Felurile ispitei

În vremea aceea au ținut sfat fariseii ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învățătorule, știm că ești Omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne, deci, nouă: Ce Ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el? Răspuns-au ei: Ale cezarului. Atunci a zis lor: Dați, deci cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Auzind acestea, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus.” Matei 22, 15-22

Origen, Despre principii, Cartea a III-a, 2, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 219

„Unele păcate nu provin peste tot de la puterile vrăjmașe, ci izvorăsc în chip firesc din impulsurile noastre trupești, după cum ne-o spune foarte deschis Apostolul Pavel (Galateni 5, 17): căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați voi. Dacă într-adevăr trupul vostru poftește împotriva duhului și duhul împotriva trupului, însemnează că adăpostim în noi o luptă împotriva trupului și a sângelui și aceasta, atâta vreme cât suntem oameni și trăim după trup și cât timp nu suntem în stare să încercăm ispite mai tari decât sunt încercările omenești, după cum stă scris despre noi: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească! Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți. Cei ce conduc jocurile nu îngăduie celor care vin la întrecere să se ia la harță între ei pentru vreun motiv oarecare, fie el chiar și întâmplător, ci după un examen atent al condiției lor fizice și al vârstei lor, făcând comparația cea mai echitabilă între ei, îi asociază unul cu altul pe cei doi concurenți punând alături, de pildă, juniori cu juniori, bărbați cu bărbați, ca să corespundă unii cu alții atât după vârstă, cât și după forță. În același fel trebuie să ne gândim că rânduiește și providența dumnezeiască: pe toți cei ce au coborât în arena alergărilor duhovnicești îi îndrumă în atotdreapta Sa purtare de grijă după măsura virtuții fiecăruia, pe care o cunoaște numai Cel care cunoaște inimile oamenilor. Astfel, unul se războiește împotriva cutărui trup, altul împotriva altuia, unul pentru un anume răstimp de vreme, pe când altul pentru un alt răstimp, un bărbat va fi lăsat să îndure cutare ispită trupească, altul alta, iar dintre puterile vrăjmașe, unul va fi chemat să le reziste unora, altul altora, unul dând lupta acum cu câte trei deodată, iar apoi numai cu câte unul, acum din nou numai cu câte unul și altădată iarăși cu mai mulți alții, iar altul după ce a isprăvit anumite lupte va trebui să ducă lupta împotriva altora.”

Pr. Narcis Stupcanu

Ziarul Lumina