Sănătatea la nivel psihic înseamnă că fiecare își cunoaște rolul pe care îl ocupă în sistemul în care se află: copil, fiică, soră, prietenă, colegă. Când devin părintele unui părinte, de exemplu, deja ordinea sistemului este încălcată, prin urmare, se instalează dezechilibrul. Prima dată când mă uit la mine în oglindă observ că sunt femeie, prin urmare, acesta este primul rol pe care îl am în raportarea mea la existență. Ce înseamnă să simt, să acționez, să mă port ca o femeie este o altă discuție.
Citește în continuare ‘Ordine sistemică și echilibru interior’
Alcătuire a Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul
Așa cum cel care se află pe patul morții nu se preocupă de spectacolele de teatru, la fel și cel care se tânguie cu adevărat evită viața în desfătări.
Pelerinul care se îndreaptă spre Muntele Sinai își aduce aminte de cuvintele de demult care spuneau că locul acela este sfânt și trebuie să ne descălțăm cureaua încălțămintelor (Ieșire 3, 5).
Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al XII-lea, 88-89, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 202-204
Credință, nădejde, răbdare, neiubire de arginți, cunoștință
Eu așa le spun la cei care vin la mine: măi, smerenia vameșului, răbdarea lui Iov, blândețea lui David, că David o fost blând, dragostea care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, dar pe celelalte 
Călătoria Postului Învierii, a celorlalte posturi de peste an, ca și a fiecărei zile petrecute în ambianța credinței noastre creștin-ortodoxe, actualizează/reactualizează, înnoind, gândul la Ierusalim – cetatea păcii sufletului celor care Îl iubesc pe Domnul și doresc cu ardoare să-L întâlnească pe Stăpânul vieții, pe Mântuitorul lumii – Iisus Hristos.
Deniile sunt slujbe specifice Postului Sfintelor Paşti, constituind Utreniile de a doua zi care se săvârşesc în seara zilei precedente, de aici şi numele, care vine din slavonescul vdenie, care înseamnă priveghere. Ele se săvârşesc miercuri şi vineri seara în săptămâna a cincea din Postul Mare şi în toate serile Săptămânii Sfintelor Pătimiri.
Dumnezeu dăruieşte prin boală omului prilejul să găsească anumite greşeli ascunse, latente, ale sufletului său, la care probabil nu luase aminte până în acel moment! Boala şi suferinţa sunt prin excelenţă medicamentul proniei lui Dumnezeu, care îl aduce pe om lângă Creator, şi-l face să sporească în virtute.
Următorul episod l-am aflat de la Nicolae Kabunda, catehetul parohiei Sfinții Arhangheli din orașul Kazobalesau. Acest oraș este în sudul statului Congo, aproape de granița cu Zambia. În urmă cu doi ani s-au construit aici de către firma de construcții a Misiunii Apostolice din Kolwezi o biserică mare, o școală, baptisteriu și o casă parohială.
Guava este un fruct exotic al cărui conținut de vitamina C este de patru ori mai mare decât cel găsit în portocale și lămâi. Guava se poate consuma crud, sub formă de băutură – suc, ceai etc. – sau deserturi – cu foietaj, jeleuri, creme, înghețate. 
Imunitatea şi alimentația se influențează reciproc. Fiecare aspect al imunității poate fi afectat de subnutriție, ca și de supraconsum, iar răspunsurile imunitare au efecte profunde asupra metabolismului și asupra statusului nutrițional. De pildă, malnutriția protein-calorică inhibă dezvoltarea și funcțiile multor organe imunitare; adică un aport insuficient de proteine și de nutrienți per total duce la un sistem imunitar deficitar, incapabil să lupte cu bolile.
Maica Domnului ne poate sluji de icoană și model. Într-adevăr ea răspunde Bunei Vestiri aduse de Arhanghel cu rugăciunea: „Mărește sufletul meu pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1, 46-47). Este o atitudine de bucurie, euharistică, doxologică. Deci și noi, dacă suntem chemați să fim cu adevărat umani în viața noastră lăuntrică, trebuie să ne rugăm în duh de recunoștință și mulțumire. „Rugăciunea este o stare de permanentă recunoștință”, spune Sfântul Ioan de Kronstadt; iar Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulțumire sinceră. În al doilea rând, mărturisirea și zdrobirea sufletului întru multă simțire. Apoi să facem cunoscut Împăratului toată cererea noastră”.
Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului și al Maicii Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în Cer și pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu”.
Pe măsură ce omul se străduiește să lupte cu patimile sale și să se cațere pe scara virtuților spre Înviere, se întețesc și ispitele. Poate de aceea ni se accentuează, astăzi, un caz deosebit de posesiune satanică și mijloacele de a o birui. Îl relatează toți trei evangheliști sinoptici: Matei, Marcu și Luca.
Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic despre viața morală, în Filocalia (2008), vol. 1, pp. 330-331
raților, Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți». Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. Pentru că oamenii se jură pe cel mai mare și jurământul ca chezășie este sfârșitul oricărei neînțelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul ca, prin două fapte nestrămutate – făgăduința și jurământul – în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem puternic îndemn ca să ținem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
Praznicul Bunei Vestiri este izvorul tuturor praznicelor. A fost numit praznicul zămislirii Domnului. Praznic împărătesc, pentru că acum se petrece taina întrupării lui Hristos, dar și al Maicii Domnului, căci din momentul întrupării, precedat de accept: fie mie după cuvântul tău (Luca 1, 38), ea devine Maică și Născătoare de Dumnezeu. Toate praznicele Maicii Domnului sunt legate de scopul întrupării Fiului. Ea a fost sfințită printr-o pregătire specială în templu, iar templul îl prefigura pe Hristos. S-a pregătit prin post, rugăciune și muncă în templul din Ierusalim pentru a deveni „templu viu pentru Hristos”. Din momentul întrupării, ea devine prima ființă restaurată, noua Evă, maica duhovnicească a omenirii recreate, cerul în care petrece Dumnezeu, raiul cel cuvântător.
Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Buna Vestire a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.
Ziua de 25 martie, când sărbătorim Buna Vestire, este momentul din an când prăznuim Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, „de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara”, pentru mântuirea noastră (după cum mărturisim în Simbolul credinţei).
Tema biblică a Bunei Vestiri a inspirat profund teologia siriacă a primelor veacuri. Între cei mai importanţi autori patristici care s-au aplecat asupra acestui moment-cheie al mântuirii noastre îi putem aminti pe Afraate, Sfântul Efrem, Narsai sau pe Iacob de Sarug. Părinţii sirieni au fost inspiraţi să interpreteze textul Bunei Vestiri a Maicii Domnului de către Arhanghelul Gavriil în lumina prologului ioaneic. Acest lucru reiese foarte clar din numirea Pruncului Sfânt cu apelativul de „Cuvânt dumnezeiesc”, după cum reiese din erminiile patristice siriace la textul lucanic. O altă specificitate, familiară Sfântului Efrem Sirul, era vorbirea simbolică despre „ureche ca uşă prin care Fiul a intrat în pântecele Mariei”. Această imagine a fost preluată şi particularizată ulterior şi de ceilalţi părinţi în însemnările pe care ni le-au lăsat ca moştenire.
Toată fapta bună începe de la frica lui Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii și treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, căci mai mare decât toate este dragostea. Dar, ca să ajungă cineva la dragostea de Dumnezeu, negreșit trebuie să aibă mai întâi frică de Dumnezeu. Că de aici pornește toată fapta bună: din a se teme omul de Domnul.
Dacă acul ceasornicului este în neregulă, atunci toate piesele lui umblă în neorânduială sau chiar stau pe loc. Tot astfel și inima omului, fiindcă mădularul cel mai gingaș și care are legătură cu toate organele dinăuntru ale omului, de va fi tulburată și răzvrătită, va tulbura și va îmbolnăvi toate organele dinăuntru prin neorânduiala ei.
Maica Domnului a fost smerită până la așa măsură, încât ea nu a vorbit despre cele ale ei, despre mărețiile ei, despre nașterea ei mai presus de fire. Acest cuvânt „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” arată smerenia Maicii Domnului în fața voinței lui Dumnezeu, supunerea. Și asta îmi amintește de un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul că: „Noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuție”. Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuție: „Fie mie după cuvântul tău”.
Cuvântul „umilință” vine de la cuvântul latin „humus”, care înseamnă pământ roditor. Pentru mine, umilința nu este câtuși de puțin ceea ce credem cel mai adesea că este: modul bleg prin care încercăm să ne închipuim că suntem cei mai mari ticăloși și prin care încercăm să-i convingem pe ceilalți că felul nostru artificial de a ne purta dovedește că suntem conștienți de asta.
În Pateric se spune că la avva Pimen s-a dus un frate și a zis: „Ce să fac, părinte, că-mi vin tot felul de gânduri rele în minte?”.
Dumneavoastră știți că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai știți că ne ungem cu 
În primele cinci duminici din Postul Mare, în Biserica Ortodoxă se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Această Dumnezeiască Liturghie are rugăciuni cu un profund caracter dogmatic în care Sfântul Vasile cel Mare face adevărate sinteze teologice. Una dintre acestea este şi cea din rugăciunea ce precede cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină prin care a fost instituită Sfânta Euharistie.
Postul este acela care se face după învăţătura Sfintei Scripturi, adică să fie însoţit de smerenie, de milostenie, de curăţenie, de pocăinţă, şi unit cu postul cel duhovnicesc, înfrânarea simţurilor şi a gândurilor.
Unul dintre Sfinții Părinți a zis: „Dacă vrei ca rugăciunea ta să urce direct la Dumnezeu, dă-i cele două aripi, postirea și milostenia”. Prin aceste două virtuți practice se realizează devotamentul de zi cu zi. 
Există şi alte feluri de milostenie duhovnicească. De exemplu, îl ajut trupeşte pe un om când nu poate să lucreze sau să se îngrijească. Există atâţia bolnavi, atâţia fraţi de-ai noştri care au nevoie de ajutor. Mă duc şi îl mângâi pe cel deznădăjduit. Toţi suferă de gânduri, de probleme sufleteşti şi toţi au nevoie de milostenia unui cuvânt bun, a unui cuvânt de mângâiere. Îi vizitez pe cei din temniţe, pe bolnavi, pe paralitici, pe păgâni. Îl aduc pe un păcătos la scaunul de mărturisire şi acolo i se iartă păcatele şi se face vrednic de viaţa cea veşnică. Aduc împăcarea unei familii, care este în primejdie să se despartă, şi n-o face. Ajut pe cineva să facă o faptă bună, de milostenie. Şi peste toate, milostenia duhovnicească este rugăciunea pe care o facem pentru toţi fraţii noştri şi, în special, pentru toţi vrăjmaşii noştri.
Noi intrăm în post cu dorința de rânduială și este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem așa. Sunt așa de multe momente în viața noastră din 
Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, un medicament, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în același timp, de post și de priveghere. 
Cu un gust dulce și parfumat şi cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat, mierea de coriandru are un conținut mare de zaharuri, substanțe minerale și oligoelemente. Este un foarte bun pansament gastric, datorită Ph-ului alcalin, pe lângă multe alte efecte benefice: curăță colonul și detoxifică organismul, elimină excesul de apă din organism, întărește imunitatea etc. Mierea de coriandru este foarte des folosită în bucătărie sau ca medicament, fiind extrem de apreciată în medicina populară.
Somonul, creveții, caracatița sunt câteva alimente pe care le consumăm şi le încadrăm la categoria celor de origine marină. Dar nu mâncăm şi produse provenite din ape dulci, cum sunt păstrăvul sau crapul. Universitatea Harvard propune termenii aquatic foods sau blue foods, adică alimente acvatice (sau albastre), termeni care includ orice animal, plantă sau microorganism comestibil provenit dintr-un ochi de apă, atât din captură, cât și din cultură. Toate alimentele acvatice conţin acizi graşi Omega-3.
Toți își poartă crucea lor, și voi o purtați pe a voastră… Purtarea crucii este absolut necesară pentru mântuirea oricărui creștin, nu numai a monahului.
Deosebirea, marea deosebire între noi și Iisus, e că Iisus nu avea vină, pe când noi toți avem vină. Și iarăși, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus, a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a strigat nevinovăția Sa, n-a amenințat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau și-L huleau după ce L-au răstignit.
Avem întotdeauna la noi o armă de nădejde și ușor de folosit împotriva diavolului și a păcatului: Sfânta Cruce și semnul crucii, cu care ne putem apăra și îngrădi față de vrăjmașii nevăzuți, răi și vicleni, ce se războiesc necontenit cu noi, ispitindu-ne, târându-ne în păcat; prin ființa lor spirituală și simplă, ei pot împinge fulgerător de repede spre păcat pe neprevăzători și necredincioși.
is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.
„Hristos nu poate fi cugetat fără cruce.” Dar nici Crucea fără Hristos. Aflăm semnul Crucii în inițiala numelui lui Hristos în limba greacă, precum și în hrismon, ca semn care marchează numele Fiului lui Dumnezeu. Iisus a vorbit despre purtarea crucii, în sens mistic şi cu un înţeles spiritual, cu mult înainte de a fi răstignit și de a fi asociat (și) în acest fel cu crucea pe Golgota (cf. Matei 10, 38). Atunci și acolo, Hristos a fost silit să-Și poarte crucea, la deal, spre locul de supliciu. El n-a purtat o cruce simbolică, după cum nici crucea fiecărui om nu este simbolică, ci copleșitor de reală. Mai înainte, Hristos purtase crucea păcatelor oamenilor, întru tămăduire de ele. A mai fost și crucea răstignirilor Lui continue pe parcursul vieții Sale pământești, venite din lipsă de înțelegere și de iubire din partea oamenilor, care au condus în final la Crucea de pe Dealul Căpățânii.
În centrul Postului Mare se află duminica închinată cinstirii Sfintei Cruci. Ţinta ostenelilor noastre ascetice din vremea urcuşului duhovnicesc al postului este Săptămâna Mare, când trăim plenar Jertfa lui Hristos pentru mântuirea noastră. Altarul de Jertfă este Sfânta Cruce pe care, prin Răstignirea Sa, Hristos Domnul o transformă dintr-un element de tortură în simbolul biruinţei morţii şi al triumfului vieţii dobândite prin Înviere. Crucea în Ortodoxie este strâns legată de Înviere, de aceea, când cinstim Sfânta Cruce, slăvim şi Învierea lui Hristos.
Nou-născută, familia are un ritm de creștere care se cuvine să fie respectat și înțeles în toată complexitatea și particularitățile lui.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente