În logica omenească a lumii căzute, puterea este sinonimă cu subjugarea și cu dominația asupra celorlalți. Lupta pentru putere este o frământare continuă pentru extinderea influenței și a teritoriului, fie că vorbim despre indivizi sau despre state. Adesea, această luptă presupune folosirea unor mijloace machiavelice – mijloace inteligente, însă bazate pe necinste, înșelătorie și trădare. La nivel statal, scopul luptei pentru putere îl constituie extinderea influenței și construirea imperiului. Istoria este plină de exemple de imperii regionale care se luptă pentru putere, își ating apogeul și decad. După unii analiști, liberalismul și neoliberalismul din acești ani reprezintă, la rândul lor, tot forme imperiale sau hegemonice.
Arhivă pentru 11 noiembrie 2022
Război și dominație
Să nu stăm la umbra nemulțumirii
Pe drumul căutării identității, te lovești de diferite provocări, iar una dintre ele este nemulțumirea constantă în raport cu diverse circumstanțe din viață. Nemulțumirea este picătura amară dintr-o limonadă gustoasă, este sentimentul care nu te lasă să te bucuri deplin de o realizare, fiind cu gândul la următorul obiectiv sau la un eșec din trecut. Nemulțumirea este bucuria zăpezii anulată de frig, este bucuria valurilor mării diminuată de căldură.
Sfântul Mina, mare făcător de minuni
În Biserică sunt diferite categorii de sfinți. Toţi, însă, sunt cinstiţi de către creştinii care le cer ajutorul în tot timpul şi locul, primind de la ei daruri de vindecări, alinare în suferinţă şi ajutor în necazuri. Între cei mai cunoscuți sfinți de către poporul dreptcredincios este Sfântul Mare Mucenic Mina, pe care-l sărbătorim astăzi. El este considerat de evlavia populară mare făcător de minuni și grabnic ajutător mai ales pentru cei păgubiți.
Citește în continuare ‘Sfântul Mina, mare făcător de minuni’
Păstorul duhovnicesc
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146
„(…) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din Egipt și Tebaida – n.n.) să nu ascundă, dintr-o rușine primejdioasă, absolut nici un gând care le frământă inimile, ci de îndată ce s-au ivit să le descopere bătrânului. În judecarea acestora să nu se bizuie niciodată pe propria lor socotință, ei să fie convinși că este bun sau rău tot ceea ce a decis analiza bătrânului după o lungă chibzuință. Așa se face că iscusitul vrăjmaș în nici o privință nu-l poate împresura pe tânăr, ca pe unul fără experiență și neștiutor, și nici să-l prindă cu vreun vicleșug pe cel pe care-l vede sprijinindu-se, nu pe judecata lui, ci pe cea a bătrânului. El nu-l poate convinge să ascundă bătrânului îndemnurile de orice fel pe care i le-a aruncat în inimă ca pe niște săgeți de foc. Diavolul atât de dibaci în nici un alt chip nu l-ar putea înșela și aduce la poticnire pe tânăr decât dacă l-ar momi prin îngâmfare sau pofta de mărire să-și ascundă gândurile. De altfel, bătrânii declară că îndeobște semnul știut și vădit al gândurilor diavolești este rușinea de a le mărturisi bătrânului.”
EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-11
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca |
![]() |
Apostolul Zilei: 2022-11-11
VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni |
![]() |
Comentarii recente