Soborul Maicii Domnului – Părintele Calistrat 26.12.2022

De ce S-a făcut Dumnezeu Om (scurtă glosă la un gând augustinian)

Fericitul Augustin, într-una dintre înălțătoarele sale omilii rostite la ziua Naș­terii Domnului, îşi întreba ascultătorii: „Spre binele cui a venit această atât de mare măreție într-o atât de mare smerenie?” (Predica 185 A, în vol. Aurelius Augustin, Predici către popor la Ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din limba latină, notă asupra ediției, cuvânt-înainte, note și bibliografie Aurel Lupu, București, Ed. Nemira, 2010, p. 47). În interogația retorică a marelui învățător de credință, smerenia (humilitas) își poate găsi un dublu sens, deopotrivă divin și uman, câtă vreme măreția (sublimitas) este doar dumnezeiască. Dum­nezeirea îmbracă veșmântul smerit al robului, gest de incomparabilă splendoare. În ceea ce-l pri­vește pe om, umilitatea îi traduce, de fapt, înclinația spre cele ale pământului (humus) lipsit de duh, păcătoșenia. Tocmai această nevolnicie a ființei și-o deplânge psalmistul când Îi mărturisește Domnului: „Lipitu-s-a de pământ sufletul meu” (Psalmul 118, 25). Chiar și așa, pământul are potențialitatea rodirii, după cum ne-o dovedește neuitata parabolă a seminței/semănătorului (Matei 13, 23).

„Să căutăm deci să fim şi noi ca magii !”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994

„Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu L-ar fi văzut dacă nu s-ar fi depărtat de ţara lor. Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii; dar mai bine spus, nici steaua nu ar fi văzut-o dacă nu s-ar fi ridicat de acolo cu râvnă. Să ne ridicăm şi noi! Lasă-i pe toţi ceilalţi să se tulbure! Noi să alergăm la casa Pruncului! Să nu ni se potolească dorul chiar dacă împăraţi, popoare şi tirani ne-ar tăia drumul. Aşa, vom depărta din calea noastră toate greutăţile. Că şi magii n-ar fi scăpat de primejdia care venea din partea împăratului, dacă n-ar fi văzut Pruncul. Înainte de a-L vedea, erau înconjuraţi din toate părţile de frică, de primejdii, de tulburări; după ce I s-au închinat, linişte şi siguranţă! Acum, nu-i mai primeşte steaua, ci îngerul, că prin închinare ajungând preoţi, I-au adus şi daruri.”

26 decembrie – Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-12-26

Soborul Preasfintei, Stăpânei, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Matei (II, 13-23)

ar după ce au plecat magii, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului“. Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s’a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema.

Apostolul Zilei: 2022-12-26

Soborul Preasfintei, Stăpânei, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Evrei (III, 5-11; 17-19)

raților, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Și casa Lui suntem noi, numai dacă ținem până la sfârșit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii și lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoșați inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinții voștri; M-au încercat, și au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta și am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, și căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!». Și împotriva cui a ținut mânie timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Și cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem, dar, că n-au putut să intre, din pricina necredinței lor.