Un an de război

La 24 februarie se îm­pli­nește un an de când glasul armelor nu a încetat să se audă la est de România, secerând viețile a mii de oameni, distrugând orașe ori sate, biserici, așezăminte spitalicești și culturale. Din bătrâni se tot spune că luna lui februarie este un timp înfrico­șător, care de-a lungul vremii a adus umanității mari nenorociri, consemnate în bătrâne cronici. Poate că de aceea a și fost denumi­tă această lună așa, dacă ne gândim că în vechile religii păgâne se credea că numele i-ar deriva de la Februs, zeul împărăției subpământene din mitologia etruscilor, corespondent zeului Pluton din mitologia greco-romană. În februarie, anul trecut, a început războiul fratricid, în urma invaziei Rusiei asupra Ucrainei, ce a semănat atâta moarte și suferință; tot în februarie, anul acesta, am asistat la devastatorul cutremur din Turcia și Siria, care a lăsat în urmă distrugeri uriașe și zeci de mii de morți. Dacă un cataclism natural nu poate fi prevăzut, pentru salvarea atâtor oameni striviți sub dărâmături, războiul, cu toate viețile luate și imensele pagube materiale produse, este rezultatul deciziilor ome­nești. Din acest motiv drama războiului apare și mai mare, și mai de neînțeles, câtă vreme hotărârea de a pierde atâtea vieți a stat și stă în voința omului. Iată aspecte ce ne preocupă, căci, trebuie s-o recu­noaștem, nu ne este comod să ne aflăm contemporani cu asemenea evenimente dramatice, care pot schimba istoria omenirii.

Faptele bune, leac împotriva anxietății

Cu o vorbă frumoasă sau cu o faptă bună putem aduce bucurie oamenilor cu care interacționăm, dar bunătatea și disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți înseamnă mai mult decât un fel de a fi. Este și un mod prin care se poate grăbi vindecarea în cazul persoanelor care urmează tratamente împotriva depresiei şi anxietății.

O relaţie de iubire necesită educație, formare, dezvoltare

Antoine de Saint-Exupéry, în cartea „Micul prinț”, prezintă edificator conceptul de iubire: „Floarea mea e mai de preț decât voi toate laolaltă! Fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum plângea. Ori cum se lăuda. Ori, uneori, chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea!” Așa se simte iubirea între doi oameni, ceea ce împarți cu celălalt este cel mai special sentiment posibil dintre toate, omul acela nu poate fi egalat de nimeni, conexiunea dintre voi e unică.

Dumnezeu trebuie să smerească inima ca s-o facă receptivă

Dacă-i întrebi pe cei care l-au cunoscut pe Arhiepiscopul Ioan ce-i atrăgea pe oameni la el – și încă îi mai atrage, chiar și pe cei care nu l-au cunoscut niciodată – răspunsul este întotdeauna același: deborda de iubire, se jertfea pentru semeni dintr-o iubire absolut neegoistă față de Dumnezeu și față de ei.

„Toți cei ce vor să se mântuiască, până la unul, vor fi prigoniți”

„Toți cei ce vor să se mântuiască, până la unul, vor fi prigoniți” (II Timotei 3, 12). Corabia năzuiește către liman; în cale se oprește doar pentru foarte scurtă vreme, când este neapărată nevoie.

„Și vă voi lua pe voi la Mine să fiți și voi unde sunt Eu”

În împărăția Sa, Hristos va fi înconjurat de cei ce-L urmează, de cei ce suferă și poartă pe ei pecetea suferinței împăratului și Domnului lor. Aceștia sunt apostolii, profeții și drepții din Vechiul Testament, martirii și monahii, asceții și purtătorii crucii, păstorii și învățătorii Bisericii – toți cei ce s-au asemănat lui Hristos.

Sfântul Policarp, Părinte apostolic şi mucenic al lui Hristos

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, a venit pe lume în casa binecredincioşilor Pancratie şi Teodora, oameni cu bună stare în cetatea Efesului. Cercetaţi de autorităţile păgâne pentru credinţa în Hristos, amândoi au mărturisit primind moarte mucenicească prin decapitare. Sfântul a fost luat în grijă de o „creştină milostivă, cu numele Calista, care l-a botezat, dându-i numele Policarp, iar la vremea cuvenită l-a învăţat dreapta credinţă şi poruncile vieţii, după Evanghelia Domnului”. La vârsta de 20 de ani, Sfântul Policarp a devenit ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. De la el a primit Taina Hirotoniei, fiind rânduit episcop pentru creştinii din părţile Smirnei.

Să fim alături de Hristos !

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 101-102

„Nu-ți faci rugăciunea cu cuvinte, dar unindu-te tot timpul vieții tale cu Dumnezeu prin purtarea ta, viața ta va fi o rugăciune continuă și neîntreruptă.”

23 februarie – Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-02-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Evanghelia de la Luca (XXIII, 1-34, 44-56)

n vremea aceea, sculându-se toată mulţimea, L-au dus pe Iisus în faţa lui Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“. Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…“. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus. Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; şi s’a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s’a sfâşiat prin mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege.

Apostolul Zilei: 2023-02-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ Ap. Iuda (I, 11-25)

raților, vai de cei necredincioși, că au umblat în calea lui Cain și, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Valaam și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceștia sunt ca niște pete de necurăție la mesele voastre obștești, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înșiși; nori fără apă, purtați de vânturi; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați; valuri sălbatice ale mării, care își spumegă rușinea lor; stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veșnicie! Dar și Enoh, al șaptelea de la Adam, a prorocit despre aceștia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoșii, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceștia sunt cârtitori, nemulțumiți cu starea lor, umblând după poftele lor; și gura lor grăiește lucruri trufașe, deși, pentru folos, dau unor fețe mare cinste. Voi însă, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) firești, care nu au Duhul. Dar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă, întru a voastră preasfântă credință, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziți-vă întru dragostea lui Dumnezeu și așteptați mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viață veșnică. Și pe unii, șovăitori, mustrați-i; pe alții, smulgându-i din foc, mântuiți-i; de alții, însă, fie-vă milă cu frică, urând și cămașa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere și să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniți, cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru: slavă, preamărire, putere și stăpânire, mai înainte de tot veacul și acum și întru toți vecii! Amin.