Ascultați ce spune Însuși Domnul nostru: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Iată că aici ne-a arătat, pe scurt, rădăcina și pricina tuturor relelor, precum și doctoria împotriva lor, care este pricina a tot binele; ne-a arătat că semeția ne-a doborât, că nu este cu putință să fim miluiți altfel decât prin lucrul potrivnic ei, adică prin smerita cugetare. Pentru că semeția naște nepăsare, neascultare și pierzare, după cum și smerita cugetare naște ascultare și mântuire a sufletului. Am în vedere adevărata cugetare smerită, nu cea care este numai în vorbe sau în înfățișare, ci simțământul cel smerit care a prins rădăcini în inimă. Așadar, cel ce dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru sufletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă. Pentru că, de ce am ajuns noi supuși tuturor necazurilor acestora? Oare nu din pricina nebuniei noastre? Oare nu din pricină că nu ne înfrânăm reaua noastră voie? Oare nu pentru că ne ținem de samavolnicia noastră amară? Și de la ce altceva? Oare nu era omul, îndată după zidirea sa, în toată desfătarea, în toată bucuria, în toată odihna, în toată slava?
Citește în continuare ‘Când omul nu vrea să se mustre pe sine, va ajunge să-L învinuiască pe Dumnezeu Însuși’
Comentarii recente