Cu cât sunt mai mari necazurile, cu atât este mai mare slava pe care o vom primi de la Dumnezeu

Mucenicii au suferit strâmtorare de la oameni. Ei se dădeau cu plăcere spre chinuire, arătând răbdare bărbătească până la moarte. Cu cât a fost mai felurită și mai grea nevoința lor, cu atât a fost mai mare slava pe care au dobândit-o, cu atât a fost mai mare îndrăznirea către Dumnezeu pe care au primit-o.

Îmbărbătați-vă, aducându-vă aminte de răbdarea mucenicilor !

Pentru toate mulțumiți Domnului – și pentru boală mulțumiți. Mie, din afa­ră, îmi e ușor să vorbesc astfel; dum­neavoastră, poate că în fapt nu vă este ușor să simțiți așa. Oricum, vorbind de­spre răbdare mă și rog să vă dea Dom­nul a îndura cu seninătate boala, și, de asemenea, să trageți oarecare învățături din ea. Cine știe pentru ce v-a țintuit la pat Domnul? Neîndoielnic este însă că și lucrul acesta a fost îngăduit de El pentru ajutorarea felului de viață pe care vi l-ați ales și pe care vă străduiți să îl păstrați cumva. Din această latură, nici nu mai trebuie iscodită boala dumnea­voastră. Pentru a răbda cu seninătate în clipa întețirii suferințelor, căutați-vă băr­băție și în aducerea-aminte de răbdarea tuturor sfinților, și mai ales a muce­nicilor. Cât și cum au răbdat ei? Ne este greu și să ne închipuim. De altfel, tutu­ror „prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împărăția Cerurilor” (Fapte 14, 22).

Mama unuia dintre Sfinții 40 de Mucenici ‒ exemplu de dragoste jertfelnică

Sfinții Patruzeci de Mucenici, săvârșindu-se pe stadionul nevoinței, și, după starea cea de toată noaptea în iezer și după răbdarea cea de diamant către ger, fiind trași către dimineață la țărmuri pentru a li se sfărâma cu beldiile fluierele picioare­lor, pe când pătimeau ei, mama unuia dintre ei era lângă dânșii, privindu-l pe fecio­rul său, mai ales și pentru că acesta era mai tânăr la vârstă decât toți; și se temea ca nu cumva tinerețea și iubirea de viață să facă frică întru dânsul și nevrednic să se afle de cinstea și rânduiala ostășească.

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia

Sfinţii 40 de Mucenici au trăit pe vremea împăratului Liciniu (308-324), fiind originari din părţile Capadociei, ostaşi creştini, bărbaţi viteji şi vrednici în războaie.

Părinte, dă-mi un canon !

Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, Întrebarea 92 (V. 187), în Filocalia (2009), vol. 11, pp. 112-113

9 martie – Sfinții 40 de mucenici din Sevastia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-03-09

Sfinţii 40 de MUCENICI, cei ce s-au chinuit în lacul Sevastiei Evanghelia de la Matei (XX, 1-16)

is-a Domnul această parabolă: „Asemănatu-s’a Împărăţia Cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. Iar ei s’au dus. Ieşind el iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul vostru. Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de la urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa… Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât şi ţie; oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun? Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi, la urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“.

Apostolul Zilei: 2023-03-09

Sfinţii 40 de MUCENICI, cei ce s-au chinuit în lacul Sevastiei Ap. Evrei (XII, 1-10)

raţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: «Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte». Răbdaţi spre înţelepţire. Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.