Cât de ușor și repede ne poate mântui Domnul! Într-o clipită, pe neașteptate, fără să îți dai seama. Adeseori s-a întâmplat ca în timpul zilei să păcătuiesc mult, însă noaptea, după rugăciunile de seară, m-am retras în liniște iertat, cu o adâncă pace și desfătare în inimă, asemenea zăpezii albite de harul Duhului Sfânt!
Citește în continuare ‘Dumnezeu ne poate mântui și pe patul de moarte ?’
Rugăciunea este simțirea neîncetată a neputinței noastre, altfel spus a sărăciei noastre duhovnicești, sfințire a sufletului, pregustare a fericirii ce va să fie, fericire îngerească, ploaie cerească, ce împrospătează, adapă și face să rodească pământul sufletului, putere și tărie a sufletului și trupului, împrospătare și curățire a văzduhului gândit, luminare a feței, veselie a duhului, legătură de aur care unește făptură cu Făcătorul, curaj și bărbăție în toate necazurile și ispitele vieții, reușită în lucrurile noastre, vrednicie deopotrivă cu cea a îngerilor, întărire a credinței, nădejdii și dragostei.
Citește în continuare ‘Rugăciunea este putere și tărie a sufletului și trupului’
O casă închisă stă în întuneric. Dacă tu deschizi fereastra, vei vedea lucrurile importante; dacă deschizi și mai mult, lumina va intra și tu poți distinge cele mai mici lucruri. Și dacă soarele va intra în interior, vei vedea și firicelele de praf ce zboară în aer. Te găsești într-o cameră întunecată și dai din mâini pentru a împrăștia întunericul care, bineînțeles, nu dispare. Dacă deschizi fereastra și lumina intră înăuntru, întunericul dispare. Așa și cu lectura. Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților și scrierile Părinților sunt lumina care împrăștie întunericul din suflet. Așa este și cu sufletul care primește lumina Evangheliei: vede și păcatele lui cele mai mici.
Aceste cuvinte, Duh și foc, nu sunt departe de limbajul biblic. Dacă ar fi să sintetizăm ce aștepta Botezătorul Ioan, atunci, ele ar desemna ceea ce toți Evangheliștii sinoptici ne transmit. Botezătorul le spune contemporanilor săi că și el Îl aștepta pe Mesia Care „vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (cf. Matei 3, 11). În continuare încercăm să vedem ce însemna așteptarea Botezătorului.
Citește în continuare ‘Duh și foc, așteptarea Botezătorului Ioan’
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XXVII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 480-481
„Când Cuvântul lui Dumnezeu, adică Domnul nostru Iisus Hristos, a venit pentru toți și, adunând la un loc deopotrivă pe toți, învățați și neînvățați, de ambele sexe și de orice vârstă, le-a spus învățăturile mântuirii, a făcut un tot unitar și succint al învățăturilor Sale, pentru ca să nu încarce memoria celor ce-și însușesc învățătura cerească, ci pentru ca ei să prindă repede ce e necesar din domeniul credinței. Astfel, pe când arăta ce e viața eternă, a exprimat foarte pe scurt sfințenia vieții zicând: Aceasta este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine ca singurul și adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis (Ioan 17, 3). De asemenea, pe când dădea pe scurt primele și cele mai însemnate învățături despre lege și despre profeți, a zis: Ascultă, Israel: Domnul Dumnezeul tău este Domnul singur și: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău și din toată puterea ta. Aceasta e prima poruncă; iar a doua este următoarea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Aceste două porunci sintetizează toată legea și prorocii (Marcu 12, 29-31) și, de asemenea: Binele pe care voiți să vi-l facă oamenii faceți-l și voi lor, căci aceasta este legea și prorocii (Matei 7, 12).”
Citește în continuare ‘Hristos este ascuns în poruncile Sale’
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu |
 n vremea aceea ucenicii au păzit cuvântul, întrebându-se între ei: „Ce înseamnă a învia din morţi?…“. Şi L-au întrebat pe El, zicând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?“ Iar El le-a răspuns: „Într’adevăr, Ilie vine mai întâi şi pe toate le va aşeza din nou. Şi cum este scris despre Fiul Omului?: că va să pătimească multe şi să fie defăimat? Dar vă spun Eu vouă că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut toate câte-au vrut, aşa cum s’a scris despre el“. Şi venind ei la ucenici, au văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari luându-se la întrebări cu ei. Şi de’ndată ce L-a văzut, mulţimea a fremătat şi a alergat să I se închine. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei |
 raților, nu lepădați încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. «Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce are să vină va veni și nu va întârzia; iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el». Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului. Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; și, prin credință grăiește și azi, deși a murit. Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, fiindcă, mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu. Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a pregătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credință, el a osândit lumea și s-a făcut moștenitor dreptății celei din credință. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente