Mesajul Psalmilor pentru viața creștinului

Cartea Psalmilor este, cu sigu­ranță, cea mai cunoscută dintre toate cărțile Sfintei Scripturi. Iar aceasta se datorează faptului că Psalmii sunt folosiți atât în cultul liturgic al Bisericii, cât și în pravila rugăciunii particulare a fiecăruia dintre credincioși. Observăm astfel că Psalmii se și cântă, dar sunt și citiți. Totuși, la origine, Psalmii formau o adunare de cântări, iar aceasta se vede din faptul că textul original al acestora are o anumită metrică specifică. Dar mai știm și din istoria Vechiului Testament că regele David, autorul celor mai mulți dintre Psalmi, se acompania cu instrumentul muzical numit psaltirion, atunci când psalmodia. Cu toate acestea, în practica Bisericii Ortodoxe se ține cântarea Psalmilor, dar numai cu vocea, fără vreun alt instrument muzical, pentru a evita orice alunecare spre spectacol, spre teatru, spre duhul lumesc. 

Desigur, nu ne propunem aici să discutăm despre detaliile legate de structura Psalmilor, melodie, armonie, tehnici și tradiții psaltice etc., pentru că toate acestea fac obiectul unor studii specializate, tehnice. Ceea ce dorim să subliniem, în principal, cu această ocazie este aceea că Psalmii sunt niște cântări religioase cu un anumit mesaj extrem de important, atât pentru psalți, cât și pentru ascultători. Și aici aș dori să merg mai departe și să afirm, cu riscul de a fi contrazis, că dintre toate elementele definitorii ale Psalmilor și ale imnografiei, în general, mesajul reprezintă lucrul cel mai însemnat și mai eficace; și mai trebuie să spunem că la fel se întâmplă inclusiv în muzica și în cântecele profane, unde mesajul este principala motivație a existenței unei cântări, a unei melodii, a unui stil etc.

În cazul Psalmilor, cu textele lor inspirate de Sfântul Duh, am identificat, urmând Sfântului Vasile cel Mare și Omiliei sale la Psalmul I, câteva teme demne de atenție care sunt asociate cu mesajul transmis prin cântarea lor. 

Tămăduirea patimilor

Așa cum am spus mai sus, rostul Psalmilor este acela de a fi vehicul al unor mesaje duhovnicești venite din partea lui Dumnezeu care insuflă și destinate omului care pășește pe calea credinței. În acest sens, Psalmii sunt văzuți, mai întâi, ca o doctorie împotriva patimilor sufletului și este chiar un lucru uimitor cum psalmodierea repetată ajunge să îndepărteze, în timp, patimile „și aceasta printr-o oarecare atracție melodioasă și plăcere, prin care insuflă [în suflet] gândul înțelept”. Prin urmare, gândul de a lepăda patimile egoiste – care reprezintă prima treaptă a urcușului duhovnicesc – este mai lesne primit prin intermediul ritmului și al melodiei decât dacă ar fi fost formulat sub formă de sfaturi, care presupune un auditoriu deja motivat în această direcție. 

Instruirea sufletului

Pe măsură ce omul începe să se familiarizeze cu cântarea Psalmilor, treptat și oarecum pe nesimțite începe să înțeleagă mai multe lucruri, începe ceea ce am putea numi formarea lui duhovnicească, pe care la început nici măcar nu o bănuia. Însă, după cum explică Sfântul Vasile, chiar acesta este rolul psalmodierii: „Pentru aceasta, dar, ni s-au alcătuit aceste melodii armonioase ale Psalmilor, pentru ca celor care sunt copii cu vârsta sau cei care sunt cu totul tineri cu purtarea să li se pară că ei cântă, dar de fapt îşi instruiesc sufletul”. 

Pilde de învățătură

Însă, pentru a susține instruirea sufletului ai nevoie și de pilde, și de îndemnuri, și de cugetări înțelepte. Din toate acestea întâlnim în textele Psaltirii: „Ce nu poţi învăţa din Psalmi? Nu, oare, măreţia bărbăţiei? Nu, oare, exactitatea dreptăţii? Nu, oare, sfinţenia castităţii? Nu, oare, desăvârşirea înţelepciunii? Nu, oare, chipul pocăinţei? Nu, oare, măsura răbdării?” Bun, dar poate că cineva ar întreba: De ce le învățăm pe toate acestea mai bine din Psalmi? Tot Sfântul Vasile ne explică, spunând că aici „Duhul Sfânt a unit dogmele cu plăcerea cântatului, ca, odată cu dulceața melodiei, să primim pe nesimțite și folosul cuvintelor de învățătură”.

Cugetarea la cele cerești

Dar să nu tragem din cele spuse mai sus concluzia că Psaltirea are un mesaj bine țintit doar pentru începători și că Psalmii ar fi, ca să folosim aici o imagine biblică, un fel de undiță de pescuit oameni; nu, ci se adresează tuturor, după cum notează Sfântul Vasile, întrucât aceasta „este carte elementară de învățătură pentru cei ce intră în viață, creștere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi”. Cei maturi nu se mulțu­mesc doar cu sădirea gândului bun, ci aleargă să înțeleagă înțelepciunea de multe feluri ascunsă în textele Psalmilor și, în acest fel, cugetarea lor să fie totdeauna la cele cerești: „După părerea mea, prorocul, inspirat de Duhul, a arătat harul cel de sus care răsună în psaltire, pentru că dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea îşi are cauza sunetelor în părțile de sus ale ei…, ca şi noi să căutăm a cugeta cele de sus şi să nu ne pogorâm la patimile trupului din pricina dul­ceții melodiei”.

În final, putem afirma că Psalmii reprezintă un mijloc minunat, de Dumnezeu inspirat, prin care oamenii să-și cultive frumusețea sufletului, să păstreze în minte pomenirea lui Dumnezeu, iar prin virtute să înainteze totdeauna pe calea credinței în Hristos. Dar aceasta mai presupune să nu rămânem în mod limitativ la melodie și ritm – a căror utilitate am subliniat-o până acum -, așa cum, după cuvântul Apostolului Pavel, nu trebuie să rămânem la litera Scripturii, ci să căutăm în toate duhul, „pentru că litera ucide, iar duhul face viu” (2 Cor. 3, 6).

Ziarul Lumina