Cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea firii create la Sfântul Grigorie Palama

Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne descoperă un fapt cutremurător, anume că istoria omenirii s-a schimbat radical în punctul în care Adam a gustat din rodul „lemnului cu­noștinței binelui și răului” (cf. Facerea 3, 6-7), indiferent cum înțe­legem sau interpretăm acest rod (ale cărui semnificații le vom analiza negreșit cu o altă ocazie). Remarcăm, încă din acest moment de răscruce, faptul că Dumnezeu Se revelează protopărinților nu ca un cenzor, ci ca un călăuzitor al dorinței de cunoaștere, pe care tot El, în calitate de Ziditor, a sădit-o în om. Iar istoria lumii confirmă din plin această calitate înnăscută a omului de a căuta, de a cunoaște lumea din jurul său, care și astăzi este la mare preț. Cu toate acestea, potrivit Revelației, cunoașterea lipsită de ascultarea față de Dumnezeu sfârșește absolut tragic în lipsă de sens și chiar în manifestări deviante, întrucât cunoașterea nu-și mai respectă propria rațiune de a fi, care este mântuirea omului în veșnicie. De aceea, în cotidianul nostru, fie că este vorba despre elevata cunoaștere filosofică sau științifică, fie despre acumularea de informații sau de știrile urmărite obsesiv, întâlnim peste tot aceeași neputință de a surprinde Adevărul. Iar aceasta se vede în faptul că atât filosofia, cât și epistemologia științifică nu pot depăși cadrul strâmt al întrebării: „Ce este adevărul?”, specific omenirii de dinainte de Hristos. Și, ca oricare alt lucru rupt de relația firească cu Dumnezeu, la fel și cunoașterea luată în sine a devenit o reală ispită, de ten­tațiile căreia puțini pot afirma că au scăpat, pentru că formele sub care se manifestă sunt felurite și, adesea, insesizabile.

Biserica și statul

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 94 (Către Ilie, guvernatorul provinciei Capadocia), în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 177-178

„Ultima dată când Te-am întâlnit, Preaminunatule, primul meu gând a fost să stau de vorbă cu Luminăția Ta despre toate afacerile curente, iar la urmă să discutăm și despre situația Bisericilor, pentru a nu da prilej la acuze nedrepte. Dar am renunțat atunci, crezând că aș fi părut indiscret dacă am arătat un zel atât de exagerat și oarecum egoist, provocând griji inutile unui om care și așa e peste măsură de copleșit cu o mulțime de treburi.

3 noiembrie – Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 7-11)

n vremea aceea, când de toate cele petrecute despre Iisus a auzit Irod tetrarhul, era în nedumerire; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi; iar de către alţii, că Ilie s’a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă. Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S’a dus într’un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. Dar când au aflat mulţimile, s’au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca.

Apostolul Zilei: 2022-11-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 24-29; II, 1)

raților, acum mă bucur de suferințele mele pentru voi și împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinților Săi, cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om și învățând pe orice om, întru toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe tot omul, desăvârșit în Hristos Iisus. Spre aceasta mă și ostenesc și mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârșește în mine cu putere, fiindcă vreau ca voi să știți cât de mare luptă am pentru voi.