Reţete simple cu calamar

Calamarul face parte din categoria fructelor de mare. Este o crustacee folosită la gătit, iar datorită conținutului său scăzut de calorii și a proprietăților benefice organismului uman, este popular în nutriția dietetică şi nu numai.

Şase alimente naturale pe care să le consumi săptămâna aceasta

Varietatea este una dintre trăsăturile principale ale unei alimen­tații sănătoase. Avem la dispoziție o multitudine de alimente naturale din care să alegem, ceea ce face ușor de atins acest deziderat. Mâncând cel puțin o legumă nouă în fiecare săptămână sau înlocuind un aliment cu altul, deja am făcut un pas important.

A pune zăvor tendințelor distructive ale egoismului – aceasta este înfrânarea

Pentru a o spune dinainte, postitul nu este nici o formă subtilă de sinucidere lentă, adică o autotorturare ma­sochistă, dar nici o măsură cosmetică sau dietetică de îngrijire a corpului, chiar dacă nu poate fi negat faptul că postitul are consecințe pozitive și în această ultimă privință. Câteva texte ne vor pune numaidecât în direcția corectă: „Folosește-te de toate cele trebuincioase trupului cum se cuvine, împotrivindu-i-te [trupului] în toate”.

Diavolul stă și el la ușă, întocmai ca Domnul

Aflați, domnilor, că dracul stă și el la ușă, întocmai ca Domnul. Numai că în loc să i se aplice Apocalipsa 3, 20 adică discretul și nobilul „iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva și va deschide…”, i se aplică Facerea 4, 7 adică grosolanul: stă la pândă la ușa ta. Iar nebunia – care e plecarea Duhului, a suflării divine –, fiică dreapta a diavolului, stă și ea cu geamantanul făcut ori, după caz, cu traista-n băț, gata oricând să intre – posomorâtă ori deșănțată, erinye ori paparudă – în casă, în minte, în membre. Hap țup. Pape Satan, pape Satan aleppe.

A ști să ierți, a ști să dăruiești, a ști să uiți

La diavolul-contabil nu încape nici ștersătura cea mai mică. Hristos, dintr-odată, șterge un întreg registru de păcate.

Mai degrabă anticreștini decât atei

Nu avem ce face: trebuie să ne păstrăm condiția de martori ai lui Iisus Cel Înviat, printre morții și muribunzii care ne înconjoară pretutindeni. Morți sufletește, țin să precizez, pentru a nu lăsa loc de ambiguități. Dar de ce e creștinul viu? Deoarece știe că e nemuritor, dar nu rece – vorba poetului. Și mai știe că aparține unei comuni­tăți, unei cete extinse, care are aceeași țintă: viața veșnică. Însă destinația propusă cu ardoare nu poate fi atinsă, pe cale directă și garantată ca traseu, decât în Biserica creștină. Și aici apar problemele pentru unii…

Cuviosul Sava, stâlp al monahismului ierusalimitean

Avem datoria de a pomeni și de a scrie, după priceperea fiecăruia, despre oamenii minunați, dar și despre cei obișnuiți, pe care-i întâlnim în viața noastră. Departe de a fi un moft sau o îndeletnicire singulară, acest demers reprezintă împlinirea cuvintelor scripturistice și a unei îndelungate tradiții, după cum ne arată și unul dintre prietenii lui Iov, Bildad din Șuah: „Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi” (Iov 8, 8).

Milostenia îndreaptă

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia V, în Părinți și Scrii­­tori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 73-74

„Când Domnul a spus: Faceți-vă prieteni, nu s-a oprit numai la aceste cuvinte, ci a adăugat: din mamona al nedreptății (Luca 16, 9), ca să ajungă iarăși faptă bună a voastră. Că la nimic altceva n-a făcut aici aluzie Hristos decât la milostenie. Și minunat lucru este că Dumnezeu nu ne mai ia la bani mărunți, dacă ne despărțim de bogăția strânsă pe nedrept. Ți-ai strâns bogăția în chip rău? Cheltuiește-o bine! Ai adunat averi în chip nedrept? Împrăștii-le drept!
– Dar ce virtute mai este aceea de a face milostenie din niște bogății ca acestea?
Totuși Dumnezeu, fiind iubitor de oameni, Se pogoară până la a socoti virtute o astfel de milostenie. De facem așa, ne făgăduiește multe bunătăți. Noi, însă, am ajuns la atâta nesimțire că nu dăm nici din averile strânse pe nedrept, ci răpim și furăm cu nemiluita; iar dacă dăm câțiva bănuți, socotim că am făcut totul. N-ai auzit pe Pavel spunând că cel care seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera (II Corinteni 9, 6)? Pentru ce te zgârcești? Nu cumva milostenia-i risipă? Nu cumva e cheltuială? Nu, ci câștig, afacere bună! Iar unde-i afacere bună acolo-i și câștig; unde-i sămânță, acolo-i și seceriș. De-ai avea de lucrat o țarină cu pământ bun și gras, pe care trebuie să arunci multă sămânță, și n-ai mai avea sămânță, ai mai și împrumuta de la alții; ei bine, zgârcenia într-o treabă ca aceasta ai socoti-o pagubă; dar, când e vorba să semeni în cer, unde nu te poți aștepta la timpuri neprielnice, ci culegi rod îmbelșugat de pe urma semințelor aruncate, șovăi, pregeți și nu te gândești că pierzi de te zgârcești și câștigi de nu te zgârcești. Împrăș­tie-ți, dar, bogăția, ca să n-o pierzi! N-o ține la tine, ca s-o ai! Arunc-o, ca s-o păstrezi! Cheltuiește-o, ca s-o câștigi!”

5 decembrie – Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-12-05

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Evanghelia de la Luca (XIV, 1; 12-15)

n vremea aceea, într’o sâmbătă, a intrat Iisus să mănânce în casa unuia din capii fariseilor. Zisu-i-a celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu!“

Apostolul Zilei: 2022-12-05

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Ap. I Timotei (I, 1-7)

avel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră, lui Timotei, adevărat fiu în credință: Har, milă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru. Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe o altă învățătură, nici să ia aminte la basme și la nesfârșite înșirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credință; iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică, de la care unii, rătăcind, s-au întors spre deșartă vorbire, voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pe care le susțin cu atâta tărie.