Starețul Iosif îi spunea părintelui Efrem: „Dacă mergi într-o casă și ai o stare duhovnicească bună, poți simți ce fel de duh se află în acea casă. Adică dacă există duh de rugăciune, duh de înfrânare, duh de nevoință sau duhul răpirii, al minciunii, al lăcomiei, al vrăjitoriei…”.
Citește în continuare ‘Ce ne dezvăluie o stare duhovnicească bună’
Și ce altceva mai mare ar putea să-I aducă Lui, când Hristos I S-a dat ca mire, și Și-a pus în balanță sângele Său ca zestre și dar? Așadar, cei care își iau soții obișnuiesc să aducă zestre, să ofere daruri și să-și dea averile lor în schimbul pierderii fecioriei; încât par că mai degrabă își cumpără soții și nu că se căsătoresc cu ele.
Citește în continuare ‘Prețul cu care ne-a răscumpărat Hristos nu are seamăn’
Iată, în cele văzute, toți am lepădat lumea și suntem străini și neagonisitori și lipsiți de unire trupească. Prin urmare, frații sunt datori să spună: iată, trupul stă la rugăciune, dar oare mintea stă și ea la rugăciune? Așa cum în cele mai multe cazuri, meșterii și ucenicii au trupul precum și mintea dedicate meșteșugului lor, ziua și noaptea, așa și tu cercetează-te pe sineți, având trupul străin, oare ai și mintea înstrăinată de veacul acesta și neîmprăștiată în lume? Căci fiecare mirean, fie ostașul, fie neguțătorul, acolo unde are trupul, acolo are și mintea dedicată și acolo este comoara lui. Unde este comoara, acolo va fi și inima lui.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 534
Citește în continuare ‘Relația cu Domnul Hristos prin milostenie’
| MARŢI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Matei |
 is-a Domnul: „Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşallele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.“ |
| MARŢI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Fasolea roșie este una dintre cele mai nutritive soiuri de fasole din lume, de aceea are multe beneficii pe termen lung pentru sănătate. Poate fi consumată în mai multe feluri: adăugată în diverse salate sau gătită sub formă de ciorbă, supă, mâncăruri, sosuri etc.
Citește în continuare ‘Preparate rapide şi gustoase cu fasole roşie’
Postul este o practică umană din toate timpurile, nu doar în creştinism. Acesta face parte din firea noastră, prin urmare este normal și benefic să postim. Postul a rămas în memoria colectivă a omenirii, care a înțeles că acesta este esențial pentru sănătatea trupului și a sufletului. Doctori vestiți ai Antichității și Evului Mediu (Hipocrate, Galen, Pitagora, Paracelsus) au recomandat postul ca metodă de prevenire a bolilor, de vindecare și în scopuri spirituale, astfel că s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, diferite sisteme terapeutice.
Vrem să decidem, să păstrăm controlul a ceea ce ni se poate întâmpla. Vrem să facem ce dorim și când ne vine, avem ferma convingere că avem legitim dreptul de a face tot ceea ce am decis, în momentul ales de noi, unde vrem, cu cine vrem… Şi avem această mândrie – astfel se traduce cuvântul englezesc pride atât de apreciat în zilele noastre, pe care îl putem traduce şi prin orgoliu. Avem acest sentiment de autosuficienţă care ne umple de ceea ce numim realizarea de sine.
Citește în continuare ‘Facă-se voia mea sau voia Ta, Doamne ?’
Dacă episodul femeii cananeence poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever), al samarinencei nu-i decât urmărirea unui duel aprig și fără cruțare.
Citește în continuare ‘Întâlnirea lui Hristos cu Samarineanca – o „confruntare spirituală”’
Ascultați ce spune Însuși Domnul nostru: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Iată că aici ne-a arătat, pe scurt, rădăcina și pricina tuturor relelor, precum și doctoria împotriva lor, care este pricina a tot binele; ne-a arătat că semeția ne-a doborât, că nu este cu putință să fim miluiți altfel decât prin lucrul potrivnic ei, adică prin smerita cugetare. Pentru că semeția naște nepăsare, neascultare și pierzare, după cum și smerita cugetare naște ascultare și mântuire a sufletului. Am în vedere adevărata cugetare smerită, nu cea care este numai în vorbe sau în înfățișare, ci simțământul cel smerit care a prins rădăcini în inimă. Așadar, cel ce dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru sufletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă. Pentru că, de ce am ajuns noi supuși tuturor necazurilor acestora? Oare nu din pricina nebuniei noastre? Oare nu din pricină că nu ne înfrânăm reaua noastră voie? Oare nu pentru că ne ținem de samavolnicia noastră amară? Și de la ce altceva? Oare nu era omul, îndată după zidirea sa, în toată desfătarea, în toată bucuria, în toată odihna, în toată slava?
Azi e prima zi din Postul Mare, adică începutul urcușului… Citește în continuare ‘Hristos sau blidul de linte ?’
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XII, 54.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 142
| LUNI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Luca |
| is-a Domnul: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“. Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie; şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar păr din capul vostru nu va pieri. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“. Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape. Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“. |
| LUNI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Matei 6, 14-21 Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)
Citește în continuare ‘Fără iertare și post, suntem niște izgoniți din starea paradisiacă’
| DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: „Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre. Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!“ |
| DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Romani |
 raților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte. Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea. |
Primul om care a existat pe pământ a fost Adam. El a fost creat de Dumnezeu în a şasea zi a creaţiei. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2, 7). Constituţia sa era dihotomică, adică, alcătuit din trup şi suflet. Crearea primului om este ca urmare a sfatului Persoanelor Preasfintei Treimi, zidit după chipul lui Dumnezeu pentru a fi stăpân peste tot pământul: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” (Facerea 1, 26).
Citește în continuare ‘Adam cel dintâi, om pământesc, Adam cel de-al doilea este ceresc’
Răspunsul la întrebarea despre ce trebuie să facă o femeie în timpul naşterii nu trebuie să-l dea un preot, ci un medic înţelept. Aceasta ar trebui să ştie cum să se pregătească, cum să nu-i facă rău pruncului în timpul naşterii şi chiar cum sa ajute să se nască mai repede. Dar aceste întrebări sunt legate de lumea fizică, nu de cea duhovnicească.
Citește în continuare ‘Rugăciunea este de un real folos mamei în timpul nașterii’
Ce înţelegeţi prin pregătire cu calcul şi precizie a căsniciei? Adică să începi să gândeşti. Cât durează căsnicia ta? Dacă dă Dumnezeu, 75 de ani de acum încolo. Ce faci în perioada asta, cum o abordezi, este om de nădejde, nu este omul potrivit? Asta înseamnă precis, să nu te iei după orice. Azi am întâlnit o fată la Piteşti, pe care am întrebat-o:
Citește în continuare ‘Dacă eziți, mai bine nu te căsătorești’
În multe dintre situaţiile de viaţă, oamenii s-au obişnuit să ia propriile hotărâri, să acţioneze conform acestora şi abia apoi, în momente de cumpănă, să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Ne-am obişnuit din păcate să credem că noi ştim ce e mai bine pentru noi, ce ne dorim şi ce nu, şi Îl chemăm pe Dumnezeu doar ca să ne ajute să ne împlinim propria voie. „Facă-se voia Ta” s-a transformat din ce în ce mai mult în „Ajută-ne să facem voia noastră”. Şi ajungem să ne mirăm, să fim răniţi, dezamăgiţi, să cădem în deznădejde pentru faptul că Dumnezeu nu ne ajută să împlinim planurile, despre care nu ne-am întrebat dacă fac parte dintre planurile Lui pentru noi. În general, noi suntem animaţi în acţiunile şi alegerile noastre de ceea ce apreciem a fi binele nostru imediat, caracterizat prin obţinerea recompensei – fie de ordin material, fie de ordin psihologic – şi evitarea sancţiunii. De multe ori ne este dificil să tolerăm chiar şi o amânare în obţinerea recompensei, considerând că ştim cel mai bine cum şi când trebuie să se întâmple lucrurile.
Citește în continuare ‘„Alege cu inima!” – un sfat bun de urmat sau o capcană?’
Abordarea pe care o sugerăm pentru a descoperi daca sunteţi compatibil cu partenerul dumneavoastră poate părea puţin prea logică sau prea lipsită de sentimente pentru unii. Nu negăm importanţa emoţiilor şi a iubirii romantice pentru celălalt, dar sugerăm că doar astfel de emoţii nu ar putea forma cea mai bună fundaţie pentru o relaţie ce va dura o viaţă întreagă. De fapt, dacă emoţiile sunt foarte puternice, ele chiar vă pot face să nu vedeţi că nu sunteţi potriviţi unul pentru celălalt în câteva aspecte foarte serioase.
Citește în continuare ‘„Ne iubim” nu înseamnă întotdeauna și că „ne potrivim”’
Tertulian, Despre rugăciune, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 3, pp. 233-235
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: „Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.“ |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Romani |
| raților, să urmăm cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău pentru omul care mănâncă spre poticnire. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește (în credință). Credința pe care o ai, s-o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! Iar cel ce se îndoiește, dacă va mânca, se osândește, fiindcă n-a fost din credință. Și tot ce nu este din credință este păcat. Iar Celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea și după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veșnice, iar acum arătată prin Scripturile prorocilor, după porunca veșnicului Dumnezeu, și cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinței, Unuia înțeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor! Amin. |
M-a învăţat un părinte că toată viaţa mea, câte zile voi avea, trebuie să cer mila lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel zice într-un loc despre noi că suntem – că trebuie să fim – „casa Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19). Această casă trebuie să aibă două uși: credința și dragostea. Credința este ușa ce se deschide spre Dumnezeu și ne face legătură cu Dumnezeu, iar dragostea este ușa ce se deschide spre aproapele, spre iubirea aproapelui nostru. Aceste două uși trebuie să fie totdeauna deschise: prin una să primim, prin cealaltă să dăm.
Citește în continuare ‘Credința și dragostea, ușile noastre către Cer’
La Sfântul Isaac Sirul găsim acest cuvânt minunat. „Silește-te, zice, să întâmpini pe aproapele tău cu o dragoste care să întreacă măsura cuvenită lui. Laudă-l chiar pentru lucrurile pe care nu le are… Prin aceasta semeni sămânța virtuții în el. Îl silești să se întoarcă spre bunătate și dacă are unele scăderi, se va tămădui de ele, rușinându-se de cinstea pe care i-o arăți” (Cuvânt 5).
Citește în continuare ‘Prin dragoste semeni sămânța virtuții în aproapele tău’
Știm cu toții ce se întâmplă uneori cu picturile marilor maeștri, sau cu icoanele, sau cu orice operă de artă, cu orice formă de frumusețe: orice frumusețe poate fi mutilată ‒ indiferența, împrejurările, răutatea pot mutila chiar și cel mai frumos obiect.
Citește în continuare ‘Dragostea adevărată e atunci când iubim nu „pentru că”, ci „cu toate că”’
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, VI-VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 106-108
„Cel înțelept poate să înalțe binefăcătorului Dumnezeu nenumărate mulțumiri în întreaga sa viață și în orice stare s-ar găsi. Dar așa cei mai mulți oameni fac la fel cu cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc; nu numără pe cei din urma lor, spre a mulțumi Binefăcătorului pentru cele ce au, ci, prin comparație cu cei dinaintea lor, socotesc cât le lipsește și se supără și se necăjesc din pricina bunurilor altora, ca și cum aceia i-ar fi lipsit de propriile lor bunuri.
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
La 24 februarie se împlinește un an de când glasul armelor nu a încetat să se audă la est de România, secerând viețile a mii de oameni, distrugând orașe ori sate, biserici, așezăminte spitalicești și culturale. Din bătrâni se tot spune că luna lui februarie este un timp înfricoșător, care de-a lungul vremii a adus umanității mari nenorociri, consemnate în bătrâne cronici. Poate că de aceea a și fost denumită această lună așa, dacă ne gândim că în vechile religii păgâne se credea că numele i-ar deriva de la Februs, zeul împărăției subpământene din mitologia etruscilor, corespondent zeului Pluton din mitologia greco-romană. În februarie, anul trecut, a început războiul fratricid, în urma invaziei Rusiei asupra Ucrainei, ce a semănat atâta moarte și suferință; tot în februarie, anul acesta, am asistat la devastatorul cutremur din Turcia și Siria, care a lăsat în urmă distrugeri uriașe și zeci de mii de morți. Dacă un cataclism natural nu poate fi prevăzut, pentru salvarea atâtor oameni striviți sub dărâmături, războiul, cu toate viețile luate și imensele pagube materiale produse, este rezultatul deciziilor omenești. Din acest motiv drama războiului apare și mai mare, și mai de neînțeles, câtă vreme hotărârea de a pierde atâtea vieți a stat și stă în voința omului. Iată aspecte ce ne preocupă, căci, trebuie s-o recunoaștem, nu ne este comod să ne aflăm contemporani cu asemenea evenimente dramatice, care pot schimba istoria omenirii.
Cu o vorbă frumoasă sau cu o faptă bună putem aduce bucurie oamenilor cu care interacționăm, dar bunătatea și disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți înseamnă mai mult decât un fel de a fi. Este și un mod prin care se poate grăbi vindecarea în cazul persoanelor care urmează tratamente împotriva depresiei şi anxietății.
Citește în continuare ‘Faptele bune, leac împotriva anxietății’
Antoine de Saint-Exupéry, în cartea „Micul prinț”, prezintă edificator conceptul de iubire: „Floarea mea e mai de preț decât voi toate laolaltă! Fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum plângea. Ori cum se lăuda. Ori, uneori, chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea!” Așa se simte iubirea între doi oameni, ceea ce împarți cu celălalt este cel mai special sentiment posibil dintre toate, omul acela nu poate fi egalat de nimeni, conexiunea dintre voi e unică.
Citește în continuare ‘O relaţie de iubire necesită educație, formare, dezvoltare’
Dacă-i întrebi pe cei care l-au cunoscut pe Arhiepiscopul Ioan ce-i atrăgea pe oameni la el – și încă îi mai atrage, chiar și pe cei care nu l-au cunoscut niciodată – răspunsul este întotdeauna același: deborda de iubire, se jertfea pentru semeni dintr-o iubire absolut neegoistă față de Dumnezeu și față de ei.
Citește în continuare ‘Dumnezeu trebuie să smerească inima ca s-o facă receptivă’
„Toți cei ce vor să se mântuiască, până la unul, vor fi prigoniți” (II Timotei 3, 12). Corabia năzuiește către liman; în cale se oprește doar pentru foarte scurtă vreme, când este neapărată nevoie.
Citește în continuare ‘„Toți cei ce vor să se mântuiască, până la unul, vor fi prigoniți”’
În împărăția Sa, Hristos va fi înconjurat de cei ce-L urmează, de cei ce suferă și poartă pe ei pecetea suferinței împăratului și Domnului lor. Aceștia sunt apostolii, profeții și drepții din Vechiul Testament, martirii și monahii, asceții și purtătorii crucii, păstorii și învățătorii Bisericii – toți cei ce s-au asemănat lui Hristos.
Citește în continuare ‘„Și vă voi lua pe voi la Mine să fiți și voi unde sunt Eu”’
Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, a venit pe lume în casa binecredincioşilor Pancratie şi Teodora, oameni cu bună stare în cetatea Efesului. Cercetaţi de autorităţile păgâne pentru credinţa în Hristos, amândoi au mărturisit primind moarte mucenicească prin decapitare. Sfântul a fost luat în grijă de o „creştină milostivă, cu numele Calista, care l-a botezat, dându-i numele Policarp, iar la vremea cuvenită l-a învăţat dreapta credinţă şi poruncile vieţii, după Evanghelia Domnului”. La vârsta de 20 de ani, Sfântul Policarp a devenit ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. De la el a primit Taina Hirotoniei, fiind rânduit episcop pentru creştinii din părţile Smirnei.
Citește în continuare ‘Sfântul Policarp, Părinte apostolic şi mucenic al lui Hristos’
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 101-102
„Nu-ți faci rugăciunea cu cuvinte, dar unindu-te tot timpul vieții tale cu Dumnezeu prin purtarea ta, viața ta va fi o rugăciune continuă și neîntreruptă.”
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Luca |
 n vremea aceea, sculându-se toată mulţimea, L-au dus pe Iisus în faţa lui Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“. Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…“. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus. Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; şi s’a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s’a sfâşiat prin mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege. |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Iuda |
| raților, vai de cei necredincioși, că au umblat în calea lui Cain și, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Valaam și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceștia sunt ca niște pete de necurăție la mesele voastre obștești, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înșiși; nori fără apă, purtați de vânturi; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați; valuri sălbatice ale mării, care își spumegă rușinea lor; stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veșnicie! Dar și Enoh, al șaptelea de la Adam, a prorocit despre aceștia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoșii, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceștia sunt cârtitori, nemulțumiți cu starea lor, umblând după poftele lor; și gura lor grăiește lucruri trufașe, deși, pentru folos, dau unor fețe mare cinste. Voi însă, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) firești, care nu au Duhul. Dar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă, întru a voastră preasfântă credință, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziți-vă întru dragostea lui Dumnezeu și așteptați mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viață veșnică. Și pe unii, șovăitori, mustrați-i; pe alții, smulgându-i din foc, mântuiți-i; de alții, însă, fie-vă milă cu frică, urând și cămașa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere și să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniți, cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru: slavă, preamărire, putere și stăpânire, mai înainte de tot veacul și acum și întru toți vecii! Amin. |
După înălțarea la ceruri a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului era marea mângâiere a Sfinților Apostoli și a celor ce crezuseră și urmaseră dumnezeiescului învățător.
Citește în continuare ‘Maica Domnului – marea noastră nădejde’
Străduința fiarei de „a pecetlui pe toți” oamenii cu numărul său nu este greu de înțeles. Binele și răul sunt potrivnice unul altuia, nu pot sta împreună niciodată, așa cum nu stă lumina cu întunericul. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, zice Domnul Hristos (Matei 6, 24). Așa cum Dumnezeu, care este Binele suprem și izvorul a tot binele, cere de la ucenicii Săi să-L iubească din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (Matei 22, 37); tot așa și diavolul, care este întruparea răului, nu poate cere de la oameni altceva decât răul. La sfârșit, când fiara va avea putere mare asupra oamenilor și va da război sfinților, nu va mai lupta împotriva oamenilor numai cu minciuna și cu vicleșugul, ci va folosi sila, constrângerea, va sili pe oameni ca să-i facă voia să săvârșească păcatul, chiar fără să vrea.
Prima lui arvună este desfătarea de mâncări, ca să-l arunce apoi pe monah în curvie. De aici și luptă împotriva lui, întreținând aprinderea, care este duh pierzător, luând multe chipuri și înșelând mintea. Aceasta este cea dintâi materie care cheltuiește rău osteneala monahului și spin spre întinăciunea trupului și a duhului. De aceea, trebuie ca printr-o mai deasă înfrânare să ne lepădăm de lume și, curățindu-ne cugetele prin neîncetată meditație și rugăciune, să ne oprim de la pofte.
Citește în continuare ‘Prin meditație și rugăciune ne oprim de la pofte’
Semnificațiile apoftegmelor părinților deșertului se așază în straturi suprapuse și descoperirea lor, pas cu pas, necesită timp, atenție și perseverență. Despre avva Pafnutie știm că nu bea vin decât cu rare ocazii. S-a întâmplat ca la un moment dat bătrânul să fie surprins de o ceată de tâlhari care beau. Căpetenia tâlharilor l-a recunoscut și pentru că l-a văzut obosit, a vrut să îl silească să bea nițel vin. Prin urmare, i-a dat o cupă cu vin și, luând sabia, i-a poruncit: „Dacă nu bei, te omor”. Bătrânul se smerește și acceptă, „știind că îndeplinește porunca lui Dumnezeu și vrând să îl câștige pe tâlhar”. Căpetenia și-a cerut iertare, iar bătrânul a zis: „Am credința în Dumnezeu că pentru acest pahar se va milostivi de tine acum și în veacul viitor”. Căpetenia tâlharilor zice: „Am încredere în Dumnezeu că din clipa aceasta nu voi mai face rău nimănui”. Concluzia apoftegmei este că „bătrânul a câștigat toată ceata, renunțând la voia sa pentru voia Domnului”.
În Biblie, Raiul este numit şi Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia cerurilor, chiar simplu Cer, Casa Tatălui, sânul lui Avraam, Ierusalimul ceresc, Împărăţia pregătită pentru cei drepţi de la întemeierea lumii ş.a. Toate aceste numiri desemnează locul plin de fericire creat de Dumnezeu pentru om.
Citește în continuare ‘Raiul, iubirea plină de lumina Preasfintei Treimi’
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXI-a, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 305-306
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
| MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
Atunci (la sfârșitul lumii) Domnul nostru Iisus Hristos se va arăta întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El… și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile. Și le va întreba: ce ați făcut? M-ați ascultat sau dimpotrivă, M-ați împroșcat? Ați urmat ceea ce v-am spus Eu, Dumnezeu fiind? Eu am coborât și am vorbit în graiul vostru, v-am învățat să vă iubiți unul pe altul, să vă ajutați, să vă iertați, ca și Dumnezeu să vă ierte. Așa ați făcut sau dimpotrivă, v-ați dușmănit?
Citește în continuare ‘La Judecată vom fi întrebați de binele ce am făcut’
Dacă deznădejdea, care vine din neîncrederea în bunătatea lui Dumnezeu, este mare primejdie pentru mântuire, apoi încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este și mai vinovată și mai primejdioasă. Prin deznădejde, omul își taie orice putință de îndreptare, iar nesocotita încredere nu mai vrea să facă fapte bune și păcătuiește cu știință și cu voie liberă; amândouă sunt păcate grele împotriva Duhului Sfânt și duc la pieire veșnică.
Citește în continuare ‘Dumnezeu este nespus de bun, dar totodată este nespus de drept’
Țăranii leneși și petrecăreți, văzând cum agricultorul adună roadele semințelor semănate și cum se bucură de ele, se vaită și se întristează, în mâinile lor neaflând nimic, căci nu s-au ostenit să semene; de aceea, nici roade n-au adunat, rămânând astfel fără nădejde de hrană.
Citește în continuare ‘Suntem generoși cu patimile și zgârciți cu milostenia’
Europa zilelor noastre este lezată din punct de vedere spiritual din cauza secularizării, care se exprimă prin indiferentism religios sau neapartenenţă religioasă. Însă, pentru a înţelege care sunt valorile ce stau la baza Europei, consider că este necesar să punem mai mult accent pe frământările, preocupările şi ideile de secole ale înaintaşilor noştri creştini. Propun, aşadar, analiza şi de ce nu (re)însuşirea unei identităţi din ce în ce mai controversate, dar care a fost redescoperită şi întrebuinţată de părinţii fondatori ai Uniunii Europene, şi anume identitatea creştină a Europei ca dimensiune spirituală creştină comună tuturor naţiunilor europene.
Citește în continuare ‘Identitatea creştină într-o Europă pluri-religioasă’
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 389
„Mare armă e rugăciunea, mare întărire, mare comoară, mare liman…”
Citește în continuare ‘Rugăciunea ne pregătește pentru încercări’
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea, după ce a ieşit de la Cină, Iisus S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi. Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“. Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“. Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…“. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…“. Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“ Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“ Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“ Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“ Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“. Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…“. Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L. Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“. Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“. Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“ Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. |
| MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Iuda |
| uda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor ce sunt chemați, iubiți în Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos: Milă vouă și pace și iubirea să se înmulțească! Iubiților, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obște, simțit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn ca să luptați pentru credința dată sfinților, odată pentru totdeauna. Fiindcă s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiți, care de mai înainte au fost rânduiți spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, și care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc, deci, să vă aduc aminte vouă, celor ce ați știut odată toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu și-au păzit vrednicia, ci au părăsit locașul lor, i-a pus în pază sub întuneric, în lanțuri veșnice, spre judecata Zilei celei mari. Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor care, în același chip ca acestea, s-au dat la desfrânare și au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veșnic. Asemenea deci și aceștia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea și hulesc măririle (cerești). Dar Mihail arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Domnul!». Aceștia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoace necuvântătoare – știu din fire, într-acestea își găsesc pieirea. |
Laptele de măgăriță are o istorie îndelungată în utilizări medicinale și cosmetice, chiar şi Hipocrate l-a consumat ca tratament în artrită, tuse și răni. Pentru că are proprietăți antimicrobiene, acest lapte este folosit în medicina populară împotriva infecțiilor, inclusiv în tusea convulsivă, dar și împotriva virusurilor, bacteriilor etc.
Substanțele necesare creșterii și dezvoltării plantelor sunt asigurate de rezervele acumulate în niște structuri speciale ale seminței – cotiledoanele și endospermul. Acestea conferă semințelor deosebitele lor proprietăți hrănitoare pentru animale și om. Substanțele nutritive pe care le acumulează semințele fac parte din toate categoriile, de la acizi grași la proteine, vitamine, minerale și fitonutrienți. Unele semințe acumulează cantități mari de lipide, astfel încât noi le putem presa pentru a obține uleiuri alimentare (și nu numai).
Citește în continuare ‘Consumul de nuci şi seminţe previne apariţia bolilor cronice’
Chinul iadului, constând în despărțirea de Dumnezeu cel iubitor și iubit, nu poate consta și într-o ură a Lui. Dar cei din iad nu trăiesc în simțirea iubirii lui Dumnezeu, ci mai degrabă într-o recunoaștere teoretică a faptului că El e iubitor și merită să fie iubit, dar nu-L poți iubi. Neputința de a-L iubi în mod real și recunoașterea că El ar merita să fie iubit și că El e iubitor se unesc în mod paradoxal.
Citește în continuare ‘Iadul – neputința de a-L iubi pe Dumnezeu’
„Vedeți ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaște, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a arătat până acum. Știm că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este. Și oricine și-a pus în El nădejdea, acesta se curățește pe sine, așa cum Acela curat este” (I Ioan 3, 1-3).
Citește în continuare ‘Porțile iadului sunt încuiate pe dinăuntru’
A treia duminică pregătitoare dinaintea Postului Mare ne amintește a doua venire, în slavă, a Domnului Iisus Hristos, când va judeca lumea, la Judecata de Apoi. Atunci vor sta toate neamurile înaintea Lui, iar El le va despărți de-a dreapta sau de-a stânga Sa. Regăsim astfel și în Evanghelia de astăzi cele două căi, vedem unde duc ele și că se despart. Cel ce vine prin smerenie și pocăință merge pe calea cea strâmtă a lepădării de sine, a iubirii de Dumnezeu și de oameni, sfârșind „binecuvântat”, de-a dreapta Domnului. Cel ce vine prin mândrie și mânie merge pe calea cea largă a afirmării de sine, a egoismului și sfârșește prin a fi blestemat de-a stânga lui. Sfânta Biserică ne accentuează această realitate ca un semnal de alarmă.
Citește în continuare ‘Judecata de Apoi ne arată că istoria lumii are un sfârşit’
Hotărât lucru, generație după generație de elevi, cea mai nesuferită materie școlară e matematica. În primul rând e o știință aridă, grea și plictisitoare. În al doilea rând, nu e clar deloc de ce trebuie s-o înveți dacă nu vrei să te faci inginer. Sau profesor de matematică, să chinui și tu alți bieți copii. „Nu exagera/nici cu matematica, s-o știi numai cât să nu te-ncurci la bani”, sugerează o piesă (sarcastică, e drept) a trupei „Sarmalele reci”.
Se simte deja în aer ambianța Postului Mare! Centrii nervoși ai ființei religioase se activează, veghea duhovnicească se dezmorțește, elanul ascetic tresaltă. Parcă fiecare creștin vrea să-și măsoare grabnic forțele, să vadă „câte parale mai face” ca ființă postitoare, de ce tip de entuziasm al înfrânărilor încă mai dispune. Și, de asemenea, să înțeleagă care este natura ispitelor din acest post. Căci, lucru bine știut, ispitele nu urmează un calendar anume, liniar și predictibil; ele au atât o recurență, cât și o prezență/substanță aleatorie. Așadar, în acest post, oare ce va urma?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 935
„Tainele din fața noastră nu sunt fapte ale puterii omenești. Domnul, Care le-a săvârșit atunci la cina aceea, Același le săvârșește și pe acestea acum. Noi, preoții, nu suntem decât slujitorii; El este Cel ce le sfințește și le preface.”
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Luca |
| n vremea aceea, pe când Iisus Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n’a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Şi dacă vă va’ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“. Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El. Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“ Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“. Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele’n cale. Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…“. Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“. Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“ Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“. Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la masă, şi apostolii cu El. Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“ Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“ Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Şi s’a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare? Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători. Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte; iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele; şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“. Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi’n temniţă şi la moarte…“. Iar Iisus i-a zis: „#i-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“. Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“. Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“. Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“ Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi. |
| LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. III Ioan |
 reotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr: Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul. M-am bucurat mult când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, așa cum umbli tu întru adevăr. Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr. Iubitule, cu credință faci oricâte faci pentru frați și anume pentru (frații) străini, care, în fața Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri. Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceștia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ține să fie cel dintâi între ei, nu ne primește. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; și, nemulțumit fiind cu acestea, nici el nu primește pe frați, nici pe cei care voiesc să-i primească nu-i lasă, și-i dă afară din Biserică. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toți și de către însuși adevărul; mărturie îi dăm și noi și știi că mărturia noastră este adevărată. Multe lucruri aveam să-ți scriu; totuși, nu voiesc să ți le scriu cu cerneală și condei, ci nădăjduiesc să te văd în curând, și atunci vom grăi gură către gură. Pace ție! Prietenii te îmbrățișează. îmbrățișați pe prieteni, pe fiecare după numele lui. |
Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică. Matei 25, 31-46 Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne)
Citește în continuare ‘Judecata obștească, momentul adevărului’
| DUMINICA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Matei |
| is-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M’aţi primit; gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi #i-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?” Şi răspunzând Împăratul, le va zice: „Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”. Atunci va zice şi celor din stânga: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M’aţi primit; gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M’aţi cercetat”. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?” Atunci le va răspunde, zicând: „Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut”. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“. |
| DUMINICA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. I Corinteni |
| raților, nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Fiindcă, de te-ar vedea cineva pe tine, cel ce ai cunoștință, că șezi la masă în templul idolilor, oare conștiința lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Și va pieri prin cunoștința ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Și așa, păcătuind împotriva fraților și lovind conștiința lor slabă, păcătuiți față de Hristos. De aceea, dacă o mâncare smintește pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. Oare, nu sunt eu liber? Nu sunt eu Apostol? N-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea întru Domnul? Dacă altora nu le sunt Apostol, vouă, negreșit, vă sunt. Pentru că voi sunteți pecetea apostoliei mele întru Domnul. |
Abordarea pe care o sugerăm pentru a descoperi daca sunteţi compatibil cu partenerul dumneavoastră poate părea puţin prea logică sau prea lipsită de sentimente pentru unii. Nu negăm importanţa emoţiilor şi a iubirii romantice pentru celălalt, dar sugerăm că doar astfel de emoţii nu ar putea forma cea mai bună fundaţie pentru o relaţie ce va dura o viaţă întreagă. De fapt, dacă emoţiile sunt foarte puternice, ele chiar vă pot face să nu vedeţi că nu sunteţi potriviţi unul pentru celălalt în câteva aspecte foarte serioase.
Citește în continuare ‘Să nu cauți „jumătatea perfectă”, ci persoana compatibilă’
Preasfinţitul Moussa, Episcopul Ortodox pentru Tineret (din America, n. r.), îşi împărtăşeşte experienţa îndelungată în consilierea cuplurilor tinere într-o formulă succintă şi surprinzător de eficientă cu ajutorul căreia puteți afla dacă dumneavoastră şi partenerul sunteţi compatibili:
Recomandată de o extraordinară capacitate de persuasiune, poezia imnografică a Părinţilor sirieni din primele veacuri a pătruns în corpul Tradiţiei bisericeşti, fiind prezentă şi valorificată liturgic până astăzi prin frumuseţea şi bogăţia ei. Cu reverberaţii teologice adânci, imnurile teologice siriene descoperă autentic specificitatea creştinismului Bisericii Primare de Răsărit, aducând o contribuţie foarte importantă în procesul de promovare a adevărurilor de credinţă.
Citește în continuare ‘Imnografia siriacă în tradiţia Bisericii Răsăritene’
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea I, Ep. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 81, pp. 19-20
„Se vor așeza tronurile și Cel Vechi de zile Se va așeza și se vor deschide cărțile care au scris în ele faptele și cuvintele și gândurile noastre în chip credincios și nemincinos; când mii de mii de îngeri vor sluji Lui și zeci de mii de zeci de mii vor sta în jurul Lui și amenințarea focului arzător se va întinde peste tot și va înconjura toate și va topi munții ca ceara. Căci râu de foc curgea înaintea Lui (Daniel 7, 9-10); când tartarul și prăpastia largă și de neînchipuit și întunericul cel mai din afară și viermele cel neadormit se vor arăta fiind de față (Psalmi 96, 3; Luca 16, 26). Și pe deasupra frica va atârna din văzduh peste toți care așteaptă sfârșitul. Iar îngerii mâniei vor răspândi foc, gata spre pedepsirea a toată fărădelegea. Pe lângă aceștia, toată zidirea pământească și cerească (…) va sta de față așteptând cu cutremur arătarea înfricoșătoare a judecății dumnezeiești. În fața tuturor se vor citi faptele noastre ale tuturor și se vor dezgoli toate cele ascunse, ca să-și cunoască astfel toți unii altora păcatele, ca și fiecare pe ale sale, citind fără amăgire cartea conștiinței sale: Mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale (Psalmi 49, 22).
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Luca |
| is-a Domnul: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“. |
| SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. I Corinteni |
| raților, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebați nimic pentru cugetul vostru; fiindcă «al Domnului este pământul și plinirea lui». Dacă cineva dintre necredincioși vă cheamă pe voi la masă și voiți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, fără să întrebați nimic pentru conștiință. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncați, pentru cel care v-a spus și pentru conștiință. |
Zicem noi într-o alcătuire de la Sfântul Maslu, vorbind cu Maica Domnului: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, ceea ce ești mult lăudată, te rog curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă lăcaș înfrumusețat la dumnezeieștii Treimi ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul, robul tău”. De unde pornim? De la conștiința că suntem robi netrebnici: „eu, netrebnicul, robul tău” doresc să fiu mântuit și, pentru că doresc să fiu mântuit, cer ceva de la tine, Maica Domnului, de la tine care ești „palat preacurat al împăratului ceresc”. Când este Maica Domnului „palat preacurat al împăratului ceresc”, al Mântuitorului nostru Iisus Hristos? A fost când L-a purtat pe Domnul Hristos în pântecele ei.
Citește în continuare ‘Să ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră întinată’
Când le privești de afară, bisericile par să stea pe loc. Însă imediat ce pășești înăuntrul lor, simți cum ele se mișcă. Dinspre pământ către cer. Și dinspre veacul în care trăiești, ce tocmai a rămas la intrare, spre timpul încremenit al unui veac din trecut. Un timp care, deși s-a oprit din curgere, își păstrează încă prospețimea, dovadă că e viu, la fel de viu ca-n vremea trecerii sale grăbite prin lume. Singurul semn al vremelniciei ești tu, muritorul de până mai adineauri, adică de până în dreptul pragului peste care ai pășit.
Între categoriile de sfinţi ai Bisericii noastre la loc de cinste sunt sfinţii militari. Îi vedem reprezentaţi în naosul bisericii în uniforma militară a epocii în care au trăit ca viteji ce au mărturisit cu preţul vieţii pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Ei sunt martiri militari care au ales să slujească Mântuitorului Iisus Hristos şi să arate conducătorilor vremelnici că sunt creştini. Pentru credinţa lor au fost martirizaţi şi astfel sunt mucenici ai Bisericii lui Hristos. Între ei îl regăsim şi pe sfântul pe care-l sărbătorim astăzi, Marele Mucenic Teodor Tiron.
Citește în continuare ‘Teodor Tiron, viteazul mucenic al lui Hristos’
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 417-418
„(…) Cel care caută cu grijă și cercetează bine mărgăritarul va afla suferințe cu mult mai mari decât acestea. Altele îi erau suferințele, mai cumplite și mai mari, în stare să-i zguduie și mai mult sufletul lui Iov. În primul rând că nu știa nimic lămurit de Împărăția cerurilor și de înviere; de aceea și spunea cu lacrimi: Că nu voi trăi în veac, ca să rabd! (Iov 7, 16). În al doilea rând, că știa că a făcut mult bine; în al treilea rând, că știa că n-a făcut nici un rău; și în al patrulea rând, că socotea că suferă acestea de la Dumnezeu – că dacă ar fi știut că le suferă și de la diavolul, și asta l-ar fi scandalizat din destul -, în al cincilea rând, că auzea pe prietenii lui învinuindu-l de păcat: N-ai fost biciuit pe cât ai păcătuit! (Iov 11, 6); în al șaselea rând, că vedea că cei ce trăiesc în păcat sunt fericiți și-și bat joc de el; în al șaptelea rând, că n-a văzut vreodată pe un altul suferind atâta. Iar dacă vrei să afli cât de mari au fost suferințele lui Iov, gândește-te la cele ce se petrec acum. Cu toate că acum așteptăm Împărăția cerurilor, că nădăjduim învierea și bunătățile cele nespuse, că ne știm vinovați cu mii de păcate, că avem înaintea noastră pilde atât de mari, că suntem părtași unei atât de înalte filozofii, totuși dacă unii din noi pierdem o fărâma de aur, și aceea de cele mai multe ori furată, apoi socotim viața cu neputință de trăit; mai mult: nici femeia nu ne pisează la cap, nici copiii nu ne sunt uciși, nici prietenii nu ne ocărăsc, nici slugile nu ne batjocoresc, ci sunt chiar mulți cei care ne mângâie: unii cu cuvântul, alții cu fapta; gândește-te acum de câte cununi nu este vrednic Iov…?”
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Marcu |
| n vremea aceea, L-au dus pe Iisus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii. Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?“, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?“ Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie…“. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare…“. Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea, care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim. |
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. II Ioan |
| reotul, către aleasa doamnă și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr și nu numai eu, ci și toți care au cunoscut adevărul, pentru adevărul care rămâne în noi și va fi cu noi în veac: Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste. Foarte mult m-am bucurat că am aflat pe unii dintre fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Și acum te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alții. Și aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ați auzit dintru început, ca să umblați întru iubire. Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul și antihristul. Păziți-vă pe voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plata deplină. Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Pentru că cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrățișează fiii surorii tale celei alese. |
Nu cunosc o lucrare mai profundă în noi precum cea a iubirii. Dincolo de orice costuri, lucrarea iubirii în noi ne conduce spre desăvârșire. E atât de multă umbră în noi, dar și multă lumină pe care iubirea o potențează și e capabilă să o amplifice. „În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii”, scrie Paulo Coelho.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente