Starea de mâhnire e lucrarea diavolului – cum să ieșim din ea?

Părinte, de ce atunci când cad în mâhnire am gânduri de hulă?

‒ Ia, ascultă să vezi cum este. Atunci când aghiu­ţă te vede mâhnită, profită de aceasta şi îţi dă o „bom­boană” lumească, un gând păcătos. După ce cazi pri­ma dată, te duce la o mâhnire mai mare şi nu mai ai putere să te împotriveşti. De aceea, nu trebuie să rămâi niciodată în stare de mâhnire, ci să faci ceva duhovnicesc, care să te ajute să ieşi din această stare.

Părinte, mult mă chinuiesc cu nişte gânduri…

‒ Sunt ale diavolului. Linişteşte-te şi nu le da im­portanţă. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibilitatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri. Îţi lipeşte mintea acolo şi astfel te chinuieşti fără folos. Îţi poate aduce gânduri necurate, de pildă despre stareţă sau chiar despre mine. Nu le da impor­tanţă. Dacă dai puţină importanţă unui gând de hulă, te poate chinui, te poate zdrobi. Îţi trebuie puţină nepăsare bună. Diavolul chinuieşte cu gândurile de hulă de obi­cei pe cei foarte evlavioşi şi foarte sensibili. Le pre­zintă căderile lor mult mărite ca să-i mâhnească. Şi, dacă nu reuşeşte să-i ducă la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-i înnebunească şi să-i netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, se mulţumeşte să le aducă fie şi o melancolie.

Cuviosul Paisie Aghioritul, 

Cuvinte duhovnicești. Volumul III. Nevoință duhovnicească,

traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a,

Editura Evanghelismos, București, 2011, pag. 37-38

Doxologia