Un proces care începe prin Botez

Creștinismul este religia mântuirii, nu o religie între celelalte. Mântuirea este actul prin care Dumnezu a restabilit starea de comuniune personală cu El a firii umane căzute în păcat și înstrăinate de El. Dumnezeu, prin Hristos, a readus la normalitate firea umană afectată de consecințele căderii în păcat. Participarea fiecărui om în parte la ceea ce Hristos a realizat în firea sa umană este un proces care începe prin botez – poarta intrării în Biserică – și se împlinește în Biserică.

Orice întristare, pentru orice motiv, este un „laborator” al morții

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul ‒ Bucuria, nimicirea întristării

Precum este o ierarhie a valorilor, tot așa este un Ierarh al lor

Toate valorile, talentele, ar trebui să se negustorească între oameni, în favoarea lui Dumnezeu, căci precum este o ierarhie a valorilor, tot așa este un Ierarh al lor.

Urmările teologice ale tăgăduirii distincției între ființă și energii

Una dintre marile teze teologice consacrate prin scrierile Sfântului Grigorie Palama este și distincția pe care acesta o promovează, în cadrul celebrelor dispute isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, anume că în Dumnezeu există și de aceea se cuvine să facem și noi o necesară deosebire între persoane, ființă și energii/lucrări; toate acestea înțelese ca realități necreate, inclusiv energiile/lucrările. Uriașa importanță a acestei distincții nu poate fi pe deplin înțeleasă decât dacă sunt analizate cu atenție implicațiile tăgăduirii ei, care nu sunt deloc simple și de neglijat.

Râul Iordan – martor al istoriei mântuirii neamului omenesc

Dacă cineva ar ajunge într-o zi de primăvară, după topirea zăpezilor, la poalele muntelui Hermon, ar observa cu uimire bogăția de apă a râului Iordan chiar de la izvoarele lui. Rareori se întâlnește o asemenea cantitate de apă care impresionează când iese de sub munte, într-un loc plin de frumusețe, străbătând în drumul său diferite locuri: împrejurimile muntelui Hermon, câmpia Esdrelonului, până la Marea Tiberiadei (Lacul Ghenizaret), continuându-și apoi drumul spre Marea Moartă.

Conștiința curată

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XIV, 113.2-113.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 448

„Conștiința curată te face să fii cuvios față de Dumnezeu și drept față de oameni; păstrează curat sufletul și are gânduri sfinte, cuvinte curate și fapte drepte. În acest chip, sufletul, primind putere de la Domnul, se străduiește să fie cu Dumnezeu; socotește că nu este alt rău decât ignoranța și faptele săvârșite împotriva dreptei ra­țiuni; mulțumește totdeauna lui Dumnezeu pentru toate prin auzire corectă, prin lecturi dum­ne­zeiești, prin discuții adevărate, prin prinosuri sfinte, prin rugăciune fericită, lăudând și cântând lui Dumnezeu, binecuvântând și cântând psalmi. Un suflet ca acesta nu se desparte în nici o împrejurare de Dumnezeu.”

5 ianuarie – Sfânta Cuvioasă Sinclitichia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-01-05

În AJUNUL BOTEZULUI Evanghelia de la Luca (III, 1-18)

n al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al Abilenei, în vremea arhiereilor Anna şi Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în tot ţinutul dimprejurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Aşa cum s’a scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul: Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările. Orice vale se va umple şi fiece munte şi deal se va micşora; cele strâmbe se vor face drepte şi căile colţuroase vor fi netede. Şi orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Deci le spunea mulţimilor care veneau să se boteze de către el: „Pui de vipere, cine v’a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie? Aşadar, faceţi-i pocăinţei roade vrednice de ea şi nu începeţi a zice în sinea voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci vă spun eu vouă că şi din pietrele acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam. Iată că securea stă la rădăcina pomilor; deci, tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc“. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: „Aşadar, ce să facem?“ Iar el, răspunzând, le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, şi cel ce are bucate să facă la fel“. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce să facem?“ Iar el le-a spus: „Să nu faceţi nimic mai mult decât vă este rânduit“. Îl întrebau însă şi ostaşii, zicând: „Dar noi ce să facem?“ Şi le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, pe nimeni să nu-l învinuiţi pe nedrept şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre“. Iar cum tot poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?“, Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins“. Şi la multe altele îndemnând, îi binevestea poporului vestea cea bună.

Apostolul Zilei: 2023-01-05

În AJUNUL BOTEZULUI Ap. Evrei (X, 35-39; XI, 1-7)

raților, nu lepădați încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. «Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce are să vină va veni și nu va întârzia; iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el». Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului. Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; și, prin credință grăiește și azi, deși a murit. Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, fiindcă, mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a pregătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credință, el a osândit lumea și s-a făcut moștenitor dreptății celei din credință.