Să ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră întinată

Zicem noi într-o alcătuire de la Sfântul Maslu, vorbind cu Maica Domnului: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, ceea ce ești mult lăudată, te rog curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă lăcaș înfrumusețat la dumnezeieștii Treimi ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul, robul tău”. De unde pornim? De la conștiința că suntem robi netrebnici: „eu, netrebnicul, robul tău” doresc să fiu mântuit și, pentru că doresc să fiu mântuit, cer ceva de la tine, Maica Domnului, de la tine care ești „palat preacurat al împăratului ceresc”. Când este Maica Domnului „palat preacurat al împăratului ceresc”, al Mântuitorului nostru Iisus Hristos? A fost când L-a purtat pe Domnul Hristos în pântecele ei.

Biserici

Când le privești de afară, bisericile par să stea pe loc. Însă imediat ce pășești înăuntrul lor, simți cum ele se mișcă. Dinspre pământ către cer. Și dinspre veacul în care trăiești, ce tocmai a rămas la intrare, spre timpul încremenit al unui veac din trecut. Un timp care, deși s-a oprit din curgere, își păstrează încă prospețimea, dovadă că e viu, la fel de viu ca-n vremea trecerii sale grăbite prin lume. Singurul semn al vremelniciei ești tu, muritorul de până mai adineauri, adică de până în dreptul pragului peste care ai pășit. 

Teodor Tiron, viteazul mucenic al lui Hristos

Între categoriile de sfinţi ai Bisericii noastre la loc de cinste sunt sfinţii militari. Îi vedem reprezentaţi în naosul bisericii în uniforma militară a epocii în care au trăit ca viteji ce au mărturisit cu preţul vieţii pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Ei sunt martiri militari care au ales să slujească Mântuitorului Iisus Hristos şi să arate conducătorilor vremelnici că sunt creştini. Pentru credinţa lor au fost martirizaţi şi astfel sunt mucenici ai Bisericii lui Hristos. Între ei îl regăsim şi pe sfântul pe care-l sărbătorim astăzi, Marele Mucenic Teodor Tiron.

Suferința dreptului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 417-418

„(…) Cel care caută cu grijă și cercetează bine mărgăritarul va afla suferințe cu mult mai mari decât acestea. Altele îi erau suferințele, mai cumplite și mai mari, în stare să-i zguduie și mai mult sufletul lui Iov. În primul rând că nu știa nimic lămurit de Împărăția cerurilor și de înviere; de aceea și spunea cu lacrimi: Că nu voi trăi în veac, ca să rabd! (Iov 7, 16). În al doilea rând, că știa că a făcut mult bine; în al treilea rând, că știa că n-a făcut nici un rău; și în al patrulea rând, că socotea că suferă acestea de la Dumnezeu – că dacă ar fi știut că le suferă și de la diavolul, și asta l-ar fi scandalizat din destul -, în al cincilea rând, că auzea pe prietenii lui învinuindu-l de păcat: N-ai fost biciuit pe cât ai păcătuit! (Iov 11, 6); în al șaselea rând, că vedea că cei ce trăiesc în păcat sunt fericiți și-și bat joc de el; în al șaptelea rând, că n-a văzut vreodată pe un altul suferind atâta. Iar dacă vrei să afli cât de mari au fost suferințele lui Iov, gândește-te la cele ce se petrec acum. Cu toate că acum așteptăm Împărăția cerurilor, că nădăjduim învierea și bunătățile cele nespuse, că ne știm vinovați cu mii de păcate, că avem înaintea noastră pilde atât de mari, că suntem părtași unei atât de înalte filozofii, totuși dacă unii din noi pierdem o fărâma de aur, și aceea de cele mai multe ori furată, apoi socotim viața cu neputință de trăit; mai mult: nici femeia nu ne pisează la cap, nici copiii nu ne sunt uciși, nici prietenii nu ne ocărăsc, nici slugile nu ne batjocoresc, ci sunt chiar mulți cei care ne mângâie: unii cu cuvântul, alții cu fapta; gândește-te acum de câte cununi nu este vrednic Iov…?”

17 februarie – Sfânta Mariamna [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-02-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Evanghelia de la Marcu (XV, 22, 25, 33-41)

n vremea aceea, L-au dus pe Iisus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii. Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?“, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?“ Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie…“. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare…“. Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“ Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea, care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.

Apostolul Zilei: 2023-02-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE Ap. II Ioan (I, 1-13)

reotul, către aleasa doamnă și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr și nu numai eu, ci și toți care au cunoscut adevărul, pentru adevărul care rămâne în noi și va fi cu noi în veac: Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste. Foarte mult m-am bucurat că am aflat pe unii dintre fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Și acum te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alții. Și aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ați auzit dintru început, ca să umblați întru iubire. Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul și antihristul. Păziți-vă pe voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plata deplină. Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Pentru că cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrățișează fiii surorii tale celei alese.