Nou-născută, familia are un ritm de creștere care se cuvine să fie respectat și înțeles în toată complexitatea și particularitățile lui.
Una dintre neînțelegerile majore în ceea ce privește împlinirea în viața de familie este aceea de a crede că Nunta este punctul culminant al unirii dintre soți în iubire și că, pe măsură ce timpul trece, entuziasmul și dragostea se diminuează.
Creșterea în iubire și înțelegere
Iubirea nu poate fi statică. Ea se realizează într-o dinamică susținută de avansare în cunoașterea reciprocă, asumarea nașterii de prunci, consolidarea încrederii și sincronizarea gândurilor și atitudinilor. Ar trebui ca soții să înțeleagă că Nunta este începutul unei creșteri în iubire. Harul Nunții susține cu binecuvântare acest parcurs firesc spre împlinire. Este nevoie însă de răbdare și de înțelegere a fragilității tinerei familii, pentru ca în această primă perioadă să aibă loc o creștere sănătoasă.
Familia se maturizează în timp și putem și aici să folosim antologia vieții omenești.
Una dintre provocările cele mai mari în parcursul acesteia este primirea pruncilor.
Nașterea de prunci trebuie să fie asumată de soți ca rod al iubirii lor. Chiar dacă uneori maternitatea îi ia prin surprindere pe soți, ei trebuie să fie capabili să o asume și să trăiască în timpul sarcinii o vreme de pregătire pentru primirea copilului, care poate avea un impact major și asupra vieții de familie.
Este important ca, de dragul celui ce se va naște, soții să încerce să-și așeze viața în liniște și într-o atitudine pozitivă. Dacă ei ajung să jertfească din propriile slăbiciuni de dragul urmașului lor, se vor pregăti pentru o maternitate și o paternitate responsabile și își vor consolida propria lor viață de familie, constituindu-se într-un mediu propice creșterii și maturizării firești a pruncilor dăruiți de Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu binecuvintează soții cu prunci, aceștia participă la procesul de maturizare al întregii familii. Societatea de azi pune multe alte priorități înaintea nașterii copiilor. Obiectivele de ordin material, presiunea activităților profesionale, dorința de a profita, uneori egoist, de tinerețe lasă nașterea de prunci în plan secundar.
Copiii sunt rodul iubirii. Dacă o familie nu lasă să împlinească această rodire la vremea cuvenită, în trupul familiei pot să apară tulburări. Relațiile dintre soți se degradează și consecințele nu întârzie să apară. Așa cum am arătat și în capitolele precedente, maternitatea și paternitatea sunt înscrise în firea omului și, dacă sunt refuzate la vremea potrivită, toată făptura omului și a omului familial ajung să fie în dezechilibru.
Pe de altă parte, familia ar trebui să primească și nezămislirea pruncilor tot ca pe o pedagogie. Dacă Dumnezeu nu binecuvintează de la început familia cu prunci, soții nu trebuie să se neliniștească. Un copil se poate naște doar într-un timp anume și Dumnezeu știe mai bine momentul în care binecuvintează zămislirea. În așteptarea acestei clipe, viitorii părinți trebuie să-și dăruiască timp unul altuia, să-și ofere liniștire și ocrotire reciprocă. Bucuria întâlnirii dintre soți nu trebuie să fie afectată de frica de a avea copii, dar nici de stresul că pruncii întârzie prea mult. Soții trebuie, pur și simplu, să trăiască frumos, să se dăruiască unul altuia în tot ceea ce ei simt și trăiesc, să ajungă la o unire a gândurilor și a preocupărilor și să-și dedice timp în care să se bucure de întâlnirea cu celălalt, în toate planurile vieții. La momentul cuvenit, această trăire, în cele mai multe cazuri, va fi încununată de nașterea de prunci. Dacă nu dăruiește Domnul prunci, poate că în planul Lui pregătește primirea în familie a unor prunci abandonați, sau este semnul că mântuirea soților se poate realiza doar pe alte căi.
Dacă soții au învățat de la începutul căsătoriei să-și dedice timp, odată cu venirea copiilor acest timp va putea fi gestionat în contextul lărgirii familiei. Dacă în perioada în care familia nu avea copii, soții nu au reușit să găsească timp unul pentru altul, de unde vor găsi timp pentru ceea ce Dumnezeu le dăruiește după nașterea pruncilor?
Pe de altă parte, nașterea nu este numai actul aducerii pe lume a pruncilor, ci este un proces continuu. În 1 Timotei 2, 15 se subliniază legătura între aducerea pe lume a copiilor și creșterea și educarea acestora, care se realizează prin stăruință „cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie”.
Părinții îi nasc pe copii nu numai la o viață biologică, ci și la o viață în care se desăvârșesc intelectual și sentimental. În acest proces, exemplul pe care-l oferă părinții și bunicii este esențial.
Atunci când soții au grijă de un copil, această grijă le amintește de atitudinea pe care ar trebui să o aibă unul față de altul. Din faptul că reușesc să înțeleagă limbajul nonverbal al unui nou născut ar trebui să înțeleagă și modul în care ar putea fi depășite scâncetele propriei vieți de familie, interacțiunile nu întotdeauna echilibrate care apar între soți în primii ani de căsnicie. Așa cum pruncul învață să treacă de la confortul din pântecele mamei la asumarea propriei creșteri marcate de crampe și dureri de tot felul, și familia trebuie să depășească „crizele” inerte oricărei adaptări.
Așa cum părinții responsabili confruntați cu suferințele sau încăpățânările bebelușilor, în loc să-i agreseze, îi mângâie, le cântă cântece liniștitoare și-i leagănă, o familie, asupra căreia se abat crize de neînțelegere și uneori de încăpățânare, poate fi liniștită prin cuvântul blând și împăciuitor al celui care e mai atent și reușește să asume primul starea de iubire jertfelnică.
Dacă soții nu sunt atenți la modul în care gestionează primele momente tensionante, riscă să se afunde într-o stare nocivă care se amplifică din ce în ce mai mult.
Creșterea pruncilor presupune și jertfe, și renunțări. La fel și creșterea în viața de familie. Înțelegând impactul pe care îl au astfel de atitudini pentru sănătatea afectivă a copilului, s-ar putea ca grija pentru a transmite urmașilor un model de viață echilibrată să fie chiar pentru soț și soție o terapie cu efecte deosebite.
Pr. Patriciu Vlaicu,
Împlinirea omului în viața de familie,
Editura Apostolia, Paris, 2021, pag. 99-103
Doxologia
Îți mai recomandăm și: 10 semne ale unei familii sănătoase și armonioase
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 
0 Răspunsuri to “Familia are nevoie de timp și efort pentru a se desăvârși”