Omul ‒ rănit de patimi, vindecat de lucrarea virtuților

Așa cum cel care se află pe patul morții nu se preocupă de spectacolele de teatru, la fel și cel care se tânguie cu adevărat evită viața în desfătări.

Așa cum săracul, văzând comorile împărătești, își dă seama mai mult de sărăcia lui, la fel și cel care cercetează virtuțile sfinților mari dobândește cuget mai smerit.

Așa cum fierul este atras de magnet, la fel și cel care rămâne mult timp în patimi este atras de acestea fără să vrea.

Așa cum uleiul liniștește marea, la fel și postirea liniștește tresăririle trupului.

Așa cum apa care este împinsă se urcă spre înălțimi, la fel și sufletul care este încercat se înalță spre Dumnezeu.

Așa cum cel care păstrează parfumul este trădat și fără să vrea de miros, la fel și cel care are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt este „trădat” de cuvintele și smerenia lui.

Așa cum soarele vădește aurul strălucitor, la fel și virtutea îl vădește pe omul care o are.

Așa cum vântul tulbură marea, la fel și mânia tulbură mintea.

Așa cum cineva nu poftește mult mâncăruri din care n-a gustat, la fel cei curați la trup simt ispitele trupești mai ușoare și mai rare.

Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul

Glasul Sfinților Părinți,

traducere de Preot Victor Mihalache,

Editura Egumenița, 2008, pag. 127-128

Doxologia