Dacă apare dorul nebun de Dumnezeu atunci când eşti legat prin Taina Cununiei şi ai copii, ce este bine să faci, cum poţi să-ţi astâmperi dorul nebun şi să-ţi faci totuşi datoria de mamă şi de soţie?
Să-ţi spui că dacă acest dor ar fi fost cu adevărat după Dumnezeu, el ţi-ar fi venit înainte de căsătorie. Că Dumnezeu ştie toate. Nu era Dumnezeu să te lase mai întâi să te căsătoreşti şi-apoi să-ţi aprindă dorul. Apostolul Pavel spune: Cel ce s-a legat cu femeie să nu caute dezlegare de femeie şi cel ce s-a dezlegat de femeie să nu caute legare cu ea. Adică, te-ai legat pentru viaţă de căsătorie, ia şi-o du liniştită mai departe.
Am zis că esenţa monahismului este dorul dumnezeiesc. Pe acesta îl poţi avea şi acasă. Şi îl vei avea mai bine decât îţi închipui că îl vei trăi într-o mănăstire, aşa cum ţi-o închipui tu. Pentru că, să ştiţi, o astfel de mănăstire cum ne-o închipuim noi nu există. Oricum ne-am închipui-o şi oricine şi-ar închipui-o, nu există. De ce nu există? Pentru că în ea nu ne-am putea mântui. Dumnezeu ne scoate în faţă oameni, realităţi, împrejurări prin care să ne curăţim, să ne desăvârşim, să ne distrugem eul nostru bolnav şi plin de slavă deşartă, pentru a putea urma drumul Crucii, drumul Mântuitorului. Acest drum îl au şi călugării, şi cei căsătoriţi.
Ieromonah Savatie Baștovoi,
Singuri în fața libertății,
Editura Cathisma, București, 2009, pag. 83-84
Doxologia
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
0 Răspunsuri to “Am soț și copii, dar tânjesc după viața de mănăstire. Ce să fac?”