Deserturi delicioase cu brânză mascarpone

Brânza mascarpone, provenită din regiunea italiană Lombardia, are o textură delicată și un gust cremos. Compoziția este albă sau ușor gălbuie și este folosită în bucătărie la prepararea unor deserturi, cu predilecție a celebrei prăjituri Tiramisu. Mascarpone se poate consuma ca atare sau adăugată în diverse rețete culinare: sosuri, salate, deserturi etc. 

Grăsimi bune și grăsimi rele

Nutriția și dietetica învață că o alimentație sănătoasă din punctul de vedere al conținutului în macronutrienți este constituită din 50-55% glucide, 15-20% proteine (cu un optim de circa 16%) și 30-35% lipide. Ne-am obișnuit să numim lipidele grăsimi, deși în ceea ce priveşte structura chimică deosebim uleiuri (lichide la temperatura camerei) și grăsimi (solide la temperatura camerei).

Câtă frumusețe e în lumea aceasta !

Adesea ne întrebăm dacă are vreun sens viața și dacă merită să fie trăită. Desigur, sunt atâtea lucruri neplăcute legate de existența noastră aici. Le întâlnim zilnic ca pe obstacole și încercări de neînlăturat. Răul este pretutindeni prezent.

Totuși avem motive să ne și bucurăm. Viața ne dăruie o seamă de frumuseți care, dacă le știm culege, ne încântă ființa, învingem urâtul și poverile.

Lepra duhovnicească piere îndată ce omul cade la Domnul cu credință, pocăință și mărturisire

A căzut leprosul înaintea Domnului, rugându-se: „Doamne! Dacă voiești, poți să mă curățești”. Domnul a zis: „Voiesc, fii curățat. Și îndată s-a dus lepra de pe el”. Așijderea și lepra duhovnicească, de orice fel ar fi ea, piere îndată ce omul cade la Domnul cu credință, pocăință și mărturisire – cu adevărat piere și își pierde orice putere asupra lui. Dar de ce lepra se întoarce câteodată? Din aceleași pricini pentru care se întorc și bolile trupești. Celui care s-a însănătoșit după o astfel de boală i se spune: „Asta să nu mănânci, asta să nu bei, acolo să nu mergi”. De nu ascultă, boala prinde putere iar.

Fără adevărata credință ortodoxă în Dumnezeu, fără smerenie și dragoste, nimeni nu a ajuns la mântuire

Cu credință, smerenie și dragoste s-au mântuit și se mântuiesc drepții și păcătoșii, învățații și oamenii simpli, bogații și săracii. Însă fără adevărata credință ortodoxă în Dumnezeu, fără smerenie și dragoste, nimeni nu a ajuns la mântuire.

Euharistia, izvor de viaţă veşnică

Pentru creştini, cea mai înaltă formă de manifestare a recunoştinţei faţă de Dumnezeu pentru toate darurile şi binefacerile primite de la El, ştiute şi neştiute, este Sfânta Liturghie, în cadrul căreia pâinea şi vinul se prefac cu puterea Sfântului Duh în Însuşi Trupul şi Însuşi Sângele Mântuitorului. Euharistia, ca jertfă de mulţumire, este o laudă a bunătăţii dumnezeieşti adresată de preot şi de comunitate lui Dumnezeu ca mulţumire şi recunoştinţă. Totodată, aceasta este una dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte credincioşilor Însuşi Trupul şi Însuşi Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

Noi minuni ale Sfântului Nectarie de la Eghina

Într-o societate aflată în schimbări rapide, un reper de stabilitate pentru oameni rămâne legătura cu Dumnezeu și sfinții Săi. În lucrarea „Noi minuni ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Mărturii de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucu­rești”, putem citi 113 mărturii ale credincioșilor în viața cărora a intervenit minunat sfântul tămăduitor, redându-le sănătatea sau ajutându-i în diverse încercări grele.

Pacea le împlinește pe toate

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 388-389

„Căci, ce este mai dulce între cele năzuite de oameni în viață, decât o viețuire pașnică? Pentru că orice ai numi între cele dulci în viață are nevoie de pace ca să fie dulce. Căci, dacă le-ai avea pe toate câte se prețuiesc în viață: bogăție, sănătate, soție, copii, casă, părinți, slujitori, prieteni, pământ și mare, dintre care fiecare se îmbogățește prin cele proprii, grădini ca raiul, vite, băi, locuri de joc, de sport, locuri de desfătare pe seama tinerilor, și toate câte se născocesc pentru plăceri, dacă s-ar mai adăuga la acestea spectacolele plăcute, concertele muzicale și orice altceva prin care se îndulcește viața celor ce umblă după desfătări – dacă le-ai avea pe toate acestea, dar bunul păcii ar lipsi, ce folos a-i avea de ele odată ce războiul te-ar împiedica de la bucuria de aceste bunătăți? Deci pacea însăși este dulce celor care se împărtășesc de ea și îndulcește cele prețuite în viață.”

16 ianuarie – Sfântul Mucenic Danact Citețul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-01-16

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IX, 42-50; X, 1-2)

is-a Domnul: „Celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare. Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât să ai amândouă mâinile şi să te duci în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi este să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă se va săra cu sare. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii!“ Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul.

Apostolul Zilei: 2023-01-16

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Evrei (XI, 17-31)

raților, prin credință, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduințele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către el grăise Dumnezeu: «Că în Isaac ți se va chema ție urmaș». Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze și din morți; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui. Prin credința despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Isav. Prin credință, Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credință, Iosif, la sfârșitul vieții, a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credință, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinții lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos și nu s-au temut de porunca regelui. Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Prin credință, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credință, a rânduit Paștile și stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuți ai lor. Prin credință au trecut israeliții Marea Roșie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând și ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credință, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate șapte zile. Prin credință, Rahav desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.