Arhivă pentru noiembrie 2022
Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României – Părintele Calistrat 30.11.2022
„Buna” neînțelegere
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 430-431
„Domnul (…) spune: N-am venit să aduc pace pe pământ. Pentru ce atunci le-a poruncit ucenicilor să spună pace în fiecare casă în care vor intra, pentru ce şi îngerii spuneau la naştere: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, pentru ce toți profeții au binevestit pacea? Pentru că, atunci mai cu seamă este pace, când se taie ce este bolnav, când e îndepărtat ceea ce dă naştere la răzvrătire. Că aşa e cu putință să se unească cerul cu pământul! Şi doctorul tot aşa salvează restul trupului, când taie partea care nu se poate vindeca, iar generalul, când seamănă discordie între conspiratori. Tot aşa şi la Turnul Babel; o bună neînțelegere a pus capăt unei păci rele şi a făcut pace. La fel şi Pavel a împărțit în mai multe tabere pe cei care se uniseră împotriva lui. Iar înțelegerea dintre Ahaav şi Izabela, împotriva lui Nabute, a fost mai cumplită decât orice război. Nu totdeauna înțelegerea este un lucru bun, pentru că şi hoții se înțeleg între ei. Războiul, însă, nu este o urmare a voinței lui Hristos, ci a voinței oamenilor. Hristos voieşte ca toți oamenii să se unească în credință; dar, pentru că se despart unii de alții, ia naştere războiul. Şi totuşi Domnul n-a grăit aşa! Dar ce a spus? N-am venit să aduc pace. Prin aceste cuvinte, Domnul îi mângâie pe ucenicii Săi, spunându-le: Să nu socotiți că voi sunteți pricina dezbinării dintre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că sufletul oamenilor e aşa! (…) Nu vă tulburați, dar, dacă pământul este plin de războaie şi de intrigi. Când va fi dat la o parte ceea ce-i mai rău, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun.”
30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României [ TRINITAS TV ]
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-30
Pomenirea Sfântului, slăvitului Apostol ANDREI, cel Întâi chemat
Evanghelia de la Ioan |
![]() |
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-30
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Pomenirea Sfântului, slăvitului Apostol ANDREI, cel Întâi chemat Ap. II Tesaloniceni |
![]() |
Patimile ocrotite de înălțarea minții și voia proprie luptă împotriva dragostei lui Hristos
Cea mai importantă este smerita cugetare. Toate celelalte datorii călugărești trebuie îndeplinite: metanii, pravilă, biserică etc., dar smerita cugetare apără sufletul de toate primejdiile. Sfânta Carte spune: „Smeritu-m-am și m-am mântuit”. Înălțarea minții risipește toate bunătățile adunate și toate faptele cele bune.
Văzând Dumnezeu rugăciunile lor împletite cu post, Și-a întors iarăși fața Sa spre ei și i-a iertat
Când locuitorii cetății Ninive au ajuns la cele mai mari fărădelegi, Dumnezeu a trimis la ei pe prorocul Iona, să le spună că peste 40 de zile cetatea lor va fi distrusă pentru fărădelegile lor.
Este foarte simplu, cum spun grecii – „Kalo gheros”, adică bătrân bun. Adică trebuie să ai bunătate. Deci noi, ca și călugări, am ieșit din lumea asta ca să avem bunătate, să nu mai fim ca lumea. Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr.
Citește în continuare ‘Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr’
Judecata înțeleptului
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 105-106
„Dacă ești chibzuit, nu trebuie să te întristezi din pricina despărțirii, ci să mulțumești lui Dumnezeu. (…) Și pentru că nu mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătățile ce ni le-a dat, pierdem neapărat pe cei dragi nouă, spre a le simți lipsa. După cum ochii nu pot vedea obiectele când acestea sunt așezate foarte aproape de ei, ci au nevoie de o anumită distanță, tot așa și sufletele cele nemulțumitoare, numai când pierd bunurile simt harul pe care l-au avut. Când se bucurau de cele mai mari daruri, nu știau să dea mulțumire Dătătorului; după ce le-au pierdut, laudă ce-au avut. Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Dacă am cerceta adânc viața noastră, am vedea că este plină de farmec; dar pentru a-i vedea farmecul, trebuie să acceptăm să ne uităm la cei ce sunt în urma noastră; și astfel, din compararea vieții noastre cu a lor, vom putea să ne dăm seama ce valoare au bunurile pe care le avem. Ești slugă? Este un altul într-o stare mai umilă decât a ta! Mulțumește lui Dumnezeu că ești mai sus decât altul, că nu ești osândit să învârți piatra morii, că nu ești bătut. Dar nici unuia ca acesta nu-i lipsesc pricinile de a mulțumi lui Dumnezeu. Nu poartă lanțuri, nu-i sunt picioarele puse în butuci. Cel întemnițat are îndestulătoare pricină să mulțumească: trăiește, vede soarele, respiră aerul! Să mulțumească pentru aceasta! Ai fost osândit pe nedrept? Bucură-te, cu nădejdea bunătăților viitoare! Ai fost osândit pe bună-dreptate? Și acum mulțumește! Ești pedepsit aici pe pământ pentru cele ce-ai făcut, și nu vei mai fi păstrat pentru pedeapsa veșnică, pentru toate păcatele tale! Astfel, cel înțelept poate să înalțe binefăcătorului Dumnezeu nenumărate mulțumiri în întreaga sa viață și în orice stare s-ar găsi.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-29
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-29
MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Tesaloniceni |
![]() |
Deserturi cu pudră de roşcove
Roșcovele sunt menţionate în Biblie, iar pudra de roşcove provine din regiunile mediteraneene, fiind obținută din măcinarea păstăilor de roșcove coapte. Este folosită ca îndulcitor natural, dar și ca înlocuitor pentru cacao. Nu conține grăsimi şi este o sursă mai bună de fibre decât cacaua.
Consumul de alimente bogate în Omega-3 are efecte benefice asupra sănătăţii, prin revigorarea activităţii substanţelor antioxidante (astaxantina), cu proprietăţi antiinflamatoare, asigurând o incidenţă scăzută a bolilor şi o longevitate mai mare, prin revigorarea enzimelor implicate în lupta împotriva radicalilor liberi, a stresului oxidativ, a cancerelor şi prin dezintoxicarea organismului
Citește în continuare ‘Beneficiile acizilor graşi Omega-3 pentru sănătate’
Omul nu-i zidit de Dumnezeu cu egoism într-însul. E zidit ca să fie om sfânt, de la început, dar ispititorul caută să bage egoismul. El știe și e convins că omul care are egoism nu poate să capete Împărăția Cerurilor. Dar vezi că oamenii sunt neputincioși…
Citește în continuare ‘Omul nu-i zidit de Dumnezeu cu egoism într-însul’
Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forțează să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism și mândrie.
Citește în continuare ‘Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitate’
Dar ce rost are fraților, vorbind despre pocăința creștinilor, să nu vorbesc despre păcatul care grabnic împresoară, care este greu de purtat. Căci nu este deșert cuvântul apostolului, care strigă limpede că nimic altceva nu împovărează [sufletul] decât roadele păcatului, adică: adulterul, curvia, uciderile, furturile, mărturia mincinoasă, clevetirile, certurile, pizmuirile, mâniile și cele asemenea acestora. Și „cel ce seamănă în trup, din trup va și secera stricăciunea”.
Citește în continuare ‘Nimic altceva nu împovărează sufletul decât roadele păcatului’
Rugăciunea la Sfântul Ioan Casian
Repere biografice
Sfântul Ioan Casian s‑a născut în provincia romană Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, în jurul anului 360 d.Hr. Cele două inscripții descoperite de Vasile Pârvan în anul 1912 care atestă existența hotarelor casienilor i‑au făcut pe cercetători să afirme că sfântul părinte și‑a luat numele de la ținutul său natal. Născut fiind într‑o familie înstărită, acesta a primit o educație aleasă, cunoscând bine operele autorilor greci și latini.
Iisus Hristos, Învăţătorul cel bun
Pasajul evanghelic citit ieri, în cadrul Sfintei Liturghii, în Duminica a 30-a după Rusalii, ne înfăţişează atât atotbunătatea Persoanei lui Hristos, întrucât Iisus Hristos este absolut bun prin Persoana Sa divino-umană, cât şi desăvârşirea învăţăturii Sale, pentru că dacă Învăţătorul este bun, desăvârşită şi bună este şi învăţătura Lui. Dregătorul bogat Îl numeşte pe Iisus „Învăţătorule bun!” (Luca 18, 18), folosind, aşadar, un apelativ nemaiîntâlnit la evrei pentru un rabbi. Chiar în Talmud se spune că „nu există nimic bun, decât Legea/Torah” (cf. pr. prof. Vasile Mihoc, Lumina Evangheliei, Ed. Agnos, Sibiu, 2015). Aşadar, Legea era proslăvită de iudei pentru frumuseţea şi bunătatea ei, şi cu toate acestea, dregătorul bogat din Evanghelia de la Luca 18, 18-27, aflându-se în faţa Dătătorului Legii, Îl numeşte pe Acesta bun. Nu pentru că ar fi fost conştient de adevărata identitate a lui Iisus, deoarece Însuşi Mântuitorul îi întreabă: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu” (Luca 18, 19), adică „De ce Mă numeşti bun dacă încă nu ai crezut că sunt Dumnezeu?”, ci pentru faptul că auzise de învăţăturile Sale desăvârşite şi de minunile Sale cu totul deosebite, dar şi pentru că avea preocupări sincere legate de viaţa duhovnicească, de moştenirea vieţii veşnice.
Cum scăpăm de griji
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 790
„Hristos a spus: Căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Dacă suntem fără de grijă când vedem că alții își neglijează treburile lor și se ocupă de ale noastre, cu mult mai fără de grijă vom fi când Dumnezeu Se îngrijește de treburile noastre și poartă grijă de ele. Nu te îngriji, dar, de treburile tale, ci lasă-le în grija lui Dumnezeu! Dacă te îngrijești tu de ele, te îngrijești ca om; dar dacă Dumnezeu poartă grijă de ele, poartă grijă de ele ca Dumnezeu. Nu te îngriji de ele, neglijând treburile de mai mare însemnătate, pentru că atunci nici Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Ca să aibă multă grijă de ele lasă-I-le pe toate în seama Lui! Dacă neglijezi însă pe cele duhovnicești și te îndeletnicești cu treburile tale, Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Deci, dacă vrei să-ți meargă bine treburile tale și să scapi de orice grijă, îndeletnicește-te cu cele duhovnicești, disprețuiește pe cele lumești! Făcând așa, vei avea și pământul odată cu cerurile și vei dobândi și bunătățile cele viitoare.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-28
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-28
LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Tesaloniceni |
![]() |
În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: «Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta». Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu. Luca 18, 18-27 Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – păzirea poruncilor)
Citește în continuare ‘Iubirea avuțiilor pământești ne deșartă de cele cerești’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-27
Apostolul Zilei: 2022-11-27
Despre post l-am auzit spunând nişte lucruri care m-au impresionat foarte mult. Într-un cuplu de proaspăt căsătoriţi, soţul ţinea toate posturile cu regularitate, în timp ce soţia nu era obişnuită din familia ei să postească. Nu avea nimic împotriva postului, dar pur şi simplu nu era obişnuită cu el. Când soţul a expus această problemă Părintelui Porfirie, el i-a sfătuit în felul următor:
Citește în continuare ‘„Să nu-i mai vorbeşti niciodată despre post !”’
Frica de Dumnezeu
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. VIII, 39.4.-39.5., 40.1.-40.3., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 134-135
„Dacă Domnul a spus că îndepărtarea de rele aduce lipsa de teamă, pe care o lucrează frica de Domnul, atunci teama este bună; iar teama pe care ți-o dă legea nu numai că este dreaptă, dar e și bună, pentru că nimicește răul. Aducând prin frică lipsa de frică, nu aducem, prin o pasiune, lipsa de pasiune, ci sădim în suflet, printr-un mijloc educativ, micșorarea pasiunilor. Când auzim: Cinstește pe Domnul și te vei întări și în afară de El nu te teme de altcineva (Proverbe 7, 2), înțelegem că a cinsti pe Dumnezeu înseamnă a te teme de păcat și a urma poruncile date de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este frică plină de respect. Dar chiar dacă frica ar fi patimă, după cum vor unii, apoi nu orice frică este patimă. Frica de zei este patimă, pentru că este frica de demoni; frica aceasta te scoate din fire prin tulburarea pe care o creează. Frica de Dumnezeul cel nepătimaș este dimpotrivă o frică lipsită de patimă; că nu te temi de Dumnezeu, ci te temi să nu cazi din harul lui Dumnezeu; iar cel care-i cuprins de această teamă se teme să nu cadă în păcate, se teme de păcat; iar cel care se teme de cădere vrea să fie fără stricăciune și fără patimă. Scriptura spune: Înțeleptul care se teme se ferește de rău, iar cel fără de minte, încrezându-se în sine, se amestecă (Proverbe 14, 16); și iarăși spune Scriptura: În frica Domnului nădejde de tărie (Proverbe 14, 28).”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-26
Apostolul Zilei: 2022-11-26
În Sinaxar regăsim multe creștine cu viață sfântă care, cu prețul vieții, L-au mărturisit pe Hristos. Între ele o regăsim și pe Sfânta Ecaterina, pe care o sărbătorim astăzi ca mare muceniță a Bisericii. Ea este un model ideal de urmare a Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales prin înțelepciunea cu care a apărat creștinismul în fața filosofilor păgâni.
Citește în continuare ‘Sfânta Ecaterina, înțeleaptă mărturisitoare a lui Hristos’
Ferește-te de omul eretic !
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXIII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 296-297
(…) Pavel spune că viața stricată este de vină că nu sunt primite învățăturile cele desăvârșite. De aceea Domnul ne poruncește să nu deschidem ușile unor astfel de oameni, că ajung mai obraznici după ce ne cunosc învățăturile. Pentru cei înțelepți și cu judecată sunt sfinte când le descoperim lor; dar pentru cei fără de minte, atunci sunt de preț, când nu le cunosc. Pentru că oamenii aceștia fără de minte, spune Hristos, nu pot cuprinde cu mintea lor învățăturile Mele, să nu le fie descoperite, ca să le prețuiască și să le respecte tocmai pentru că nu le cunosc. Nici porcul nu știe ce-i mărgăritarul; și pentru că nu știe, nici să nu-l vadă, ca să nu calce în picioare ceea ce nu știe. Niște oameni ca aceștia nici nu au vreun câștig dacă aud învățăturile Mele, ci mai multă pagubă. Cele sfinte sunt batjocorite de ei pentru că nu știu ce sunt; și aceștia, mai cu seamă, se ridică și se înarmează împotriva noastră. Asta vrea să spună Domnul prin cuvintele: Ca nu cumva să le calce în picioare și întorcându-se să vă sfâșie.
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-25
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-25
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni |
![]() |
A plânge cu cei ce plâng
Părinte, când cineva are o problemă și vine și o spune iarăși și iarăși, chiar atunci când problema lui s-a rezolvat oarecum, ce trebuie să faci?
Postul se ține ascuns
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 261
„Iar când postiți nu fiți ca fățarnicii triști, că își smolesc fețele lor ca să arate oamenilor că postesc (Matei 6, 16). Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte să suspinăm și să plângem cu amar! Că nu numai că îi imităm pe fățarnici, dar îi și întrecem. Cunosc, cunosc mulți oameni care nu postesc și arată lumii că postesc; își pun mască de postitori deși nu postesc; iar apărarea lor este mai rea chiar decât păcatul, că spun: Fac asta ca să nu smintesc mulțimea! Ce spui, omule? Dumnezeiască e legea care ți-a poruncit să postești, și tu vorbești de sminteală? Păzind-o, socotești că smintești, iar călcând-o, nu smintești? Poate fi, oare, o prostie mai mare decât aceasta? Nu încetezi odată să fii mai rău ca fățarnicii și de două ori fățarnic? Nu te rușinezi de tăria cuvintelor Domnului la gândul cât de mare e păcatul ce-l săvârșești? Domnul nu S-a mărginit să spună numai atât că aceia care arată lumii că postesc sunt niște fățarnici, ci, voind să-i mustre mai mult, le spune că-și smolesc fețele lor, adică și le strică și le pocesc.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-24
Apostolul Zilei: 2022-11-24
„Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată mai aveți, ce răsplată așteptați? Oare nu și păgânii fac așa? Dar Eu vă zic: iubiți pe vrăjmașii voștri.” Aici este examenul iubirii. Cine sunt vrăjmașii noștri? Nu cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne-au furat mașina, nu cei care vin cu săbii asupra țării noastre.
Citește în continuare ‘Iertarea – piatra de temelie pe care se zidește mai târziu dragostea’
Iubirea cuprinde toate virtuțile
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, pp. 27-29
„Fiindcă nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire, nici atât de tainic și de înalt lucrător spre îndumnezeirea oamenilor. Căci cuprinde în sine toate bunătățile câte le prezintă cuvântul adevărului în chipul virtuții și e despărțită și ruptă de toate câte se cuprind în chipul răutății (al păcatului) ca plinirea legii și a prorocilor (Romani 13, 10). Căci lor le urmează taina iubirii care ne face pe noi, din oameni, dumnezei și-i adună pe cei împărțiți în rațiunea generală a poruncilor și, cuprinzându-i pe toți în chip unitar prin bunăvoire, e puterea din care pornesc toți în purtările lor diferite prin iconomie. Căci ce chip al bunătăților nu are iubirea? Nu dă ea credința ca temelia cea dintâi, care încredințează pe cel ce o are despre existența lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești și dăruiește mai mult decât ochiul, care privește la cele ce se arată simțurilor, cunoștința despre acelea celor ce le contemplă? Nu dă nădejdea, care face să subziste pentru ea binele care subzistă ca existență adevărată și prinde mai mult decât prinde mâna grosimea materiei ce cade sub pipăitul ei? Nu procură ea gustarea celor crezute și nădăjduite, având prin ea însăși cele viitoare ca prezente prin simțire? Nu dă smerenia, cea dintâi temelie a păzirii virtuților, prin care putem să ne cunoaștem pe noi înșine. (…) Nu ne dă ea liniștea, datorită căreia chiar pătimind rămânem neschimbați față de cei ce ne fac rele, nelăsându-ne în dispoziție dușmănoasă? Nu naște ea în noi mila, prin care ne însușim cu voia nenorocirile altora și ea nu ne lasă să uităm pe cel înrudit și de același neam? Nu susține în noi înfrânarea, răbdarea, îndelunga-răbdare, bunătatea, pacea și bucuria, prin care potolim cu ușurință iuțimea și pofta și arderea fierbinte și înfocată a lor? Și, ca să spun simplu și pe scurt, iubirea este sfârșitul tuturor bunătăților (virtuților), ca cea care duce «la» și apropie «de» Dumnezeu, Cel mai înalt vârf al bunătăților și cauza a tot binele, pe cei ce umblă în ea, ca una ce este ea însăși credincioasă și nu cade și rămâne (I Corinteni 13, 8).”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-23
Apostolul Zilei: 2022-11-23
Dacă în Antichitate orezul negru era considerat un aliment al nobililor, astăzi el are o arie largă de consum şi este uşor de procurat. Se distinge prin culoarea specifică, aroma asemănătoare cu cea a nucilor, dar şi prin calităţile sale nutriţionale. Este bogat în antioxidanții numiți antocianine, care previn formarea radicalilor liberi ce încetinesc îmbătrânirea și previn bolile, dar şi în vitamine, minerale, proteine. Orezul negru este un antioxidant și un antiinflamator natural, iar consumul său regulat ajută la prevenirea multor afecţiuni cronice, cum ar fi cele de inimă, şi, totodată, la reducerea nivelului de lipide și trigliceride, a colesterolului, contribuie la întărirea sistemului osos și a celui muscular, la energizarea organismului, la îmbunătățirea memoriei și fluidizarea circulației sanguine. În comparație cu orezul alb, cel negru are mai puțini carbohidrați simpli, însă un aport mare de nutrienți. Poate fi introdus în alimentația bebelușilor după vârsta de 8 luni.
Citește în continuare ‘Preparate delicioase şi rapide cu orez negru’
Alimentele consumate asigură buna funcţionare a întregului organism, dau energia necesară mişcării, combat infecţiile, refac ţesuturile lezate şi încetinesc procesele de îmbătrânire. Pe cât posibil, alimentele trebuie să aibă la bază produse neprelucrate termic şi chimic.
Citește în continuare ‘Recomandări pentru o alimentaţie echilibrată’
Urcând treptele Templului din Ierusalim şi pusă de Sfinţii și Drepții ei Părinţi, Ioachim şi Ana, după făgăduinţa cea sfântă, în grija lui Dumnezeu, Preacurata Fecioară se arată înaintea tuturor ca Eva cea nouă, făgăduinţa de odinioară şi propovăduirea curată a izbăvirii noastre din robia păcatului şi a morţii: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fc. 3, 15).
Citește în continuare ‘Intrarea Maicii Domnului în Templu, bogăție de simboluri isihaste’
Lumina din tine
Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole și Capitole, Ed. Deisis (2001), p. 201
„Privegherea nu este negreșit numai a monahilor, ci și a oamenilor din popor ce se îndeletnicesc cu felurite munci, iar femeile care țes, topitorii și turnătorii de aur priveghează mai mult decât cei mai mulți monahi; de aceea spunem că nici una din toate aceste fapte virtuoase nu e lumină. Nici chiar adunate la un loc toate faptele și virtuțile nu sunt în chip neștirbit Lumina dumnezeiască, căci toate faptele oamenilor sunt departe de ea, iar faptele împlinite de noi față de cei ce viețuiesc în răutate se numesc lumină ca unele care-i călăuzesc pe aceia spre cele bune, și atunci ceea ce în mine e întuneric și mă face orb devine pentru aproapele meu lumină și-i luminează pe cei ce mă văd. Și ca să nu bănuiești că-ți spun paradoxuri, ascultă și-ți voi spune dezlegarea enigmei: postesc poate pentru tine, ca să mă arăt postind (Matei 6, 16), și acest lucru mi se face negreșit pentru ochii mei un ac împlântat ca o bârnă (Matei 7, 3) în mijlocul lor; tu însă te luminezi văzându-mă, dacă nu mă osândești, ci te ocărăști pe tine însuți ca unul stăpânit cu totul de lăcomia pântecului, fiindcă plecând de aici ești călăuzit spre înfrânarea pântecelui și înveți să nesocotești în chip vădit desfătarea. Sau, iarăși: mă îmbrac umil și zdrențăros și, plimbându-mă într-o singură haină, mă gândesc să vânez slavă și laudă de la cei ce mă văd și să mă arăt lor ca un alt nou apostol, și de aceea, acest lucru mi se face pricină de toată vătămarea, de întuneric și pâclă groasă în sufletul meu; însă pe oamenii care mă văd, acest lucru îi luminează și îi învață să disprețuiască găteala, să disprețuiască bogăția și să se țină de o haină umilă și aspră, care e cu adevărat veșmântul apostolilor. Așa și toate celelalte făptuiri ale virtuților sunt făptuiri fără lumină, fapte fără rază, căci atunci când toate faptele virtuoase sunt adunate împreună, precum spuneam mai înainte, și se fac una, ele se aseamănă unui sfeșnic lipsit de lumină.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-22
Apostolul Zilei: 2022-11-22
Părintele Constantin Galeriu (născut chiar în această zi, de 21 noiembrie), cel pe care îl invocăm adesea ca model de bune practici duhovnicești, recurgea la varii metode care mai de care mai inventive, mai neconvenționale pentru a face cateheză între oameni de toate categoriile sociale, generaționale, intelectuale. Dar și pentru a deschide orizontul cultural – prin conexiuni surprinzător de vii – al celor care îi căutau proximitatea harică.
Citește în continuare ‘Pentru o rânduială vizuală în biserici’
În cântările liturgice, Maica Domnului este adeseori numită „Biserică însufleţită a sfintei slave a lui Hristos Dumnezeul nostru”, „Pâine cuvântătoare şi Cămara Cuvântului lui Dumnezeu” sau „Biserică a înţelepciunii lui Dumnezeu”, fiindcă cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, propovăduirea Prorocilor, slava Apostolilor, lauda Mucenicilor şi înnoirea noastră, a tuturor pământenilor, l-a purtat în pântecele său pe Cel necuprins, devenind astfel Biserică mai înaltă decât cerurile. Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Intrarea în biserică (templu) a Maicii Domnului, o sărbătoare ce ne aminteşte, pe de o parte, de primirea Fecioarei Maria de către arhiereul Zaharia în Templul din Ierusalim şi intrarea ei în Sfânta Sfintelor la vârsta de trei ani, iar pe de altă parte, de pregătirea Fecioarei Maria timp de 12 ani în acest edificiu emblematic al iudeilor (Templul), a cărui reconstrucţie a fost iniţiată în anul 20 î.Hr. de către Irod cel Mare sau Idumeul (37-4 î.Hr.).
Citește în continuare ‘Maica Domnului, Chivotul însufleţit al sfintei slave a lui Hristos’
Dreptul Ioachim și preaînțeleapta Ana – așa-i numește acatistul pe părinții Fecioarei Maria – alcătuiau ceea ce pe drept s-ar putea considera paradigma definitorie a unei familii creștine avant la lettre, împodobită cu marile virtuți: o viață curată, credință nestrămutată și dragoste de oameni. Aflați la amurgul vieții, aveau un singur mare prilej de întristare: golul din casa lor, și mai ales din suflete, nu fusese umplut și luminat de zâmbetele și glasurile pruncilor. Dar viețuirea curată și credința nestrămutată în mila lui Dumnezeu i-au făcut să nu deznădăjduiască.
Citește în continuare ‘„Vino, fiică, spre Cel ce mi te-a dăruit”’
Pururea fecioria Maicii Domnului
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LVI-a, 3-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 236-237
„Nu pot spune că n-a fost pe drept învinuit (episcopul Bonosus – n.n.) în legătură cu fiii Mariei și că nu fără pricină a fost supărarea sfințiilor voastre, cum că din aceleași pântece de Fecioară din care S-a întrupat Hristos s-ar mai fi născut și alți copii. Căci Domnul Iisus n-ar fi ales să Se nască din Fecioară dacă ar fi judecat-o atât de nestăpânită, încât acel sălaș de naștere trupească a Domnului, acel palat al Împărăției veșnice să-l murdărească primind sămânță omenească. Cine afirmă aceasta nu afirmă altceva decât necredința iudeilor, care spun că Iisus nu S-a putut naște dintr-o fecioară. Iar dacă se răspândește această învățătură de la preoți, că Maria a născut mai mulți copii, se atacă și mai puternic adevărul credinței. Într-adevăr, așa cum este scris, zice Domnul către Mama Sa despre Ioan Evanghelistul: Femeie, iată fiul tău (Ioan 19, 26) și, de asemenea, către Ioan despre Maria: Iată mama ta (Ioan 19, 27). Dar ce vrea să însemne altceva decât că a vorbit și despre nevinovăția mamei Sale, atunci când Domnul, răstignit pe Cruce, ridica păcatul lumii? Sau ce altceva se spune decât ca necredința să-și închidă gura și să amuțească, să nu îndrăznească să aducă Maicii Domnului vreo ocară? Așadar, martor este același judecător fără părtinire, același doveditor al cinstei feciorelnice, că ea a fost logodită numai cu Iosif și că totuși nici cu acesta n-a fost împreună prin dreptul de căsătorie (Matei 1, 18). Căci n-ar fi voit s-o despartă de tovărășia cu Iosif, dacă ar fi urmat să aibă fii cu el. Dar, dacă este puțin acest lucru, evanghelistul adaugă o altă mărturie când zice: Ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 27). Dar de ce a făcut această despărțire? De ce a luat-o și a despărțit-o de bărbat? Cine citește această Evanghelie de ce se clatină, de ce-și pierde cumpătul ca un împotmolit? Așadar, fiindcă există această mărturie a Fiului despre desăvârșirea Mamei, aceasta este o vrednică moștenire a cinstei întregi a Mariei, acesta este felul oricărei desăvârșiri. Aceasta a zis El și Și-a dat duhul (Ioan 19, 30), închizând toată taina în hotarul adevăratei evlavii.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-21
Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA
Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-21
Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA
Ap. Evrei |
![]() |
Pentru lumea ortodoxă, Maica Domnului este pururea rugătoare şi cel mai mare sprijin pentru creştini în necazuri şi nevoi. De aceea, toate sărbătorile de peste an închinate cinstirii Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul Întrupat, sunt un bun prilej de a o ruga pentru izbăvirea noastră din suferinţele sufleteşti şi trupeşti prin care trecem. Facem acest lucru deoarece ştim că ea este grabnic ascultătoare şi pururea rugătoare pentru noi, cei care-L mărturisim pe Fiul ei, Iisus Hristos, ca Domn şi Dumnezeu.
Citește în continuare ‘Maica Domnului, ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor’
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu. Luca 12, 16-21 Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)
Citește în continuare ‘Comorile esențiale sunt întru Dumnezeu’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-20
Apostolul Zilei: 2022-11-20
Îmbogățirea în cele bune
Duminică vom auzi la Sfânta Liturghie lecturându-se Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21), cunoscută și ca Pilda bogatului neînțelept sau nebun. Nu este întâmplător că Sfântul Evanghelist Luca amintește de această pildă în mod special, pentru că dintre toți evangheliștii el se arată ca fiind cel mai aplecat spre dimensiunea socială a Evangheliei Domnului Hristos, acordând atenție categoriilor defavorizate sau marginalizate social din vremea Domnului, săraci, bolnavi, vameși, desfrânate etc.
Dacă o persoană nu simte nevoia să se căsătorească, dar nici nu crede că ar face față vieții monahale, e bine să aleagă viața de celibatar?
Citește în continuare ‘Cum să nu fii singur, chiar dacă ești celibatar’
Paradoxul convieţuirii
Sper să nu uitaţi acest interesant paradox al convieţuirii.
Ce reprezintă familia pentru noi ?
Este o temă care privește România, care privește întreaga lume, familia, și care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului.
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XI, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 540
„(…) Acestea două – harul lui Dumnezeu şi libertatea voinței noastre – par potrivnice între ele, dar şi una, şi cealaltă lucrează unite, şi noi înțelegem că şi pe una, şi pe cealaltă din datoria evlaviei trebuie să le socotim deopotrivă. Când Dumnezeu vede că ne îndreptăm spre bine, ne întâmpină, ne conduce şi ne întăreşte: «La vocea glasului tău, îndată ce te va auzi, îți va răspunde» şi: «Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi». Şi dimpotrivă, dacă ne vede că ne împotrivim, sau că suntem călduți, aduce în inimile noastre îndemnuri mântuitoare, prin care să reapară şi să se întărească în noi bunăvoința.”
Citește în continuare ‘Cât har și câtă libertate deține omul’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-19
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-19
SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni |
![]() |
Marţi a început Postul Naşterii Domnului, care ţine din data de 15 noiembrie până la 24 decembrie, inclusiv. Este o perioadă duhovnicească de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului. Acest post are o durată de 40 de zile şi aminteşte de postul drepţilor şi prorocilor din Vechiul Testament, care au vestit venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos.
De ce îl îngăduie Dumnezeu pe diavol
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 283
„Să nu dați niciodată vina pe diavol, ci pe voința noastră trândavă. Când spun lucrul acesta, nu vreau să scutesc de vină pe diavol – Doamne ferește! – că el vine răcnind ca un leu, căutând să răpească și să înghită pe cineva (I Petru 5, 8), ci vreau să vă întăresc, ca nu cumva să ne socotim fără de vină și așa să ne îndreptăm cu ușurință spre păcat și să grăim acele cuvinte deșarte: Pentru ce a lăsat Dumnezeu o ființă atâta de rea, ca să ne pună piedici și să ne doboare? Cuvinte ca acestea sunt semn de cea mai mare înțelepciune. Dimpotrivă, să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinși de frică, în așteptarea atacului dușmanului, să fim mereu cu multă luare aminte și cu mintea trează și pentru ca să ne ușurăm ostenelile pentru virtute cu nădejdea plății viitoare și cu răsplata bunătăților celor veșnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi. Însuși iadul pentru acesta l-a pregătit, ca frica de pedeapsă și grozăvia chinurilor să ne împingă spre împărăție. Ai văzut cât de iscusită e iubirea de oameni a Stăpânului? Face și iscodește totul, nu numai ca să mântuie pe cei creați de El, ci și ca să-i învrednicească de bunătățile cele nespuse. De asta ne-a dăruit și voință liberă, de asta a sădit în firea și în conștiința noastră cunoștința păcatului și virtuții, de asta a îngăduit să existe diavol și ne-a amenințat cu iadul, pentru ca să nu facem cunoștință cu iadul și să dobândim Împărăția. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu a izvodit în acest scop toate acestea și altele mii? Pentru noi și mântuirea noastră, Cel Ce este în sânul Tatălui a primit să ia chip de rob, să îndure toate celelalte suferințe trupești, să se nască din femeie, să se nască din Fecioară, să stea nouă luni în pântece, să fie înfășat, să fie socotit Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin, să se taie împrejur, să aducă jertfă, să flămânzească, să înseteze, să obosească și în sfârșit să sufere moartea, și nu o moarte oarecare, ci una socotită de ocară, adică moartea pe cruce; și pe toate acestea pentru noi și pentru mântuirea noastră le-a primit Creatorul universului.”
Citește în continuare ‘De ce îl îngăduie Dumnezeu pe diavol’
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-18
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-18
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni |
![]() |
Din toate faptele sufletului, cea mai puternică este rugăciunea care-l face pe om să împlinească lucruri mai presus de fire. Acest adevăr nu va fi înțeles de cei ce nu se roagă și mai ales care nu s-au rugat niciodată. Rugăciunea este o lucrare duhovnicească nevăzută. Nu totdeauna se pot explica faptele ce ajung pe tărâm duhovnicesc. În ce chip se întinde lucrarea rugăciunii din lumea pământească până la lumea nevăzută, a duhurilor? Cum poate rugăciunea unuia viu să facă a se naște în alt suflet simțământul dorit? Vedem în toate zilele dovezi despre acest adevăr: te rogi pentru o ființă ce-ți este scumpă, și cererea ta este ascultată, bolnavul se vindecă, primești vești de la cel plecat ș.a.
Citește în continuare ‘Rugăciunea îl face pe om să împlinească lucruri mai presus de fire’
Precum soldatul de gardă rabdă o noapte întreagă strâmtorarea în gheretă, și nu-și pune în mintea sa suferința, nădăjduind că a doua zi se va duce la cazarmă să se odihnească după cum voiește, așa și tu, rabdă ostenelile și strâmtorările acestei vieți, socotind scurtimea lor, că durează puțină vreme, și curând vei ajunge în Patria ta cerească. Numai aceasta te face să te bucuri, și întipărește-o în mintea ta, ca să o amintești totdeauna, adică, să te gândești la veșnicia vieții viitoare, că nu are sfârșit niciodată; căci de o vei asemăna cu aceasta vremelnică, vei afla, chiar de ai trăi și o mie de ani, că nu este nici un ceas, pe lângă cea veșnică și fără de sfârșit.
Citește în continuare ‘Suferința noastră este vremelnică, iar folosul veșnic’
Domnul a voit să fie atât de necăjită viața noastră, ca să o urâm și să o dorim pe cea fără de suferință și veșnică; că de ar fi fost aceasta fără osteneală și necazuri, atât ne-ar fi tras spre dragostea ei, încât am fi uitat desăvârșit viața cea adevărată pentru care suntem zidiți. Necazurile și nenorocirile pe care le pătimești, te povățuiesc să dorești viața cerească, cu totul veselitoare și nemărginită. Atât te necăjește și te rănește viața aceasta vremelnică, încât îți strigă și zice, să nu o dorești. (…)
Sfinții Părinți ai Bisericii au așezat în Canonul dinaintea săvârșirii Sfintei Liturghii sau al împărtășirii credincioșilor și slujitorilor douăsprezece rugăciuni care ne îndeamnă, în mod special, la recunoașterea stării noastre de îndepărtare de Dumnezeu, prin care mărturisim, în același timp, dorința revenirii la El, dorul nostru de întoarcere în Casa Tatălui.
Cum să ne rugăm
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 250
„Deci, așa vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri (Matei 6, 9). Vezi că îndată a deșteptat luarea aminte a ascultătorilor, amintind, chiar, prin cel dintâi cuvânt al rugăciunii, de toate binefacerile lui Dumnezeu. Cel care numește Tată pe Dumnezeu, prin această singură numire, a mărturisit: iertarea păcatelor, ridicarea pedepsei, dreptatea, sfințenia, răscumpărarea, înfierea, moștenirea, însușirea de frate cu Unul-Născut, dăruirea Duhului. Că nu-i cu putință să numești Tată pe Dumnezeu, dacă n-ai dobândit toate aceste bunătăți. Hristos, deci, deșteaptă luarea aminte a ascultătorilor Lui prin două lucruri: și prin vrednicia Celui pe Care Îl numesc Tată, și prin măreția bunătăților de care se bucură. Când spune: Care ești în ceruri, nu o spune ca să închidă pe Dumnezeu în cer, ci ca să îndepărteze de pământ pe cel ce se roagă și să-l ridice la locurile cele înalte și la lăcașurile cele de sus. Tot prin aceste cuvinte ne mai învață să facem rugăciune de obște pentru toți frații. Că n-a spus: Tatăl meu care ești în ceruri, ci: Tatăl nostru, poruncindu-ne să înălțăm rugăciuni pentru toți oamenii și să nu urmărim niciodată folosul nostru, ci totdeauna folosul aproapelui. Prin asta stârpește dușmănia, doboară mândria, alungă invidia, aduce dragostea, mama tuturor bunătăților, izgonește inegalitatea dintre oameni, arată că este de aceeași cinste și împăratul, și săracul, pentru că participăm cu toții, în comun, la cele mai mari și mai necesare bunuri. Ce pagubă avem de pe urma obârșiei noastre de jos, când, de pe urma obârșiei noastre de sus, toți suntem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decât altul, nici bogatul mai mult decât săracul, nici stăpânul mai mult decât sluga, nici domnul mai mult decât supusul, nici împăratul mai mult decât ostașul, nici filozoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul? Tuturor ni s-a dăruit aceeași noblețe, învrednicindu-ne pe toți la fel să-I zicem lui Dumnezeu: Tată.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-17
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-17
JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni |
![]() |
Nejudecarea
Cuvintele și faptele părinților deșertului rămân, cel mai adesea, de o stranietate extraordinară. Sunt din altă lume și faptul acesta este evident, cu toate că încercăm să le îmblânzim prin explicații. Există în viețile lor ceva excesiv, dar pentru ei salvator, întrucât este îndreptat către Dumnezeu.
A doua zi din Postul Naşterii Domnului este marcată de cinstirea în Biserica Ortodoxă a Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei. Troparul închinat serbării lui ne învaţă cum să-l chemăm în ajutor pentru a mijloci pentru noi pe lângă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Apostole Sfinte şi Evangheliste Matei, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre”.
Citește în continuare ‘Apostolul Matei a luminat popoarele cu strălucirea Evangheliei’
Numele diavolului
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 172-174
„Se numește Satan pentru că se împotrivește binelui. Acest sens îl are în limba ebraică, după cum cunoaștem din Cărțile Regilor: Și a ridicat Domnul satan (potrivnic) lui Solomon pe Hadad, regele sirienilor (III Regi, 11, 14). Se numește diavol pentru că este în același timp și colaborator al păcatului nostru, și acuzator; se bucură de pierderea noastră, dar și denunță faptele noastre. Firea lui este necorporală, potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră nu este împotriva sângelui și trupului, ci împotriva (…) duhurilor răutății (Efeseni 6, 12). Dregătoria lui este de conducător, tot potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră este împotriva începătoriilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia (Efeseni 6, 12). Locul în care-și are sediul conducerea lui este văzduhul, după cum spune același apostol: Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2, 2). De aceea se numește și conducător al lumii, deoarece conducerea lui se exercită în jurul pământului. Așa spune Domnul: Acum este judecata lumii acesteia; acum conducătorul lumii acesteia se va izgoni afară (Ioan 12, 31); și iarăși: Vine conducătorul lumii acesteia, și în Mine nu va găsi nimic (Ioan 14, 30). Dar pentru că s-a spus despre oastea diavolului că sunt duhuri ale răutății întru cele cerești (Efeseni 6, 12), trebuie să se știe că Scriptura numește de obicei văzduhul cer, ca în următoarele texte: Păsările cerului (Matei 6, 26) și: Se suie până la ceruri (Psalmi 106, 26), adică se suie până în ținuturile cele mai înalte ale văzduhului. Pentru aceea și Domnul a văzut pe Satan ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18), adică a căzut din propria sa conducere și a ajuns jos, ca să fie călcat în picioare de cei care nădăjduiesc în Hristos.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-16
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-16
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni |
![]() |
Fiindcă a ajuns la auzul meu, care sunt cel mai de pe urmă, precum că unii din cinul monahal îndrăznesc să hulească dumnezeiasca, pururea pomenita și de Dumnezeu lucrătoarea Rugăciune a lui Iisus, care se săvârșește sfințit cu mintea în inimă, întemeiați fiind pe nisipul părerilor de sine, fară nicio mărturie, într-o asemenea boală de limbă a lor, la care, mă încumet a zice, vrăjmașul îi înarmează, de parcă cu unealta sa – limbile lor – ar putea prihăni această prea neprihănită și dumnezeiască lucrare, și, prin orbirea minții lor, ar putea întuneca acest soare al minții.
Citește în continuare ‘Alcătuire a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț despre rugăciunea minții’
În cei mai bine de 200 de ani care s-au scurs de la trecerea în lumina Împărăției cerurilor a Cuviosului Paisie de la Neamț, aproape că nu a fost cercetător, monah sau ierarh legat sufletește de Moldova și de vestita lavră nemțeană care să nu-i dedice măcar câteva pagini cunoscutului îndrumător de obști și trăitor în duhul isihast.
Citește în continuare ‘Sfântul Paisie, marele stareț al Lavrei Neamțului’
Rugăciunea rostită de Iisus
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 465
„Este plăcut și intim pentru Dumnezeu să fie rugat prin cuvintele Fiului Său, să ajungă la urechile Lui rugăciunea alcătuită de Hristos, să recunoască Tatăl cuvintele Fiului Său când noi ne rugăm. Cel ce locuiește în inima noastră să fie și în vocea noastră și, fiindcă-L avem pe El ca mijlocitor către Tatăl pentru păcatele noastre (I Ioan 2, 1), când ne rugăm să ne fie iertate greșelile, să ne exprimăm cu cuvintele mijlocitorului nostru. Căci când va zice: Orice vom cere de la Tatăl în numele Lui ne va da (Ioan 16, 23) cu atât mai ușor dobândim ceea ce cerem în numele lui Hristos, dacă cerem prin rugăciunea formulată de El.”
Comentarii recente