Răbdarea, o condiție a mântuirii

Nu le trebuie potrivnicilor pustiire mai mare în lucrările lor, decât răbdarea cu dragoste a necazurilor, căci ea arde datoriile noastre și toată strădania lor.

Partea cea bună care nu se va lua de la noi prin moarte

Am observat că unor persoane captivate total de duhul lumesc li se pare învechită și de neînțeles o parte importantă a slujbelor noastre săvârșite în biserici, și anume pomenirea de către preot a numelor celor adormiți cu voce tare. Pentru mine acest gest este deosebit de semnificativ și pentru simplul fapt că mă leagă de tradiția strămoșilor pentru care această pomenire era importantă, iar dacă ei au trăit-o într-o formă intensă, și eu sunt dator să nu mă lepăd de ea. Dar pomenirile din biserică, fie că sunt ale celor adormiți, cu voce tare sau la Proscomidie, în taină, se leagă de ceea ce am numi teologia numelui. Aceasta nu privește numai numele noastre ale oamenilor, ci se referă în primul rând la Numele lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru S-a descoperit încă din Vechiul Testament ca existență personală care are un nume: „Eu sunt Cel ce sunt?” Mai târziu, Numele lui Dumnezeu a venit în apropierea noastră pentru că Fiul lui Dumnezeu întrupat S-a numit Iisus Hristos, nume omenesc și dumnezeiesc în același timp. În Biserică nu se săvârșește nimic abstract. Totul se face prin invocarea Numelui lui Dumnezeu asupra unor persoane care au nume concrete. Nu ne putem imagina ca Taina Botezului sau a Cununiei să fie oficiate fără prezența celor care le primesc, persoane umane cu nume.

Postul sufletesc

„În vremea aceea ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare prietenii mirelui să postească atâta timp cât este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar dacă nu, peticul nou va trage din haina veche și se face o ruptură și mai rea. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se aruncă; de aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.” Marcu 2, 18-22 (Pildele peticelor și burdufurilor)

2 septembrie – Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-09-02

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (II, 18-22)

n vremea aceea ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească; Ei au venit şi au zis lui Iisus: „de ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?“ Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să postească în timp ce mirele este cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, şi atunci, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea. De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“.

Apostolul Zilei: 2022-09-02

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VII, 10-15)

raţilor, întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. Deci, deşi v-am scris, aceasta n-a fost din pricina celui ce a nedreptăţit, nici din pricina celui ce a fost nedreptăţit, ci ca să ne învedereze la voi sârguinţa voastră pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. De aceea, ne-am mângâiat; dar, pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit din partea voastră a tuturor. Căci dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de ruşine; ci, precum toate vi le-am grăit întru adevăr, aşa şi lauda noastră pentru Tit s-a făcut adevăr. Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.