Postim ca să ne amintim de Cerul pe care îl purtăm în noi

De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârșia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al Cerurilor – mai întâi de toate al Cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales și că Tatăl nostru e Însuși Împăratul cerurilor și pământului.

„Postind trupește, fraților, să postim și duhovnicește !”

„Postind trupește, fraților, să postim și duhovnicește!” Să pătrundem în tâlcul acestor cuvinte, fiindcă ele lămuresc scopul și însemnătatea postului. De ce au fost rânduite posturile? Ca să ne învețe înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncarea sățioasă și gustoasă.

Fără regrete

„Nu am nici un regret”. Mă aflu în fața unui om pașnic, liniștit sau în fața unui mare nepăsător? Pentru că până și cei mai mari sfinți au avut regrete, au cerut iertare pentru păcate, au trăit pentru a-și răscumpăra cumva greșelile. În fața acestei atitudini, preotul se găsește într-o stare dezolantă, deoarece trebuie să trezească la viață ceea ce pare să fi adormit de mult timp: conștiin­ța omenească, glasul care spune fără încetare când și unde am greșit, ce și cum trebuie să împlinim pentru a rezolva problemele create.

Exemplul pruncilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 722-723

„Hristos, ca să-i învețe pe ucenici să fie smeriți și să calce în picioare mândria lumească, îi ia în brațe pe copii, îi îmbrățișează și făgă­duiește unora ca aceștia Împărăția cerurilor. Făgă­duin­ța aceasta o făcuse și mai înainte. Și noi, dar, dacă voim să moște­nim Împărăția cerurilor, să căutăm cu toată râvna a dobândi aceas­tă virtute. Că aceasta este definiția filozofiei: să fii cu pricepere curat la suflet. Aceasta este viața îngerească. Da, sufletul copilului este lipsit de orice patimă. Nu se răzbună pe cei care l-au supărat, ci se duce ca la niște prieteni, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricât l-ar bate maică-sa, pe ea o caută, pe ea o preferă tuturora. De i-ai arăta o împărăteasă cu coroană pe cap, nu o va prefera mamei sale îmbrăcate în zdrențe. (…) Copilul nu judecă ce-i al său și ce-i străin pe temeiul sărăciei și bogăției, ci pe temeiul prieteniei. Nu caută mai mult decât îi este de neapărată trebuință; când s-a săturat de supt, lasă la o parte sânul mamei. Copilul nu se întristează de cele ce ne întristăm noi, de pildă, de paguba de bani și de altele ca acestea; și iarăși, nu se bucură de cele ce ne bucurăm noi, de aceste lucruri pieritoare, nici nu-l uimește frumusețea trupurilor. De aceea, spunea Hristos: Că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor, ca să săvârșim cu voința acelea pe care copiii le fac prin fire. Pentru că fariseii din nici o altă pricină nu făceau ceea ce făceau decât numai din răutate și mândrie, de aceea Hristos porun­cește necontenit ucenicilor să fie cu inima curată; face aluzie la farisei, dar îi învață pe ucenici. Pentru că nimic nu îngâmfă pe om atât de mult ca slujbele înalte și ca scaunele cele de frunte și pentru că apostolii aveau să se bucure de multă cinste în toată lumea, de aceea Hristos le pregătește mai dinainte sufletul; nu-i lasă să fie stăpâniți de josnice simțăminte omenești, nu le îngăduie să ceară onoruri de la oameni, nici să facă pe grozavii în fața lor. (…) Să fim și noi cum sunt copiii; să fim prunci față de păcat. Altfel nu este cu putință, nu este cu putință să vedem cerul.”

14 decembrie – Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-12-14

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Evanghelia de la Luca (XVIII, 15-17; 26-30)

n vremea aceea aduceau la Iisus şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“ Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“. Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie“. Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu, care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică“.

Apostolul Zilei: 2022-12-14

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Ap. I Timotei (V, 22-25; 6, 1-11)

iule Timotei, nu-ți pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaș la păcatele altora. Păstrează-te curat. De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor. Tot așa și faptele cele bune sunt vădite, și cele ce sunt altfel nu se pot ascunde. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele și învățătura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stăpâni credincioși să nu-i disprețuiască, sub cuvânt că sunt frați; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioși și iubiți. Acestea învață-i și poruncește-le. Iar de învață cineva altă învățătură și nu se ține de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învățătura cea după dreapta credință, acela e un îngâmfat, care nu știe nimic, suferind de boala împotrivirilor și a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, invidie, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevile necurmate ale oamenilor stricați la minte și lipsiți de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câștig. Depărtează-te de unii ca aceștia. Și, în adevăr, evlavia este mare câștig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are, pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot așa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; ci, având hrană și îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulați. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină și în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință, și s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.