Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al VIII-lea, 76-77, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 186-188
„De socotești să scoți gunoiul din ochiul altuia, ferește-te să nu întrebuințezi bârna în loc de cleștișor sau să-l zdrobești. Bârna e cuvântul aspru, apucătură necuviincioasă, iar cleștișorul este dăscălia blajină și dojana cu îndelungă-răbdare. Mustră – zice -, ceartă întotdeauna, dar nu și bate (II Timotei 4, 2), iar dacă ar fi nevoie și de aceasta, să fie rar folosită, însă nu cu mâna proprie. Să luăm aminte bine, că vom vedea pe mulți din<tre> cei porniți spre mânie săvârșind cu râvnă și privegherea, și postirea, și isihia. Că scopul diavolului este să-i momească, sub cuvânt de pocăință și plâns, cu acel material care să le sporească patima. Dacă un lup poate (după cum am spus mai înainte) să tulbure turma (având ajutor un diavol), de bună seamă un frate preaînțelept va putea (având un înger ajutor) să potolească valul, ca un foarte bun vas plin cu untdelemn, și corabia să se liniștească; și așa, făcându-se tuturor ajutor, primește răsplata de la Dumnezeu, pe când celălalt va lua simbrie după mărimea osândei lui.
Citește în continuare ‘Treptele răbdării’
Comentarii recente