Odată ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din firescul existenței. S-a făcut saltul de la convingerea că tunetul și fulgerul sunt indicii ale mâniei zeilor la faptul că sunt fenomene ale naturii care se declanșează atunci când electricitatea acumulată în nori se descarcă. Faptul că am început să ne punem întrebări, lăsând la o parte explicațiile puerile și mitice, a reprezentat motorul evoluției. Din aproape în aproape, din întrebare în întrebare, am ajuns la nivelul de cunoaștere și trai la care suntem astăzi.
Citește în continuare ‘Cunoașterea de sine se construiește în fiecare zi’
Postul, ca orice înfrânare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vieții biologice, este parte dintr-o nevoință omenească prin care micșorăm puțin părtășia noastră cu materia, cu biologia. E o taină în om, unde, împuținându-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frâu duhului să-și exprime ale sale. Dacă vreți, în expresia Sfântului Pavel, „trupul râvnește împotriva duhului și duhul râvnește împotriva trupului”. Și poate toți, sau mulți dintre noi cunoaștem și asta: sunt momente, care sunt probabil momente de har, când, dacă mâncăm, parcă „stricăm” ceva care mișcă în duhul nostru, în inimile noastre. Dacă mai avem prea multă părtășie cu ale pământului, parcă se risipește ceva mai prețios.
Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulți încep postul și alte nevoințe grele peste puterile lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării și încep să caute mâncăruri gustoase și odihnă pentru întărirea trupului.
Istoria Țării Sfinte păstrează încă vie amintirea Cuvioasei Melania, de origine nobilă, viețuitoare pentru o vreme pe Muntele Măslinilor, lângă Cetatea Ierusalimului. Deși ctitoriile ei au fost dărâmate de perși în veacul al VII-lea, pe Muntele Eleonului se păstrează și astăzi grota în care Cuvioasa Melania s-a nevoit în ultimii ani ai vieții, amintind, împreună cu locul unde a fost mănăstirea, astăzi un important cartier musulman, de trecerea ei prin această viață.
Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, 88, Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 2, pp. 105-106
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
Comentarii recente