este cea mai grea luptă de pe pământ.
Citește în continuare ‘Lupta cu propria păcătoșenie este cea mai grea luptă de pe pământ’
Hristos este nedespărțit de omul suferind tot atât pe cât este porunca dragostei de Dumnezeu nedespărțită de porunca dragostei de aproapele. Mântuitorul nu Se desparte de cei pentru care a vărsat Preacuratul Său Sânge, pentru care Și-a dat sfânta Sa viață.
Citește în continuare ‘Mântuitorul nu Se desparte de cei pentru care S-a jertfit’
Dacă omul urmează în viața sa glasul rațiunii, simțămintele dragostei și cerințele conștiinței, el se poartă ca o ființă rațională și liberă – și cu cât face asta într-o mai mare măsură, cu atât își întărește și își dezvoltă libertatea voinței.
Citește în continuare ‘Libertatea voinței – o pierdem sau o câștigăm ?’
22
iun.
22
Pragmatismul iubirii
În viață te confrunți cu decizii dificile, unele care te pot marca pentru tot restul zilelor. Evenimente neprevăzute se insinuează cu o duritate de granit, decesul neașteptat al celor apropiați te traumatizează, bolile lovesc când te aștepți mai puțin, iar pacea din familie sau de la locul de muncă se transformă uneori într-un armistițiu pe termen scurt. Simți cum iubirea se scurge din inima ta mai repede ca apa dintr-un vas plin de găuri, cum nu mai ai puterea de a o păstra, de a o ocroti, de a o face să sporească. Ca o sălbăticiune prinsă într-o capcană, care-și sfâșie carnea pentru a se elibera, iubirea fuge departe de inimile îngrijorate, supuse unui supliciu al cărui final nu se întrevede. Prima tentație este să devii „rațional”. Iertare! Nu acesta este cuvântul. Să devii „pragmatic”. Să iei decizii calculate. Să fii număr înainte de a fi om. Să te lepezi de „sentimentalisme”, de „emoții”. Să fii nemilos. Pentru că pragmatismul se asociază adesea cu acest adjectiv: „nemilos”. Îl caută, are nevoie de el pentru a se impune ca variantă sine qua non a vieții. În numele vieții, caută soluții care o sufocă. În acest scenariu de suspendare a inimii, pragmatismul își caută terenul de luptă, de acțiune, fără opreliști, fără a se mai simți cauționat de o judecată morală. Își caută nemilostivirea. Pentru că mila este o piedică, un prag de care te poți împiedica în marșul tău triumfal peste cadavrele dușmanilor reali sau închipuiți.
„Zis-a Domnul: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am prorocit și nu în numele Tău am scos diavoli și nu în numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea.” Matei 7, 21-23 (Lucrătorii fărădelegii)
Citește în continuare ‘Ce înseamnă a fi drept înaintea lui Dumnezeu ?’
22
iun.
22
EVANGHELIA ZILEI: 2022-06-22
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
 is-a Domnul: nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit? şi nu în numele Tău demoni am scos? şi nu în numele Tău multe minuni am făcut? Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v’am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea! |
22
iun.
22
Apostolul Zilei: 2022-06-22
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (IV, 13-25) |
 raţilor, Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat, căci legea pricinuieşte mânie; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, precum este scris: «Te-am pus părinte al multor neamuri», în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt; împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: «Aşa va fi seminţia ta»; şi, neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit – căci era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarei; şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă. De aceea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate, ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente