Arhivă pentru august 2022
Aceste cuvinte ale Bătrânului Porfirie merită să fie citate: „Spovedania este pentru om un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Este o ofrandă a dragostei lui Dumnezeu pentru om, și nimeni și nimic nu-l poate priva de această dragoste.
Citește în continuare ‘Spovedania – mijloc de a ajunge la Dumnezeu’
Libertatea smereniei
Asupra preoților și a călugărilor este așezată marea presiune a așteptărilor. Oamenii, cu foarte multă bună credință, așteaptă de la ei câte un cuvânt salvator, o soluție la problemele lor, un răspuns la întrebările existențiale sau duhovnicești. Iar presiunea aceasta este atât de mare încât mulți dintre monahi și preoți nu i se pot sustrage, se simt zdrobiți sub povara ei și i se vor conforma. De frica așteptărilor, vor improviza ori se vor fățărnici. Vor ajunge să plonjeze în apele tulburi ale ipocriziei. Se poate întâmpla să facă greșeli din frică, să rănească ori să îndrume orbește pe drumuri fără de ieșire. Toate acestea, mai cu seamă la tinerețe, când experiența e puțină și împreună cu ea și platoșa de apărare împotriva așteptărilor. Nu doar așteptările celor din afară, dar chiar propriile tale așteptări, propriile reprezentări despre cum ar trebui să fii ori să te comporți în anumite situații.
Progresul ştiinţific şi tehnic este justificat numai atunci când este pus în slujba tuturor, nu a unui anumit ansamblu de persoane reunite pe baza unei comunităţi de interese. În cazul progresului spiritual, din punct de vedere creştin, lucrurile sunt clare, întrucât acesta constituie o mergere înainte, o schimbare în bine a persoanei, care se străduieşte în mod conştient să se desăvârşească încă din lumea aceasta (cu ajutorul harului dumnezeiesc), însă nu într-un mod egoist, izolat, ci în comuniune cu semenii pe care îi poartă permanent în rugăciune. Acesta este modelul oferit nouă de cei ce au ajuns la sfinţenie. Nimeni nu poate nega beneficiile progresului tehnic şi ştiinific în viaţa concretă a omului, dar la fel de adevărat este că nu se pot nega nici riscurile pe care le poate aduce umanităţii întregi un anumit progres, iar aici amintesc doar de progresele în materie de energie atomică. În acest sens, pr. dr. Vasile Răducă sublinia faptul că ştiinţa fără conştiinţă poate fi catastrofală.
Citește în continuare ‘Valoarea umană într-o lume a progresului’
Cum a căzut diavolul
„În vremea aceea era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! Și Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el! Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. Și s-au spăimântat toți, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este această învățătură nouă și cu putere? Că și duhurilor necurate le poruncește și I se supun. Și a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni, în toată împrejurimea Galileei.” Marcu 1, 23–28 (Alungarea duhului din sinagogă)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-31
Apostolul Zilei: 2022-08-31
Salată şi cocteil cu germeni de grâu
Germenii de grâu se consumă încă din cele mai vechi timpuri, fiind menționați în cărți vechi datând din anul 2700 î.Hr. Popularitatea lor este ridicată printre cei care urmează un stil de viață sănătos, deoarece conțin numeroase substanțe nutritive necesare unei bune funcționări a organismului.
Citește în continuare ‘Salată şi cocteil cu germeni de grâu’
Încă din Antichitate, în urmă cu 5.000-6.000 de ani î.Hr., usturoiul era des utilizat în Africa (Egipt) şi Asia Centrală, fiind considerat un panaceu, cu proprietăţi fortifiante, antiseptice, vermifuge şi antidot împotriva turbării şi a muşcăturilor de şerpi. De-a lungul secolelor, usturoiul a fost utilizat atât în medicina populară, cât şi în cea ştiinţifică, dovedind, până astăzi, efecte benefice extraordinare.
Citește în continuare ‘Usturoiul, un „medicament” la îndemână’
De seamă lucru este să trăiești în ascultare, să ai un mai mare și să nu atârni de tine însuți. Ești mai bine apărat ascultând decât poruncind. Nu este bine să asculți numai de nevoie, ci și din dragoste pentru Dumnezeu. Nu te încrede așadar prea mult în părerea ta, ci așază-te de bună voie ascultării de a altora. Chiar dacă părerea ta este dreaptă, dacă din dragostea pentru Dumnezeu o părăsești ca să urmezi pe a altuia, mult folos vei trage din aceasta. De te-ar trimite să furi, nu te îndoi că ar fi poruncă greșită. Tu iei plata ascultării. Iar cine te-a trimis îl va socoti Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Să facem ascultare, din dragoste pentru Dumnezeu’
În cele ce urmează aș vrea să mă refer la una dintre modalitățile de rugăciune, adică din cele două: rugăciunea colectivă și rugăciunea personală. Nu voi vorbi despre rugăciunea în comun, pe care o cunoaștem din biserică, din viața noastră liturgică. Dar Mântuitorul a introdus, prin exemplul personal, întâi această rugăciune – personală. Chiar a mers până acolo încât, ca să-i trezească pe contemporanii săi, a negat valoarea rugăciunilor publice, pe care obișnuiau fariseii să le facă prin piețe, pe străzi și pe la răspântii. A osândit un astfel de mod de a se ruga, dar nu a osândit, în schimb, rugăciunea din templu, pe care a făcut-o și El, și-o făceau și Apostolii.
Citește în continuare ‘Rugăciunea personală – o rugăciune pe care am învățat-o de la Hristos’
Desigur, în Sfânta Liturghie nu e vorba de prezența mai generală a lui Dumnezeu, în lucrarea Sa creatoare și proniatoare și de care nu e lipsită nicio făptură creată, ci de însăși prezența reală și personală a lui Hristos Cel înviat împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt și care, prin întruparea, jertfa, învierea și înălțarea Sa la cer a înlăturat în Sine cele trei piedici care stăteau în calea noastră spre Dumnezeu: firea umană mărginită, păcatul și moartea și a realizat în Ipostasul Său dumnezeiesc unirea maximă între Dumnezeu și om, superioară unirii prin relație, după lucrări sau energii, proprie legăturii lui Dumnezeu cu oamenii înainte de întruparea Cuvântului, și în care Dumnezeu se menținea încă în afara umanității.
Biserica este o realitate eshatologică și o entitate socială structurată și organizată instituțional, dar caracterul său instituțional este un mijloc de manifestare care îi asigură o receptare într-o lume cu o mentalitate instituțională și juridică. Biserica a trebuit să își creeze un cadru organizatoric juridic, pentru că are un aspect comunitar-văzut și se sprijină pe fundamentele principiilor dreptului, orientată fiind întotdeauna spre misiunea ei harică, de a conduce pe om la mântuire și desăvârșire.
Citește în continuare ‘Justiţia bisericească, între iubirea dumnezeiască şi dreptatea omenească’
Cuvintele – icoane ale sufletului
„În vremea aceea, umblând pe lângă Marea Galileei, Iisus a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci erau pescari. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Iar El, mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie cu lucrătorii, s-au dus după El. Au venit în Capernaum și, îndată intrând sâmbăta în sinagogă, Iisus îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.” Marcu 1, 16-22 (Chemarea ucenicilor)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-30
Apostolul Zilei: 2022-08-30
Astăzi este praznic mare și trist, marcat printr-o zi de post. Nebunul de Irod a tăiat frumosul, leoninul cap al Sfântului Ioan Botezătorul, închizând ochii celui care a văzut Cerurile deschizându-se peste Fiul Omului și gura care rostise: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El” (Ioan 1, 32). Gura mărturisitoare în numele poporului care aștepta izbăvirea și ochii scrutători ai Cerurilor deschise au fost desființați pe vecie – asta credea atunci, în noaptea crimei, dezmățatul cuplu regal. Eroare totală! Căci, odată cu descăpățânarea profetului, alte mii de guri s-au deschis a mărturisire și alți mii de ochi au început să vadă realitatea cerească în Persoana Mântuitorului. Creștinii se treziseră la viață, sfidând tenebrele morții și arbitrariul puternicilor zilei. Nici regii nu-i mai speriau, nici iminența caznelor sau chiar a morții… Jertfa Înaintemergătorului a rupt zăgazurile fricii, căci dacă un neprihănit – ca Ioan – era dat morții de o adunătură de bețivi, în cursul unui banchet al protipendadei, înseamnă că lumea în care trăiau era strâmbă și nu merita să o respecți câtuși de puțin. Și ea trebuia schimbată din temelii…
Citește în continuare ‘Regele a tăiat un cap, Împăratul l-a multiplicat în icoană!’
În tensiunea dintre „deja” şi „nu încă” (cf. Matei 2, 6), Sfântul Ioan Botezătorul este prorocul rânduit de Dumnezeu să anunţe şi, totodată, să vadă împlinirea făgăduinţelor celor de demult aşteptate. Cel pe care prorocul Isaia îl numeşte „Glasul celui ce strigă în pustie” (cf. Isaia 40, 3-5) se face personal martor al Întrupării Cuvântului, îndemnându-i pe toţi cu cuvintele „pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” (cf. Matei 3, 3).
Citește în continuare ‘Sfântul Ioan Botezătorul, mărturisitor al Mielului şi al Judecătorului’
Contemporan cu Mântuitorul Iisus Hristos, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost mergător înaintea Domnului şi cel care I-a pregătit calea.
Citește în continuare ‘Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Post)’
Calea sfințeniei
„În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie, și alții că este proroc, ca unul dintre proroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el a înviat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat în temniță din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, auzindu-l, multe făcea și cu bucurie îl asculta. Deci, fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, iar fiica Irodiadei intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi, și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și, intrând îndată cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată, trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus Lui toate câte au făcut și câte au învățat.” Marcu 6, 14-30 (Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-29
Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN
Evanghelia de la Marcu |
![]() |
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-08-29
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Tăierea cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului IOAN Ap. II Corinteni |
![]() |
Duminica a XI-a după Rusalii [Pilda datornicului nemilostiv] – Părintele Calistrat 28.08.2022
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-28
Apostolul Zilei: 2022-08-28
După mine, problema principală în educaţia fetelor din zilele noastre o constituie educaţia feminităţii. Pare un fleac: de ce să educi ceva ce este sădit în însăşi natura lor? Citește în continuare ‘Este nevoie de o educaţie a feminităţii’
Adaptarea la ritmul actual şi sentimentul că eşti o femeie a timpurilor noastre presupune uneori ajustări ale propriei personalităţi. Creşterea gradului de activism, viteza şi promptitudinea în reacţii, ocuparea unui număr din ce în ce mai mare de roluri în societate duce, la unele femei, pe lângă împlinirea şi dezvoltarea unor aspecte ale personalităţii, la negarea, inhibarea, înăbuşirea feminităţii. Nu de puţine ori vedem femei care, prin îmbrăcăminte şi atitudine, degajă un aer dinamic, sport, dar cu tentă masculinizată.
Citește în continuare ‘Îmbrăcămintea fetelor, între decenţă şi feminitate’
Povara bunătății mamei
Era atât de mare bunătatea mamei că nu se cunoștea deloc atunci când luai din ea. Chiar ea lua, de fapt, și le dădea tuturor, fără să se teamă c-ar putea să se termine cândva. N-avea cum, pentru că bunătatea mamei creștea la loc, oricâte grămezi ai fi smuls din ea, întocmai cum cresc timpul și cerul, ce nu se împuținează niciodată, deși luăm cu toții din ele. Și luăm, nu de puține ori, mai mult decât avem nevoie.
Divorțul
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început «i-a făcut bărbat și femeie?» Și a zis: «Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup», așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Așadar, pentru ce Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși pentru Împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.” Matei 19, 3-12
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-27
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-08-27
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Ap. I Corinteni |
![]() |
Boala și aducerea-aminte de moarte
B. este bolnavă… Fie ca în această vreme potrivită să se deprindă cu mântuitoarea aducere-aminte de moarte… Cel sănătos anevoie își amintește de ea… Domnul trimite boala tocmai pentru a aminti de moarte, și prin această aducere-aminte să-l facă pe bolnav a se îngriji, în sfârșit, și de pregătirea pentru moarte.
Când un gând rău stăruie înlăuntrul nostru, riscăm să devenim robii lui: „Un gând care zăbovește arată împătimirea omului” (Sfântul Marcu Ascetul). La rândul ei, împătimirea față de lucruri naște dorința de a le dobândi. Când mintea se desprinde de hrana cerească și de aducerea aminte a celor cerești, ea se predă necondiționat lumii materiale – prin însuși gândul care zăbovește în ea – consecința fiind că omul devine neînfrânat și nu se mai poate controla pe sine. Iată câteva învățături culese din scrierile patristice și din Pateric, care ilustrează cele tocmai afirmate:
Monahul este creştinul ce a ales calea ascezei şi a rugăciunii pentru a ajunge la desăvârşire duhovnicească şi mântuire. În istoria Bisericii, monahii se remarcă ca mari apărători ai ortodoxiei credinţei, iar prin trăirea lor duhovnicească exemplară au fost şi sunt modele de urmare a lui Hristos pentru toţi creştinii.
Citește în continuare ‘Monahismul, taina „vieţuirii îngereşti”’
Într-un articol anterior am vorbit despre episodul întâlnirii lui Avraam cu Domnul, însoțit de cei doi îngeri, la stejarul Mamvri, episod zugrăvit în capitolul 18 al Cărții Facerea. Întâlnirea și conversația patriarhului cu Iahve, Domnul Dumnezeu, precum și evenimentele care au urmat, conțin o semnificație deosebită. La finalul textului am evidențiat faptul că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu devenit Om în perioada Noului Legământ, este chiar Domnul Care a vorbit cu Avraam și a judecat răutatea și păcatele Sodomei și ale Gomorei, distrugând cetățile al căror pahar al nedreptății se umpluse.
Citește în continuare ‘Iisus Hristos, Dumnezeul Vechiului Legământ’
Cine este Fiul Omului ?
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.” Matei 24, 27-33; 42-51 (Venirea Fiului Omului)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-26
Apostolul Zilei: 2022-08-26
Dragostea este un foc care te poate încălzi sau te poate arde. Probabil e necesar să experimentăm ambele dimensiuni ale iubirii ca să ajungem la un echilibru, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și ce ne dorim. Iubirea ne pune față în față cu noi înşine; cu urâtul, negrul, dar și cu scânteia de divinitate, mai puternică decât tot răul la un loc.
Citește în continuare ‘Bunătatea, acceptarea și dragostea, cele mai puternice leacuri’
Oricare ar fi relațiile dintre oamenii care se iubesc, ei își caută unii altora numai binele. Când ești soț adevărat, ești în stare să-ți dai picătură cu picătură sângele și viața ta pentru a o salva pe a soției, ești în stare să înduri orice, măcar pentru o nădejde.
Citește în continuare ‘Când iubim, dăruim totul pentru dragostea noastră’
Potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, patima din care izvorăsc toate celelalte patimi este iubirea de sine. Cel ce se iubește pe sine, nutrește o dragoste excesivă pentru persoana sa, pe care o idolatrizează. Atunci când atenția ni se înstrăinează de Dumnezeu, de gândul de a ne uni cu El și de a face voia Lui, ea se îndreaptă către sine, dorind să-și satisfacă gândurile pătimașe: „Păzește-te de maica relelor, de iubirea de sine, care este iubirea nerațională a trupului”, ne avertizează Sfântul Maxim, „fiindcă din aceasta se nasc, după toate semnele, cele dintâi trei gânduri pătimașe, care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte, iar din ele se naște toată lista patimilor”.
Citește în continuare ‘Patima din care izvorăsc toate celelalte patimi’
Ce ne puteți spune despre pocăința făcută cu bucurie și de pocăința făcută cu o oarecare întristare a inimii, cu frică de Dumnezeu și de moarte?
Citește în continuare ‘Pocăință făcută cu bucurie sau cu o oarecare întristare a inimii ?’
Judecățile lui Dumnezeu
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. Și se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul. Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel Prorocul, stând în locul cel sfânt – cine citește să înțeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Pentru că va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și, dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, nu ar mai fi scăpat nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, dacă vă vor zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieșiți; iată, este în cămări, să nu credeți. Căci, precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” Matei 24, 13–28 (…când va veni urâciunea pustiirii)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-25
Apostolul Zilei: 2022-08-25
Dacă voiești să te duci într-o altă țară depărtată, nu poți să alergi într-un ceas toată lungimea căii. Ci, numărând pașii în fiecare zi și având răbdare, pleci la drum. Și, cu vremea și cu osteneală, ajungi în țara pe care o dorești. Așa este și împărăția cea Cerească și desfătarea Raiului: prin ajunări, prin înfrânare, prin privegheri, prin milostenie și prin dragoste, fiecare poate ajunge acolo.
Citește în continuare ‘Viața omului – osteneala unei călătorii spre Împărăția Cerească’
Cu cât un om are mai puțină experiență în problemele duhovnicești, cu atât mai greu percepe pătrunderea gândurilor rele în mintea și în inima lui. Atleții duhovnicești încercați le percep înainte ca ele să pătrundă în mintea lor sau chiar în momentul în care acestea se pregătesc să-i atace. Ceilalți însă nu le percep decât doar după ce s-au însoțit cu ele, după ce au consimțit să le pună în lucrare sau atunci când se află pe pragul relelor făptuiri – iar alteori numai după ce au făptuit păcatul: „În general, cel care nu are experiență duhovnicească nu-și dă seama de însoțirea sa cu gândurile păcătoase decât după ce acestea au ajuns, neobservate, în primele stadii de dezvoltare a lor – adică după ce au prins o anumită putere și când se apropie pericolul iminent de a făptui păcatul”. Oricare ar fi modul nostru de percepere al gândurilor păcătoase, suntem datori să ne împotrivim lor de îndată ce le descoperim. Cu cât vom dobândi mai multă experiență în această luptă duhovnicească, cu atât mai lesne vom percepe gândurile înainte ca acestea să pătrundă înlăuntrul nostru – mai ales dacă se află în primele stadii ale dezvoltării lor.
Citește în continuare ‘Perceperea pătrunderii gândurilor rele în mintea și în inima omului’
Noi trăim în aglomerațiile urbane, învățăm, ne plimbăm, cum putem să facem paza minții și rugăciunea?
Citește în continuare ‘Oriunde ai fi, să fii cu Hristos și El îți va da putere să le faci pe toate’
Hainele călugărești
Una dintre temele recurente ale reflecției părinților deșertului vizează posesiunile materiale. Cum gestionăm ceea ce avem și cum reușim să nu ne atașăm inima de diversele bunuri. La avva Pamvo (6) se găsește un cuvânt (reluat, de altfel, și de avva Isaac, preotul de la Chilii). Bătrânul a zis: „Călugărul trebuie să poarte o astfel de haină, încât, dacă ar arunca-o din chilie, ar rămâne acolo trei zile și n-ar lua-o nimeni”.
Acestea sunt numirile pe care le regăsim în imnografia liturgică a Bisericii Ortodoxe când o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria. Mai ales în zilele serbării Adormirii Maicii Domnului (15-23 august) regăsim în slujbele bisericeşti numeroase numiri ale Preasfintei Fecioare Maria, care exprimă teologia mariologică ortodoxă.
Citește în continuare ‘„Maica Vieţii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria”’
Ce este binecuvântarea ?
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui prorocilor. Așadar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar. Adevărat grăiesc vouă: Vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit! Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».” Matei 23, 29-39 (Prorocii și fariseii)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-24
Apostolul Zilei: 2022-08-24
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni |
![]() |
Fraților, nu există în creația lui Dumnezeu nimic, fir de iarbă, să nu știe Dumnezeu de el. Au doar de iarbă se interesează mai mult Dumnezeu decât de oameni? Și atunci, sigur că suntem urmăriți. Și nouă ni se cere dăruirea. Să nu judecați pe nimeni. Pentru că în felul acesta veți fi liberi. Altfel nu. Iei lucruri prin comparație. „Eu nu sunt așa!” Și te iei în comparație cu un om pe care tu îl numești ticălos. De ce nu te iei în comparație cu Sfântul Apostol Petru, sau Pavel, sau Sfântul Siluan Atonitul? De ce nu te iei în comparație cu diferiți Părinți cunoscuți, care duc o viață aleasă?
Citește în continuare ‘Vreți să biruiți? Smeriți-vă și nu judecați pe nimeni!’
În fața lui Dumnezeu nu contează cantitatea, ci străduința, o intensitate în străduință, pentru că toți ne străduim într-un fel. Dacă te străduiești să faci o rugăciune și n-o faci cum trebuie, Dumnezeu primește silința ta. Dacă te străduiești să faci un bine cuiva și dai foarte puțin – pentru că nu ai mai mult – Dumnezeu prețuiește aceasta. Citește în continuare ‘Dumnezeu apreciază străduința mai mult decât rezultatul’
Cel ce luptă să-și controleze și ordoneze moral gândurile și cuvintele trebuie să-și supravegheze și ținuta trupească și îmbrăcămintea. Primii oameni, când în ei nu exista păcat și poftă, nu au avut nevoie de veșminte, de haine. Abia după cădere au realizat că sunt goi și de aceea li s-au dat acele „veșminte de piele”, spre a-și acoperi goliciunea trupească și sufletească. Ele sunt expresie a căderii omului în poftele trupului.
Citește în continuare ‘Împodobește-te cu veșmântul virtuților !’
Căința, ușa intrării în lumină
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.” Matei 23, 23-28 (Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-23
Apostolul Zilei: 2022-08-23
Denumirea științifică a ciupercilor de stridie regală (king oyster) este Pleurotus Erynngii. Mai sunt cunoscute şi sub numele de ciuperci de trompetă regală, ciuperci de corn francez, stridie regală. Ciupercile de stridie regală conțin o varietate de vitamine și oligoelemente, carbohidrați, proteine, fibre alimentare, vitamine şi minerale. Datorită acestor componente, ciupercile oyster ajută la scăderea lipidelor din sânge, a tensiunii arteriale, reduc glicemia, ajută digestia, îmbunătățesc imunitatea, previn constipația, ajută la pierderea în greutate, au proprietăți antiinflamatorii, stimulează sistemul imunitar, ajută digestia, previn starea de oboseală și anxietate etc.
Citește în continuare ‘Preparate gustoase cu ciuperci de stridie regală’
La unii copii şi adolescenţi în creştere apar stări de anemie, cu scăderea numărului de globule roşii (hematii) şi a cantităţii de hemoglobină. Tratamentele fitoterapeutice au la bază folosirea de ceaiuri, tincturi, macerate în vin, melite şi băi de plante.
Citește în continuare ‘Sucul de sfeclă roșie, „inamicul” anemiei’
A-l iubi pe cineva ca pe tine însuți înseamnă nu numai a-l sprijini, a-i da ceva, ci însemnă și a căuta promovarea lui, a căuta înaintarea lui, a căuta odihna lui, să fie odihnit prin existența ta: „În jurul tău, să poți să-i fericești pe toți”.
Citește în continuare ‘„În jurul tău, să poți să-i fericești pe toți”’
Sfântul Pavel ne mai spune aici că se bucură pentru ghimpele său. Nu era așa de la început. El a strigat către Cer ca ghimpele să se ia de la el. Dar când Stăpânul său i-a spus că trebuie să îl păstreze, că are nevoie de el, că prin el va avea parte de binecuvântare, nu s-a mai oțărât. Ba chiar s-a împrietenit îndată cu el, l-a primit și nu s-a mai plâns. Este singura purtare dreaptă și de bun simț față de orice lucru neplăcut, stânjenitor sau dureros, de care ne dăm seama că nu putem scăpa. Este voia lui Dumnezeu ca el să fie în viața noastră, pentru o pricină bine întemeiată, pe care El o știe. Va trebui să câștigăm biruință asupra acestui lucru punându-l la inimă, primindu-l ca pe ceva de la Hristos. Indiferent cât de tare ne chinuie, dacă-l primim astfel, va aduce binecuvântare în viața noastră. Dumnezeu ne trimite unele dintre cele mai mari binecuvântări prin ghimpii noștri, și ar fi păcat să-i dăm deoparte și să ne lipsim de ei.
Viața, o nesfârșită mare
În mările cele adevărate sunt anumite locuri în care putem întâmpina felurite primejdii… Tot așa este și cu viața noastră. Marea care ni se înfățișează cea dintâi, este aceea a copilăriei, mult zbuciumată, prin lipsa de înțelepciune și prin nestatornicia vârstei. De aceea, copiilor le sunt rânduiți îndrumători și profesori, pentru ca educația lor să facă față nedesăvârșirii copilărești care e firească.
Viclenia cu chip de bunătate
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Pentru că închideți Împărăția cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic și, dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui. Și cel ce se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.” Matei 23, 13-22 (Iisus mustră pe cărturari și farisei)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-22
Apostolul Zilei: 2022-08-22
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-21
Apostolul Zilei: 2022-08-21
Femeia trebuie să rămână femeie
Femeia nu este atotprezentă; nu este potrivită pentru orice profesie, pentru orice loc, pentru orice post. Ea este întotdeauna potrivită acolo unde poate, unde are dreptul şi unde trebuie să rămână femeie. Asta înseamnă că tehnic şi mecanic ea e în stare de mult mai mult decât e în stare organic şi spiritual.
În ultimii 20 de ani, am avut destul de puţină literatură destinată fetelor. Condamnăm pe bună dreptate serialele de televiziune latino-americane, dar nu le oferim fetelor modele de romantism de calitate.
Este foarte bine când nu numai activitatea profesională a soţului stârneşte interes şi sprijin din partea soţiei, ci şi interesele lui. Asta ajută mult la dezvoltarea comunicării dintre soţ şi soţie, căci orice om discută cu maxim interes temele care îl interesează, care îl atrag pe el personal.
Citește în continuare ‘Comunicarea și romantismul sunt importante în toți anii de căsnicie’
Cum să fim ca pruncii ?
„În vremea aceea s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea pentru templu și i-au zis: Învățătorul vostru nu plătește darea? Ba da! – a zis el. Dar, intrând în casă, mai înainte ca el să vorbească, Iisus i-a zis: Ce ți se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Așadar, fiii sunt scutiți. Ci, ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undița și peștele care va ieși întâi ia-l și, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l și dă-l lor pentru Mine și pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor.” Matei 17, 24–27; 18, 1–4
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-20
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-08-20
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani |
![]() |
Hristos dă sufletului odihnă
Odihna dată de Hristos este odihnă a sufletului – nu odihna cea din afară.
Iubirea de săraci și iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toți, din care Însuși Domnul își unge capul și picioarele și va răsplăti în Împărăția cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: „Milostenia și credința nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău și vei afla darul, ca să gândești cele bune înaintea Domnului și a oamenilor”. Iar căile drepților întocmai ca lumina strălucesc, mergând înainte luminează, până ce se isprăvește ziua. Încă și Legea poruncește, zicând: „Deschide mâinile tale spre sărac, ca să nu strige către Dumnezeu împotriva ta”. Iar la Proverbe zice: „Viața săracului să nu o uiți și suflete celor flămânzi să nu le întristezi și să nu ocolești cu milostenia ta pe cei ce au trebuință. Pe fratele cel scârbit să nu-l alungi, nici să-ți întorci fața ta de la sărac”. Și iarăși zice: „Omul cel milostiv, sufletului său îi face bine, iar cel nemilostiv își pierde trupul său”. Și Prorocul Osea zice: „Să semănați cu dreptate și mila și dreptatea să le păziți și să vă apropiați de Dumnezeul nostru de-a pururea”.
Citește în continuare ‘Omul cel milostiv, sufletului său îi face bine’
Cum răspundem chemării lui Hristos ?
Fiindcă Domnul Dumnezeu ne cheamă pe noi prin Lege și prin proroci, prin apostoli și evangheliști, iar, mai mult, ne și roagă, nu se cade nouă, din lene, a nu lua în seamă chemarea Lui, la mântuirea noastră, ca nu cumva, pentru întârziere, să ni se încuie cămara cea dorită și, apoi, mult bătând în zadar, să fim fără de niciun folos. Ci, mai bine, să ne sârguim, o, fraților, ca să ajungem la cetatea cea mare, la Ierusalimul cel de Sus, care este maica noastră, a tuturor celor ce viețuim. Este țara întru care strălucește Lumina cea neînserată, Ochiul cel neadormit, Dătătorul Bunătăților celor veșnice.
Citește în continuare ‘Cum răspundem chemării lui Hristos ?’
În aceste zile luminate de praznicul Adormirii Maicii Domnului ne gândim în mod special la smerenia Născătoarei de Dumnezeu care ni se arată în mai toate icoanele sale, și îndeosebi în cea a adormirii sale. În Sfânta Scriptură nu avem informații foarte multe despre ea, dar ne rămân câteva repere bibliografice din Tradiție. Este cu totul uimitoare viața Preasfintei Stăpâne în ambianța Templului din Ierusalim înainte de întâlnirea cu Arhanghelul Gavriil. Maica Domnului a învățat să facă treburile și să respecte aceeași rânduială precum celelalte fecioare ale evreilor afierosite Templului. Probabil că a deprins meșteșugurile pe care orice tânără trebuia să le știe la vremea aceea, să țeasă, să facă veșminte pentru preoții Templului, să îngrijească de buna rânduială și primenirea acelui spațiu sfânt. Din acestea nu reușim să o deosebim cu nimic pe Maica Domnului de celelalte fecioare.
Citește în continuare ‘Domnul ne educă încât să nu pierdem smerenia’
Să vorbim despre Înviere
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.” Matei 22, 23-33 (Întrebarea saducheilor)
EVANGHELIA ZILEI: 2022-08-19
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-08-19
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni |
![]() |
Comentarii recente