Să miluim și pe oamenii răi și leneși ?

Dacă celălalt este escroc, om rău și leneș, trebuie să îi dau milostenie?

Puneți mâna și munciți! Împărăția Cerurilor se ia cu asalt

Spuneți-mi, vă rog, ceva despre răbdare și înțelegere. Eu nu am nici una, nici alta, și-mi dau seama că pierd atâtea din această cauză.

„Singură smerenia”

Unii Sfinți Părinți consideră că smerenia e cea mai mare virtute. Ați putea să ne spuneți care sunt criteriile de apreciere?

Casa pâinii și locul de unde a răsărit mântuirea lumii

Betleemul se află nu prea departe de Ierusalim, însemnând în evreiește casa pâinii, iar în arabă casa cărnii. Interpretând etimologia prin prisma evenimentului Întrupării, putem spune că Mântuitorul ne-a oferit posibilitatea să primim spre hrană Trupul și Sângele Lui sub chipul pâinii și al vinului, prin instituirea Sfintei Euharistii.

De ce S-a făcut Dumnezeu Om (scurtă glosă la un gând augustinian)

Fericitul Augustin, într-una dintre înălțătoarele sale omilii rostite la ziua Naș­terii Domnului, îşi întreba ascultătorii: „Spre binele cui a venit această atât de mare măreție într-o atât de mare smerenie?” (Predica 185 A, în vol. Aurelius Augustin, Predici către popor la Ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din limba latină, notă asupra ediției, cuvânt-înainte, note și bibliografie Aurel Lupu, București, Ed. Nemira, 2010, p. 47). În interogația retorică a marelui învățător de credință, smerenia (humilitas) își poate găsi un dublu sens, deopotrivă divin și uman, câtă vreme măreția (sublimitas) este doar dumnezeiască. Dum­nezeirea îmbracă veșmântul smerit al robului, gest de incomparabilă splendoare. În ceea ce-l pri­vește pe om, umilitatea îi traduce, de fapt, înclinația spre cele ale pământului (humus) lipsit de duh, păcătoșenia. Tocmai această nevolnicie a ființei și-o deplânge psalmistul când Îi mărturisește Domnului: „Lipitu-s-a de pământ sufletul meu” (Psalmul 118, 25). Chiar și așa, pământul are potențialitatea rodirii, după cum ne-o dovedește neuitata parabolă a seminței/semănătorului (Matei 13, 23).

Fericit este bărbatul care se teme de Domnul !

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 214-215

„Căci noi ne abatem de la rău, fie că ne înfricoșăm de pedepse, și (atunci) suntem în situația sclaviei, fie că împlinim poruncile, urmărind câștigurile din leafă pentru folosul nostru propriu și prin aceasta suntem la fel cu lefegiii, fie (că împlinim poruncile) pentru binele ca atare din dragostea față de Cel care ne-a dat legea, bucurându-ne că ne-am învrednicit să slujim lui Dumnezeu, Cel atât de glorios și bun, și astfel suntem în situația de fii. Și, fără îndoială, cel care împlinește poruncile lui Dumnezeu din teamă și gândește neîncetat la pedeapsa pentru neglijență nu va observa numai câteva din aceste (porunci), iar pe altele le va neglija, ci va socoti pedeapsa pentru fiecare greșeală la fel de îngrozitoare pentru el. De aceea se fericește cel care din evlavie se îngrozește, dar rămâne tare în adevăr, putând să spună: Pururea văd pe Domnul îna­intea mea, fiindcă Se găsește de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin (Psalmi 15, 8), pentru că nu vrea să se neglijeze ceva din cele ce se datorează. Și fericit este bărbatul care se teme de Domnul. Pentru ce? Fiindcă în poruncile Lui se va bucura mult (Psalmi 111, 1). Deci, nu este propriu celor care se tem să disprețuiască vreo poruncă pe care au primit-o sau s-o împlinească cu neglijență; însă nici lefegiul nu va voi să calce vreo poruncă. Căci cum își va lua plata muncii lui în vie fără să fi împlinit cele convenite? Căci chiar numai un singur lucru de ar lipsi din cele necesare, acesta face fără folos pentru stăpânul viei tot ce s-a lucrat. Căci cine va plăti salariu pentru pagubă celui care a pricinuit-o? Al treilea fel de serviciu este cel făcut din dragoste. Așadar, care fiu, dorind să placă tatălui său, după ce l-a bucurat cu lucruri mai importante, ar vrea să-l mâhnească din cauza unor lucruri de mai puțină însemnătate?”

22 decembrie – Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-12-22

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XX, 9-18)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina. Dar lucrătorii, văzându-l, s’au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea? Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?: Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-fereşte!“ El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar, ce’nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Apostolul Zilei: 2022-12-22

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Tit  (I, 5-14)

iule Tit, pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc și să așezi preoți prin cetăți, precum ți-am rânduit: de este cineva fără de prihană, bărbat al unei singure femei, având fii credincioși, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, pașnic, nepoftitor de câștig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înțelept, drept, cuvios, cumpătat, ținându-se de cuvântul cel credincios al învățăturii, ca să fie destoinic și să îndemne la învățătura cea sănătoasă și să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulți sunt răzvrătiți, grăitori în deșert și înșelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învățând, pentru câștig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un proroc al lor, a rostit: «Cretanii sunt pururea mincinoși, fiare rele, pântece leneșe». Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință, și să nu dea ascultare basmelor iudaice și poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.