Sufletul care nu s-a izbăvit de grijile cele mirenești, nici pe Dumnezeu nu va iubi curat, nici de diavolul nu se va îngrețoșa precum se cuvine; căci are grija vieții drept acoperământ împovărător. Drept aceea, mintea nu poate cunoaște într-unele ca acestea județul ei (lit. curtea judecătorească; fig. judecata sau puterea ei de judecată. În Filocalie, Vol. 1, Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, 18, avem redat mai liber: „Mintea nu-și poate cunoaște dreptul de judecată asupra acestor fel de lucruri”. Frumoasă și plină de adevăr metaforă pentru minte, privită, cum am mai zis, de Părinți ca parte socotitoare sau hotărâtoare a sufletului), ca astfel de la sineși să cerce hotărârile judecății; deci, prin toate e bună depărtarea de lume.
Citește în continuare ‘Foarte puțini pot cunoaște cu de-amănuntul greșelile lor’
Comentarii recente